Și cavalul tot s-aude
De departe trist și vag,
E o doină de la stână
Jalea unui dor pribeag.
catren de Traian Demetrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râsul e poate cea mai însemnată deosebire între om și bestii. Bestiile nu râd, din care cauză au vecinic în figură o tristețe stupidă lipsa râsului.
Traian Demetrescu în Profile literare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legea
"La munca silnică pe viață!"
Fu a juraților sentință;
Iar vinovatul, trist și galbăn
De groază și de suferință,
Îmbrățișîndu-și copilașii,
Strigă cu vocea înecată:
"De astăzi nu mai aveți tată!"
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E trist
E trist: din gândurile noastre
Și din durerile intime,
Noi facem opere de artă,
Ne punem inima pe rime...
Și închizând-o-ntre coperte,
Cu lumea ei de armonii,
Ne-nstrăinăm de ea și-o ducem
Spre-a fi vândută-n librării.
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând de toamnă
Din tot ce e mai trist în toamnă,
Pe când natura-i mai pustie,
Trezind în sufletele noastre
O notă de melancolie,
Gândesc la florile acelea,
Cununi de-aducere-aminte,
Cari-au trăit în cimitire
Și mor uitate pe morminte...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gounod
Divinul vals se pierde'n noapte
Se stinge într'un parc cu flori -
De-o dureroasă armonie
Te simți cuprins - și parcă mori...
Să fie sfânta adiere
A geniului de artist,
Ce-atinge sufletele noastre
Nespus, ne'nchipuit de trist?
Sau este veșnicul tău farmec,
Dumnezeescul tău delir,
Când, singură, în orice noapte,
Îți plângi viața în clavir?
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ave-Maria
Ave-Maria... Și spre bolta
Mărețului și trist altar,
Fermecătorul glas de orgă
Se-nalță ca un plîns amar...
În sufletele credincioase
Cad notele mîngîietoare,
Cum peste frunzele de toamnă,
Amurgul razelor de soare.
Îngenunchiată înaintea
Crucificatului Hristos,
O palidă prostituată
Plîngea ca un copil duios.
Și-nmărmurită în durerea
Religioasei aiurări,
Părea de veacuri că așteaptă
Cuvîntul ultimeî iertări.
poezie celebră de Traian Demetrescu (1894)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru ce ne gândim, uneori, la moarte, când suntem fericiți? E ciudată această stare sufletească de a te simți puțin trist tocmai pentru că ești fericit. Niciodată n-am gustat fericirea curată, fără amestecul altor senzații. Întotdeauna mă neliniștea presentimentul că după sfârșitul unei fericiri urmează părerile de rău sau îndoiala.
citat clasic din Traian Demetrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei femei
Tu ai plecat cu sufletul nostalgic
De ceruri largi, de vecinici primăveri,
În țara caldă unde totdeauna
Sunt înfloriți frumoșii palmieri.
De pe la noi ce vești să-ți dau, iubito?
Nu sunt nici flori, nici rândunici... e iarnă...
Și simt că peste inima mea tristă
Uitarea ta începe să s-aștearnă...
O! Vino mai curând... de mai ții minte
Cuvintele șoptite la plecare,
Și plânsul meu ce mi-l ștergeai cu părul, -
O! Vino mai curând... și adu-mi soare...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aleluia
"Egalitate! Fraternitate!"
Se vaietă prin arbori vântul...
Și pare-un glas pierdut pe stradă,
Ce cântă-a morții serenadă:
"V-acopere pe toți pământul...
Nimic!... rămâne-n veci cuvântul
Din a vieței tristă sfadă!..."
Se vaietă prin arbori vântul
Și pare-un glas pierdut pe stradă...
Ați înțeles deznodământul?
Ca într-o stranie baladă,
S-adună oasele grămadă,
Ne face frați pe toți mormântul.
Se vaietă prin arbori vântul...
poezie celebră de Traian Demetrescu (1894)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La morgă
Gardiștii au găsit-o moartă
Pe stradă, vânătă de frig,
Și către Morga au pornit-o,-
Fără coșciug și fără drig.
Era o biată rătăcită,
Prostituindu-se pe bani,
Cu tinerețea zdrențuită
Abia la optsprezece ani!
Iubitul ei, poetul palid,
Un visător frumos și trist,
O-nțelegea și o iertase,
Precum pe Magdalena, Crist!
Și pe când ea la Morga zace
Sub fierăstraie și scalpele,
El o așteaptă în mansardă,
Și-o caută mereu prin stele...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ave-Maria
În biserica Sf. Ștefan
Ave-Maria... Și spre bolta
Mărețului și trist altar,
Fermecătorul glas de orgă
Se-nalță ca un plîns amar...
În sufletele credincioase
Cad notele mîngîietoare,
Cum peste frunzele de toamnă,
Amurgul razelor de soare.
Îngenunchiată înaintea
Crucificatului Hristos,
O palidă prostituată
Plîngea ca un copil duios.
Și-nmărmurită în durerea
Religioasei aiurări,
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Demetrescu (1894)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei femei
Tu ai plecat cu sufletul nostalgic
De ceruri largi, de vecinici,
În țara caldă, unde tot-d'a-una
Sunt înfloriți frumoșii palmieri.
De pe la noi ce vești să-ți dau, iubito?
Nu sunt nici flori, nici rândunici... e iarnă...,
Și simt că peste inima mea tristă
Uitarea ta începe să s-aștearnă...
O! vino mai curând... de mai ții minte
Cuvintele șoptite la plecare,
Și plânsul meu, ce mi-l ștergeai cu părul, -
O! vino mai curînd... Și adu-mi soare...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o cârciumă murdară
Deunăzi, la o masă de cârciumă murdară
Am întâlnit un tânăr și vechi amic. Părea,
Isus murind pe cruce: slab, galben, trist. Și bea,
C-o sete nesfârșită, o băutur-amară.
Mă fermeca prin vorba-i pătrunsă de mister,
Spunându-mi de viață.. de moarte și de cer,
Întretăindu-și vocea ades cu lungi suspine:
- E pretutindeni răul... în nici o parte bine...!
- Dar pentru ce atuncea trăiești? I-am întrebat..
El se uită la mine duios, pierdut, ciudat;
În ochi trecu o rază de palidă scânteie,
Și începând să. plângă, șopti: -pentru-o femeie!
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Soldatul Ion nu știe carte,
Că-n satu lui a fost
Cioban la un boier, și iacă,
Rămas-a omu prost!
De patru luni e în cazarmă,
Și n-a-nvățat, nătângul,
Nici cum să meargă, când sergentul
Comandă: "dreptu... stângu..."
Dar lui nu-i pasă! Îl usucă
Un dor nebun de-o fată.
Frumoasă, vere!... știi, cu ochii
S-o sorbi, bat-o s-o bată!
Și cum nu poate să-i trimită
O slovă de la el,
Soldatul Ion e trist, săracu,
Nu râde mai de fel.
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clavirul
Cânta încet din Weber: "gândirile din urmă",
Poema unui geniu ce-apune maiestos,
Adio-al unui suflet artistic, ce se curmă
Pe-o tristă armonie cu sunet dureros!
Și degetele-i albe pe clapele sonore
Se-nmlădiau alene, în ochii mei privind;
Erau în miez de noapte târzii și tainici ore...
Parcă simțeam pe Weber lângă clavir murind!...
Tăcuse deodată, și fruntea ei curată
Alăturea de mine se rezemă ușor,
De gura-i voluptoasă, c-o patimă-nfocată,
M-apropiai atuncea sfios, tremurător!
Și ne-am robit iubirei, în fericire-adâncă...
Dar nu știu cum... clavirul părea că plânge încă
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corbii
Pe plopii ninși
Coboară corbii-n pâlc de doliu,
Cernesc al iernei alb lințoliu,
Și, triști, de foame par învinși...
Cugetători,
Privesc pe cer, privesc departe;
Pe când un glas de vânt împarte
Un cântec care dă fiori...
În cimitir,
Pribegi, s-au adunat la sfadă;
Iar sub uitare și zăpadă
S-ascund mormintele în șir...
Și pe când trec,
În a crepusculului oră,
Spre groapa unde doarme-o soră,
Și-n suflet plânsul îl înec;
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Eminescu
Și nu mai ești!... O groapă sub rînjetele-i crunte
Cuprinse necuprinsul din geniala-ți frunte!
Și după cum în viață a fost eternul dor:
Tu dormi, tu dormi acuma sub teiul plîngător!
Iar vîntul cînd va bate, în gîrbovita iarnă,
Puzderii de zăpadă desupră-ți o s-aștearnă;
Și vara o să-ți cânte cu freamătul său trist,
Cum l-ai cântat tu, dulce al poeziei Crist!
Când moartea-ți mă cuprinse de plângeri fără margini,
Erai cu mine-alături: în veșnicile-ți pagini!
Te-am înțeles atuncea mai mult... apoi mi-am zis
Că poarta nemuririi chiar moartea ți-a deschis!
Dormi!... Țeasta ta o-ncape un biet coșciug de scânduri,
Ea, ce-a-ncăput în viață un univers de gînduri!...
O! Dormi, sub dulcea pace din al veciei cort,
Etern poet! căci numai pentru cei morți ești mort!
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Traian Demetrescu despre tristețe, adresa este: