Tablou de iarnă
Pribegi, veniți din altă țară,
Doi muzicanți bătrâni, cu plete
Cerșetoreau, cântând pe stradă
Din clarinete.
O fată îmbrăcată-n zdrențe
Îi însoțea dintr-o chitară,
Atât de galbenă și slabă,
Părea de ceară...
Și câinii îi lătrau... și vântul...
Le răspundea cu lungi ecouri;
Un cârd de corbi țipa iernatic
Pierduți prin nouri...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magdalena
Când jalea vântului tomnatic
Prin desfrunziții arbori trece,
Tu te gândești la baluri, doamnă, -
Eu mă gândesc la soba rece...
Când primii fluturi de zapadă
Plutesc în zarea albicioasă,
Tu te gândești la rochii scumpe,
Eu mă gândesc că-s zdrențuroasă...
Și când în nopțile de iarnă
Cânți la clavirul tău, visând,
Tu te gândești că ești iubită
Eu mă gândesc c-o să mă vând...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare de drum
Pe-o margine de drum, departe,
Ca un pribeag pierdut în lume,
Creștea o floare solitară,
Ce poartă cel mai dulce nume.
Înstrăinată-ntr-o mulțime
De ierburi și de grâne-nalte,
Părea batjocorită, moartă,
Uitată, printre celelalte.
Sub vântul ce trecea zburdalnic
Ea s-apleca tot spre pământ,
Precum o floare gânditoare
Ce plânge lângă un mormânt.
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aleluia
"Egalitate! Fraternitate!"
Se vaietă prin arbori vântul...
Și pare-un glas pierdut pe stradă,
Ce cântă-a morții serenadă:
"V-acopere pe toți pământul...
Nimic!... rămâne-n veci cuvântul
Din a vieței tristă sfadă!..."
Se vaietă prin arbori vântul
Și pare-un glas pierdut pe stradă...
Ați înțeles deznodământul?
Ca într-o stranie baladă,
S-adună oasele grămadă,
Ne face frați pe toți mormântul.
Se vaietă prin arbori vântul...
poezie celebră de Traian Demetrescu (1894)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare de drum
Pe-o margine de drum, departe,
Ca un pribeag pierdut în lume,
Creștea o floare solitară,
Ce poartă cel mai dulce nume.
Înstrăinată-ntr-o mulțime
De ierburi șide grâne-nalte,
Părea batjocorită, moartă,
Uitată, printre celelalte.
Sub vântul ce trecea zburdalnic
Ea s-apleca tot spre pământ,
Precum o floare gânditoare
Ce plânge lângă un mormânt.
Nu știu de ce atras spre dânsa,
Apropiindu-mă încet,
Am cugetat adânc atuncea
La sufletul unui poet!
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corbii
Pe plopii ninși
Coboară corbii-n pâlc de doliu,
Cernesc al iernei alb lințoliu,
Și, triști, de foame par învinși...
Cugetători,
Privesc pe cer, privesc departe;
Pe când un glas de vânt împarte
Un cântec care dă fiori...
În cimitir,
Pribegi, s-au adunat la sfadă;
Iar sub uitare și zăpadă
S-ascund mormintele în șir...
Și pe când trec,
În a crepusculului oră,
Spre groapa unde doarme-o soră,
Și-n suflet plânsul îl înec;
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la vânt, dar cu o relevanță mică.
Simfonie de toamnă
Lui Const. Misirliu
I
Cârduri-cârduri ciori de toamnă
Pleacă...
Desfrunzite crengi de arbori
Pe subt vifor se apleacă...
Cârduri-cârduri ciori de toamnă
Pleacă...
II
Boi și vaci cu răget umple
Valea...
Ceața peste deal s-așterne,
Cum pe sufletul meu jalea...
Boi și vaci cu răget umple
Valea...
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Traian Demetrescu despre vânt, adresa este: