Același farmec...
La Nord, în țările ploioase,
Cu melancolice popoare,
Sunt visători ce plâng și sufăr
De nostalgii de soare...
Și, rar, când cerul le trimite
O rază caldă, o zâmbire,
În loc să cânte, să renască,
Ei mor de fericire...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
- Ackermann, Louise
- Louise Ackermann nu este una din acele modere Sapho, care nu știe să ciripească decât în limba dragostei, iluziilor, beției de visuri și natură. Poeta este o cugetătoare, o filosoafă. În sângele său curge un sânge cu virilități bărbătești.
definiție celebră de Traian Demetrescu în Profile literare (1891)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visătorul
Am rătăcit pe multe drumuri
Și-n lunga-mi rătăcire,
Visam să întâlnesc o umbră
Ce-i zice: "fericire".
Dar n-am găsit-o nicăirea
Deunăzi, obosit,
Într-o pădure fremătoasă,
O clipă m-am oprit.
Sub un copac, bătrân ca mine,
O fată și-un băiat
Se sărutau soptindu-și șoapte
Cu glasul îngânat.
(...)
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie
Când, primăvara, vine-n cârduri
Poporul blând de rândunele,
Eu parcă-aștept să se rentoarcă
Și visurile mele.
Când viața pare mai frumoasă
Și mai lipsită de suspine,
Eu tot aștept să se rentoarcă
Și visele-mi senine...
Se duce vara... și se duce
Poporul blând de rândunele,
Iar eu mă simt tot mai departe
De visurile mele...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec orele
Trec orele ca niște note
Din simfoniile durerei,
În urma lor rămân eterne
Melancoliile tăcerei...
Tot ce-ai crezut odinioară,
Tot ce-ai visat, tot ce-a fost sfânt
Te turbură cu nesfârșitul
Și tristul gol că nu mai sunt...
Ca cerul unei seri de toamnă
Se-ntunecă pierduta minte:
Nimicul își întinde noaptea
Pe calea ducerei-nainte...
(...)
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La morgă
Gardiștii au găsit-o moartă
Pe stradă, vânătă de frig,
Și către Morga au pornit-o,-
Fără coșciug și fără drig.
Era o biată rătăcită,
Prostituindu-se pe bani,
Cu tinerețea zdrențuită
Abia la optsprezece ani!
Iubitul ei, poetul palid,
Un visător frumos și trist,
O-nțelegea și o iertase,
Precum pe Magdalena, Crist!
Și pe când ea la Morga zace
Sub fierăstraie și scalpele,
El o așteaptă în mansardă,
Și-o caută mereu prin stele...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biletul de noroc
Iubita mea, care mă-nșeală
De două ori pe săptămână.
Mergea alăturea de mine.
Ținându-mă de mână.
Și mă gândeam c-amăgitoarea,
Râzând de visul meu deșert,
Mai dulce o să mă sărute
Rugându-mă s-o iert!
La colțul unei strade-nguste,
De-abia puteai găsi un loc,
Un vrăjitor vindea mulțimei
Bilete de noroc.
Am tras și eu la întâmplare
Biletul meu și l-am plătit;
În el sta scris aceste vorbe:
"Nu poți fi fericit!"
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec orele
Trec orele ca niște note
Din simfoniile durerei,
În urma lor rămân eterne
Melancoliile tăcerei...
Tot ce-ai crezut odinioară,
Tot ce-ai visat, tot ce-a fost sfânt
Te turbură cu nesfârșitul
Și tristul gol că nu mai sunt...
Ca cerul unei seri de toamnă
Se-ntunecă pierduta minte:
Nimicul își întinde noaptea
Pe calea ducerei-nainte...
Uimit în loc s-oprește omul
Ca-n fața unui ne-nțeles:
Din gândurile risipite
Nehotărârea a cules...
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Necunoscuți
Cad fără șir, necunoscute,
Atâtea lacrimi omenești...
O! Câte adâncimi de inimi
Într-însele poți să citești!
Dar lacrimile nu sunt slove
Meșteșugite de tipar,
Și cartea lor e scrisă-n suflet,.
Și titlul lor e: În zadar!
Acei ce plâng nu pot, adesea,
Să-și tălmăcească plânsul lor
Pe note dulci, armonioase,
Pe rime care curg ușor...
Ei nu fac opere de artă
Din plâns, dintr-un suspin profund;
Dar câte operi de durere
În a lor lacrimi nu se-ascund...
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visătorul
Am rătăcit pe multe drumuri
Și-n lunga-mi rătăcire,
Visam să întâlnesc o umbră
Ce-i zice: "fericire".
Dar n-am găsit-o nicăirea
Deunăzi, obosit,
Într-o pădure fremătoasă,
O clipă m-am oprit.
Sub un copac, bătrân ca mine,
O fată și-un băiat
Se sărutau soptindu-și șoapte
Cu glasul îngânat.
Și când să plec, băiatul parcă
Se-nclină spre ea,
Zicându-i blând: "O, tu, iubito;
Ești fericirea mea!"
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la visare, dar cu o relevanță mică.
Tatăl
Acasă venea zilnic topit de băutură,
Și biata lui femeie primea orice tortură.
Trăiau de vreme lungă. Ea singură, pierdută,
De mic copil în drumul mizeriei căzută,
Cu el înlănțuise a traiului povară,
Și suferea-n tăcere bătaie și ocară.
Vecinii, totdeauna aud cum geme, plânge,
Când furios bărbatul sub pumni spinarea-i frînge,
Și-o chinuiește până se-nmoaie de-oboseală;
Apoi se face-o largă tăcere mormântală.
Dar într-o zi de iarnă, când aspra sărăcie
Preface o secundă în crudă vecinicie,
Și gura cere pâine și nu-i o fărmitură.
Femeia naște-n chinuri o slabă creatură.
Sărman copil! Ce bună și dulce ți-ar fi soarta,
Născând, de ți-ar deschide spre somnul morții poarta!
Bărbatul vine iarăși beat într-o zi, cum face
Întotdeauna; însă e potolit și tace...
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Traian Demetrescu despre visare, adresa este: