Ocrotirea Domnului, cu adevărat, o cunoști numai în cuptor.
citat celebru din Traian Dorz
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Preaiubitul meu e Unul
Preaiubitul meu e Unul
Fără seamăn pe pământ
Glasul Lui e armonia
Cântec este-al Lui Cuvânt.
Orice loc pe unde trece
De miresme-alese-i plin
Câmpu-i mai frumos pe-acolo
Cerul este mai senin.
Dulcea Lui înfățișare
Este-ntreagă farmec sfânt
Mii de primăveri vin parcă
Toate-o dată pe pământ.
Preaiubitul meu e Unul
Nimenea asemeni nu-i
Cât ați da de L-ați cunoaște
Ca să fiți și voi ai Lui!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Tudor_Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nimeni nu se poate dezvinovăți spunând că el nu-L poate vedea și că nu-L poate cunoaște pe Dumnezeu, când lucrările Sale grăiesc așa de puternic despre Domnul, când sunt atâtea mărturii atât din afara noastră, cât și din lăuntrul nostru. Și când gândurile noastre care între ele se învinovățesc sau se dezvinovățesc, ele însele sunt o mărturie puternică din lăuntrul nostru. Care dintre noi se poate dezvinovăți că nu L-a putut vedea și simți atât în afară, cât și în lăuntrul său pe Dumnezeu?
Traian Dorz în Cununile slăvite (2006)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă s-a făcut minunea
Dacă s-a făcut minunea
Înnoirii vieții tale,
Asta trebuie s-o vadă
Orișicine, pe-orice cale
Dacă-n inima ta-i pacea
Și-n ea Duhul Sfânt se ține
Asta trebuie s-o vadă
Pe-orice cale, orișicine.
Dacă tu-L urmezi pe Domnul
Și ții calea voii Sale
Asta trebuie s-o vadă
Orișicine pe-orice cale.
Dacă tu ai pentru semeni
Gânduri de iubire pline,
Asta trebuie s-o vadă
Pe-orice cale orișicine.
Dac-ai rupt-o cu trecutul
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ia jugul lui Cristos
Ia jugul lui Cristos pe umăr
și trage lângă El arând,
chiar dacă sameni numa-n lacrimi
și umbli numai sângerând...
Cristos cel sfânt te va cunoaște
în sărăcie și-n belșug,
că mulți au stat cu El la mese,
dar prea puțini au tras la jug!
Ia-I sarcina și-o du alături
și simte-o apăsând din greu
cum ai răspunde doar tu singur
de tot ce are Dumnezeu.
Cristos cel sfânt te va cunoaște
odată-n cerul Lui de sus
nu după haina ce-ai purtat-o,
ci după sarcina ce-ai dus.
Ia-ți crucea ta - și-I mergi pe urme
tăcând și mulțumind ca El,
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Când anii trec...
Când anii trec ca norii și oamenii ca vântul
Viața noastră curge cu timpul ce-l trăim.
Și undeva în cale stă neștiut mormântul
Și nimeni nu cunoaște în care țintirim.
Doamne-n calea dreaptă minte înțeleaptă
Dă-ne să umblăm
Ca în veșnicie sfânta-mpărăție
Dulce s-o gustăm.
Când viața ni-i-nainte ne pare-atât de lungă
Că nu știm cum ar trece mai grabnic anii mei.
Când viața ni-i în urmă am vrea să tot ne-ajungă
Dar nu ne mai ajunge și-o plângem singurei.
Când unicele lucruri le-avem cu-ndestulare
Iubire, tinerețe, și soți, și legământ
Le risipim în patimi, și-n râs, și-n nepăsare
Când le-am pierdut, zadarnic le mai plângem prețul sfânt.
Când anii trec ca norii și stările ca vântul
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Textele de mai jos conțin referiri la cunoaștere, dar cu o relevanță mică.
O, până când?...
De-atâta vreme-auzi și tu chemarea
Spre ceruri, spre lumină și spre rai,
Și tot n-asculți, nici plânsul, nici cântarea
Și nu-ți îndrepți nici gândul, nici cărarea:
O, până când, o, până când mai stai?
Văzut-ai și tu lucrurile care
Pe alții mulți i-a-ntors din calea rea,
Dar tu mereu rămâi în nepăsare,
În cea mai rea, în cea mai tristă stare.
O, până când, o, până când așa?
O, tu cunoști că moartea nu-i departe,
Că mergi spre focul iadului dintâi,
Și totuși tu rămâi pe căi deșarte,
Rămâi în foc, în chin, în plâns și-n moarte!
O, până când, o, până când rămâi?
Tu știi și de la tine ce așteaptă
De-atâta vreme și astăzi Dumnezeu!
Cunoști chemarea sfântă și-nțeleaptă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învață de la toate
Învață de la apă să ai statornic drum,
Învață de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învață de la umbră să taci și să veghezi,
Învață de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învață de la pietre cât trebuie să spui,
Învață de la soare cum trebuie s-apui.
Învață de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniștit să treci,
Învață de la toate, că toate-ți sânt surori,
Să treci frumos prin viață, cum poți frumos să mori.
Învață de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învață de la nufăr să fii mereu curat.
Învață de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învață de la apă să nu dai înapoi.
Învață de la umbră să fii smerit ca ea,
Învață de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învață de la soare ca vremea s-o cunoști,
Învață de la stele că ceru-i numai oști.
Învață de la greieri când umerii ți-s grei
Și du-te la furnică să vezi povara ei.
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Liviu Ceclan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Traian Dorz despre cunoaștere, adresa este: