Accept necondiționat numai iubirea. Ce pot spera mai mult în univers?
Traian Vasilcău în Atentat la Veșnicie (2005)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea, unica jertfă recuperatoare în veșnicii.
Traian Vasilcău în Atentat la Veșnicie (2005)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă iubește lumea, aproape că mă divinizează. Și până la linșare e un pas.
Traian Vasilcău în Atentat la Veșnicie (2005)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice carte își merită dreptul la naștere, la dragoste și, poate, la moarte.
Traian Vasilcău în Atentat la Veșnicie (2005)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu zice: "Acest crin este fiul meu" și noi îl rupem să-l ducem în dar iubitei.
Traian Vasilcău în Atentat la Veșnicie (2005)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire interzisă
În ochii ei priveam cu fremătare,
Știind că-n viață nu va fi a mea.
În frumuseți n-avea asemănare
Și-atunci când eu plângeam, dânsa râdea.
De mersu-i sufeream pân-peste poate,
Știind că-un oligarh mi-o va fura.
Din crângul ei să strângă taine coapte,
Un miliard de-arginți în schimb să-i dea.
Eu nu puteam să-i dau decât Iubirea,
Pe care Dumnezeu mi-o trimitea
Și într-o zi i-am scris: "Mă pierd cu firea
Și am să mor de te vei mărita!"
Ea a citit răvașu-n miez de noapte
Și când gândi să-mi șteargă lacrima
Deschise ușa, dar un glonț din spate
Îi prăvălise vraja pe podea.
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău (25 mai 2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prizonier de război a fost tata. Prizonier de dragoste de moarte sunt doar eu.
aforism de Traian Vasilcău din Atentat la Veșnicie
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Monument
Adorm și mă trezesc peste ceaslov,
Fug de ispite grele ca de-un câine,
Dar, Doamne, nu-s defel ca dreptul Iov,
Ce nu cârtea în fața Ta, Stăpâne!
De toate părăsit---toate răbda!
De toți uitat---spre toți privea cu milă,
Știind că ce-a luat Domnul---iar va da
Și-i mulțumea cu lacrimi pe-a lui filă,
Și-altar de Slavă-i înălța mereu,
El, Iov, îmbrățișat de chin și rană,
Care murea, crezând în Dumnezeu
Și răsplătit a fost cu neprihană!
O, Sfânt Părinte-al meu, sunt corigent
La Seminarul Dragostei divine.
Te rog, fă din Răbdare monument
Și că ești bun, chilie dă-mi în Tine!
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău (19 mai 2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragii mei dragi. Știu că sunteți. Știu că iubiți florile. Și, fără gând rău, le rupeți uneori și le dăruiți. Poeții sunt aidoma acestor flori. Și smulgerea din cerul lor îi doare.
Traian Vasilcău în Literatura și Arta (2017)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceartă-mă, Doamne, fiindcă mă iubești!
Iartă-mă, Doamne, fiindcă Tată-mi ești!
Pe Cruce urcă-mă, ca să mă frîng!
Și-apoi învie-mă! Să nu mai plîng!
La pieptul Tău căzînd, să cînt senin:
"Că m-ai certat îți mulțumesc! Amin".
Traian Vasilcău în facebook, 2019 (24 septembrie 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porumbei
Ca mâine o să fim strămoși,
Nu zic: bătrâni, nu sună bine.
Și pregăti-ne-om de plecare
În straie noi, cum se cuvine.
Ca mâine-o să zâmbim la cer
Cu inima evlavioasă
Și toți, strămoși lângă strămoși,
Cântând, ne-om reîntoarce-acasă.
Ca mâine, bravi strămoși la porți
Ne-o găsi moartea, frații mei
Și vrând să-ngâne-o rugăciune,
Gura va naște porumbei.
Ca mâine zice-ne-om: strămoși,
Noi înșine strămoși ne-om fi,
Dar dacă-om avea steag Iubirea
Și de sub flori om trilui!
poezie de Traian Vasilcău (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la iubire, dar cu o relevanță mică.
Gândind la Eliade
La anii mei comoară port Iubirea.
Ea aur mi-i, i-s brațele-i pleiade.
Eu sunt poet, visez desăvârșirea,
Dar când n-am cer, gândesc la Eliade.
*
Cel care-a zis să ne ferim întruna
De-acei ce nu ne simt măcar monade.
Eu sunt poet, sărut cu gândul luna,
Dar când n-am zbor, gândesc la Eliade.
*
Cel care-a zis să fug de omul care
Urăște darurile-mi--miriade.
Eu sunt poet, nunta-mi citesc în zare,
Dar când n-am tril, gândesc la Eliade.
*
Cel care-n nopțile de sânziene
Vorbea cu-a infinitului naiade.
Eu sunt poet, cu ispitiri viclene,
Dar când n-am somn, gândesc la Eliade.
*
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău (30 martie 2016)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celor de-au ajuns Cer
În amintirea lui Boris Vieru
De Ea nu vei putea nicicând fugi,
Cum n-ai să poți fugi nicicând de tine.
Aceasta-i Dragostea, ce va hrăni
Uscatul trunchi, să-nvie din suspine!
Și-atunci copacul care-o înflori
În al tău suflet - oază de Lumină,
Rodi-va taine în a șaptea zi,
Să le culeagă Dumnezeu la cină.
Și să le dea, în semn de Biruință,
Celor de-au ajuns Cer, prin Suferință!
Traian Vasilcău (30 martie 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de Reunire
Poate că sunt și țări fără durere,
Unde-ar fi veșnicia să-ți îngâni,
Dar fiindcă nu râvnesc nici o avere,
Rămân să mor aici, printre români.
Am frați, care m-așteaptă-n orice vară
Pe țărmuri de ocean, în munți--stăpâni,
Dar fiindcă nu vreau lutul să mă doară,
Rămân să mor aici, printre români.
Fac parte dintr-un neam ce se urăște
Și-i binevoitor cu cei păgâni,
Dar fiindcă Dumnezeu așa voiește,
Rămân să mor aici, printre români.
Poate că-s doar un om de modă veche,
Visând un Ideal ce nu-l amâni,
Dar fiindcă graiul meu n-are pereche,
Rămân să mor aici, printre români.
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirarea mirării
La iarnă, mulți dintre noi
Vom fi coperiți cu Tăcere pe străzi.
Unii doar până la cuvântul Iubire,
Unii doar până la cuvântul Îmbrățișare,
Unii doar până la cuvântul Sărut,
Unii doar până la cuvântul Uitare, sărmanii de ei.
La iarnă, un tânăr cu chip de nemaivăzută lumină
Se va apropia de mine și cu ochii sufletului, foarte atent,
Mă va citi.
---Zăpada aceasta, va zice el, prea mirat, cândva, într-un veac
Îndepărtat, mi-a fost tată!
Va zice și mă va duce acasă la el,
Unde va fi primăvară.
Unde brațele mele vor înmuguri,
Uitând de-ale Tăcerii ninsori.
poezie de Traian Vasilcău (21 august 2018, în vis)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nașterea pe nou
La etajul nouă unde scriu,
Ca-n chilia unei mănăstiri,
Să mă nasc pe nou e prea târziu,
Ca să poți, Tăcereo, să te miri?
Zilnic cerc să văd de mai sunt viu
Și-mi strig numele fără cuvinte.
Am îmbătrânit de timpuriu,
Nici murirea nu mă ține minte.
Spre Golgota trepte urc mereu
Și când cuie-mi bat eu însumi mie
Mi le smulge grabnic Dumnezeu.
"Te grăbești", îmi zice, "iasomie,
Înflorește-ntâi și-apoi vei sta
Între spini-tâlhari la judecată,
Lacrimile te-or crucifica
În amurg, și-n zori, și înc-odată
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău (17 aprilie 2017)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bobul salvator
De când mă lupt zadarnic, am pe frunte
Lalele sângerii și-abia șoptesc:
"Dă-mi, Doamne, râvna Ta să mișc un munte,
Dar nu ca Marcu din Vârful Fracesc.
Ajută-mă să fiu al Tău, Stăpâne,
Și muntele păcatelor ce-am strâns
Să-l duc din mine ca pe-un stârv de câine
În largul oceanicului plâns.
Nu-mi da averi, nici slavă, nici palate,
Ci cum i-ai dat lui Solomon în veac,
La fel și eu, vreau pururi să am parte
De-un bob de-nțelepciune, nelumesc.
Căzând ca David, lăcrimând întruna,
Să mă ridic așa cum el făcea
Și Ție mulțumind, să port Cununa
Sârmei ghimpate pentru Țara mea!
[...] Citește tot
rugăciune de Traian Vasilcău (3 mai 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paștele
Satele plâng în întuneric, mamă,
Visul plecat e așteptat la porți.
În noaptea asta nimeni să nu doarmă,
Că Dumnezeu va învia din morți.
Satele-n zori nu vor avea suspine,
Vor pune la uscat batiste reci
Și Te vor aștepta Iisus, pe Tine,
Să Te implore iarăși să nu pleci.
În cimitire crinii se răscoală
Asupra morții lor în care-au stat,
Când pruncii luminoși ca după boală
Îngână-n cer: "Christos a înviat!"
Bolnavii fi-vor lume vindecată,
Saloanele o să le-aducă flori,
Nu vor mai fi spitale niciodată,
Doar crize mari de pacienți în zori.
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău din traianvasilcău, facebook, și din volumele anterioare
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Traian Vasilcău despre iubire, adresa este: