Chipul mamei mă urmează și-n moarte.
Traian Vasilcău în Atentat la Veșnicie (2005)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice carte își merită dreptul la naștere, la dragoste și, poate, la moarte.
Traian Vasilcău în Atentat la Veșnicie (2005)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
În viață, dar și-n moarte, îți sunt date să ai două minuni: mama și cerul.
aforism de Traian Vasilcău din Atentat la Veșnicie (2006)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Prizonier de război a fost tata. Prizonier de dragoste de moarte sunt doar eu.
aforism de Traian Vasilcău din Atentat la Veșnicie
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Născut pentru o clipă, să pot muri în veci.
În schitu-mi intră, Doamne, cu gând să nu mai pleci.
Fă-mi inima altară și roagă-Te în ea
Să fie pururi rana născând oricare stea,
Pe ea, dacă se poate, cuprinsă ca pe-un crin,
Fă-o netrecătoare și stinge-mă. Amin!
poezie de Traian Vasilcău (2016)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de Reunire
Poate că sunt și țări fără durere,
Unde-ar fi veșnicia să-ți îngâni,
Dar fiindcă nu râvnesc nici o avere,
Rămân să mor aici, printre români.
Am frați, care m-așteaptă-n orice vară
Pe țărmuri de ocean, în munți--stăpâni,
Dar fiindcă nu vreau lutul să mă doară,
Rămân să mor aici, printre români.
Fac parte dintr-un neam ce se urăște
Și-i binevoitor cu cei păgâni,
Dar fiindcă Dumnezeu așa voiește,
Rămân să mor aici, printre români.
Poate că-s doar un om de modă veche,
Visând un Ideal ce nu-l amâni,
Dar fiindcă graiul meu n-are pereche,
Rămân să mor aici, printre români.
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Precuvântare
Doamne,-așa de răi suntem
Că nici nu ne mai vedem,
Nici la chip și nici la cer
Nu ne mai vedem defel,
N-avem rană de mister,
Numai boală de stingher,
Doamne!
Doamne, așa de morți suntem
Că nici nu ne căutăm,
Cu flori nu ne sărutăm,
Din Cuvânt, râzând, plecăm,
Afară din noi Te dăm
Și avan Te lăudăm,
Doamne!
poezie de Traian Vasilcău din Când s-au fost spus Îngerii (2005)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalmul Răbdării
Ai Răbdare, ninsoarea va trece,
Spală-ți ochii în ea, fă-i curați.
Mâna dă-mi, e timidă și rece.
Dumnezeu ne-a rugat să fim frați.
*
Ai Răbdare, durerea va trece,
Ispășești prin ea ani întinați.
Acuprinde-mă, răul să plece.
Dumnezeu ne-a rugat să fim frați.
*
Ai Răbdare, și moartea va trece!
Vom călca-o sub pași vindecați!
Și-om cânta, fiindcă-n noua Lui Lege
Dumnezeu ne-a rugat să fim frați!
poezie de Traian Vasilcău (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porumbei
Ca mâine o să fim strămoși,
Nu zic: bătrâni, nu sună bine.
Și pregăti-ne-om de plecare
În straie noi, cum se cuvine.
Ca mâine-o să zâmbim la cer
Cu inima evlavioasă
Și toți, strămoși lângă strămoși,
Cântând, ne-om reîntoarce-acasă.
Ca mâine, bravi strămoși la porți
Ne-o găsi moartea, frații mei
Și vrând să-ngâne-o rugăciune,
Gura va naște porumbei.
Ca mâine zice-ne-om: strămoși,
Noi înșine strămoși ne-om fi,
Dar dacă-om avea steag Iubirea
Și de sub flori om trilui!
poezie de Traian Vasilcău (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de vânt
(Mamei)
De când te-ai dus în veșnicie
Am devenit mai întristat.
Îmi vine-n ospeție vântul
Și-mi șterge chipul lăcrimat.
A înflorit durerea-n mine
Și am crescut ca un nebun,
Care bea-nsingurarea lumii
Și plânge-n plopii din cătun.
Cu frunzele se ia la ceartă,
Nu are leac s-a lămurit
Și-n orice an când moare toamna
E necăjit că n-a murit!
De când te-ai dus sunt disperare,
Cântec de vânt, apus de zi...
Ninge în mine cu uitare
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău din facebook, 2019
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spovedanie
Bineplăcut să-ți fiu, Sfinte Părinte,
M-am tot luptat,
Căci mă muncea cu silă și fierbinte
Vechiul păcat.
An după an, trăindu-mi suferința,
Nu m-am oprit
Și grea de lacrimi mi-a fost biruința
Necontenit.
Să mă clintesc acuma din lucrare
E-așa ușor.
Dacă nu-l am pe El și nu mă are,-
N-am cer și mor.
De-aceea strig: "Fără de tine, Tată,
În van mai cânt!
N-am fost, nu sunt și n-oi fi niciodată
Decât pământ!
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire interzisă
În ochii ei priveam cu fremătare,
Știind că-n viață nu va fi a mea.
În frumuseți n-avea asemănare
Și-atunci când eu plângeam, dânsa râdea.
De mersu-i sufeream pân-peste poate,
Știind că-un oligarh mi-o va fura.
Din crângul ei să strângă taine coapte,
Un miliard de-arginți în schimb să-i dea.
Eu nu puteam să-i dau decât Iubirea,
Pe care Dumnezeu mi-o trimitea
Și într-o zi i-am scris: "Mă pierd cu firea
Și am să mor de te vei mărita!"
Ea a citit răvașu-n miez de noapte
Și când gândi să-mi șteargă lacrima
Deschise ușa, dar un glonț din spate
Îi prăvălise vraja pe podea.
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău (25 mai 2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la moarte, dar cu o relevanță mică.
Paștele
Satele plâng în întuneric, mamă,
Visul plecat e așteptat la porți.
În noaptea asta nimeni să nu doarmă,
Că Dumnezeu va învia din morți.
Satele-n zori nu vor avea suspine,
Vor pune la uscat batiste reci
Și Te vor aștepta Iisus, pe Tine,
Să Te implore iarăși să nu pleci.
În cimitire crinii se răscoală
Asupra morții lor în care-au stat,
Când pruncii luminoși ca după boală
Îngână-n cer: "Christos a înviat!"
Bolnavii fi-vor lume vindecată,
Saloanele o să le-aducă flori,
Nu vor mai fi spitale niciodată,
Doar crize mari de pacienți în zori.
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău din traianvasilcău, facebook, și din volumele anterioare
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Am mii de harfe, dar ca David nu-s
Și nici ca fiii sinceri ai lui Core!
Psalmul ce-l scriu e-un răsărit apus,
Ochii mi-s două, plânse, mandragore.
Pe Cartea mea e sânge de Iisus,
Dar să îngenunchez nu am putere,
Chiar dacă știu că doar pe Cruce pus
Mai pot nădăjdui la Înviere!
Astfel se chinuie un brav intrus,
Din care viața a fugit, și moartea,
Din care toate rănile s-au spus,
Dar Dumnezeu tot nu-i închide Cartea.
poezie de Traian Vasilcău (13 mai 2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În ziuan care seaștepta zăpadă
Și numai moartean arbori seauzi,
Văzutam o măicuță stând în stradă,
Căreia ie rușine a cerși.
Cu mâinile ne-ntinsea rugăciune,
Ea nu știa căn suveranul stat
Cerșitul a ajuns profesiune
Și toți o practică neîncetat.
Copil al dorului, cu țaran soare,
Apropiindumă iam dat un leu,
Plângea în ochii ei chiar Dumnezeu,
În mine cerunțelegeam că doare
Și nam mai auzit nici un cuvânt
Și cerșetoarea rușinatăn pripă
Când sa plecat mi sa părut o Clipă
Ceși ducean spate propriul mormânt.
poezie de Traian Vasilcău din Moartea în premieră (2001)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Traian Vasilcău despre moarte, adresa este: