N-avea timp să se supere. Era mereu ocupat.
Traian Vasilcău în Atentat la Veșnicie (2005)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul le vindecă sau le îngroapă pe toate. Până la urmă e și aceasta o rezolvare.
Traian Vasilcău în Atentat la Veșnicie (2005)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regăsire
Pe țărmul mării iarna numai ea,
Femeia căutându-și fericirea.
Nimeni n-o ia la dans și ar dansa
Cu vântul serii și cu amintirea!
Pe țărmul mării iarna numai ea,
Sufletul căutându-și pe sub valuri.
E-atâta muzică și ar dansa
Cu timpul doldora de idealuri!
O, acel timp demult e-n zări o stea
Și idealurile lumii-s arse.
Cu sine însăși astăzi ar dansa,
Dar s-a pierdut printre atîtea farse!
Și, totuși, despuindu-se de ea
Și hainele-azvârlindu-le în mare,
Femeia prinde-n seară a dansa
Cu Sufletu-i venit din depărtare!
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău (2 februarie 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp de uitare
Uităm să fim buni,
Uităm să fim veșnici,
Uităm să fim fericiți,
Uităm să fim liberi,
Uităm să fim oameni,
Uităm să fim uitare,
Tăceri nemuritoare,
Uităm să fim noi.
Uităm să fim!
poezie de Traian Vasilcău din Regăsit în Cer (2009)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Timpul curge înapoi
Spre ce-am fost odată noi.
Și-o să curgă și-nainte
Când ne-om fi, stinse cuvinte
Fără cruci, fără morminte.
poezie de Traian Vasilcău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Inundă spațiul bărcile din cer,
Privirile-mi tăcerii sunt ecou,
Prin altă limbă veche îmi port pașii,
Mai caligrafiind un cântec nou.
Timp nu a mai rămas decât în cerbi,
Clipele lor răstoarnă-n curți piane
Și ochii mei Manoli, Manoli străvechi
Rămân în căutări de Ane, Ane...
poezie de Traian Vasilcău din Regăsit în Cer (2009)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalmul Răbdării
Ai Răbdare, ninsoarea va trece,
Spală-ți ochii în ea, fă-i curați.
Mâna dă-mi, e timidă și rece.
Dumnezeu ne-a rugat să fim frați.
*
Ai Răbdare, durerea va trece,
Ispășești prin ea ani întinați.
Acuprinde-mă, răul să plece.
Dumnezeu ne-a rugat să fim frați.
*
Ai Răbdare, și moartea va trece!
Vom călca-o sub pași vindecați!
Și-om cânta, fiindcă-n noua Lui Lege
Dumnezeu ne-a rugat să fim frați!
poezie de Traian Vasilcău (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rană și Leac
Ca ochii tăi ispită nu-i mai mare.
Vrăjmașa pălmuire e un fleac.
Cândva m-ai sărutat și-acum mă doare.
Azi de m-ai săruta m-aș face Leac.
La telefon te caut totdeauna,
Sună inexistent de-un sfert de veac.
Bolesc de al tău chip, o știe luna,
Azi de m-ai săruta m-aș face Leac.
Și aș zbura la ceruri, să se vadă
Ce grea este ispita-n care zac!
Ieri, când mă-mbrățișai, eram zăpadă.
Azi de m-ai săruta m-aș face Leac.
Un leac ce vindecă orice-ntristare!,
Orice singurătate din iatac.
Azi știu: cine te vede---dă în floare.
Azi de m-ai săruta m-aș face Leac.
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău (29 martie 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Așa trăim, copile, printre lei.
Și ei ne-ar sfîșia de n-ar fi Domnul.
Cîndva idoli aveam, le spuneam: Zei,
Lor mă-nchinam pînă mă prindea somnul.
Așa trăim, copile, printre lupi.
Ne-ar sfîrteca de n-am avea credință
Și sufletele de nu ne-ar fi stupi,
Iar plînsul--Purtător de Biruință!
Așa trăim, copile, printre șerpi.
Veninul lor nici măcar nu ne-atinge.
Corbii au amuțit, urșii sunt sterpi,
Neamul vrăjmașilor grăbit se stinge.
Așa trăim, copile, veci de veci,
Sub ascultarea Ierbii cu maramă.
În fața ei, smerit să te apleci,
Să-ți dea blagoslovenia de Mamă
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău (1 mai 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.
Gândind la Eliade
La anii mei comoară port Iubirea.
Ea aur mi-i, i-s brațele-i pleiade.
Eu sunt poet, visez desăvârșirea,
Dar când n-am cer, gândesc la Eliade.
*
Cel care-a zis să ne ferim întruna
De-acei ce nu ne simt măcar monade.
Eu sunt poet, sărut cu gândul luna,
Dar când n-am zbor, gândesc la Eliade.
*
Cel care-a zis să fug de omul care
Urăște darurile-mi--miriade.
Eu sunt poet, nunta-mi citesc în zare,
Dar când n-am tril, gândesc la Eliade.
*
Cel care-n nopțile de sânziene
Vorbea cu-a infinitului naiade.
Eu sunt poet, cu ispitiri viclene,
Dar când n-am somn, gândesc la Eliade.
*
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău (30 martie 2016)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul rol, ultima scenă
Ieri ai avut aplauze, dar azi
Nimenea, când te vede, nu te știe.
Toți cred că viața ta e-o tragedie,
Toți râd cum faci numai un pas și cazi!
Nu te ridică nici un trecător.
Grăbindu-se, ei vreme n-au de tine.
Ieri te ducea în brațe un popor,
Iar șefii statului---în limuzine.
O, Doamne, duși demult sunt acei ani
Și-acum doar Tu mai vezi o bătrânică
Ce-n nopți târzii, pe-o bancă, sub castani,
Când vede oameni tremură de frică.
În camera ei mică, la etaj,
Cu ordine i-s pline trei sertare.
Ca pe gunoi, le toarnă-n sacvoiaj
Și coborând, le-aruncă-n drumul mare!
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău din facebook, 2019
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirarea mirării
La iarnă, mulți dintre noi
Vom fi coperiți cu Tăcere pe străzi.
Unii doar până la cuvântul Iubire,
Unii doar până la cuvântul Îmbrățișare,
Unii doar până la cuvântul Sărut,
Unii doar până la cuvântul Uitare, sărmanii de ei.
La iarnă, un tânăr cu chip de nemaivăzută lumină
Se va apropia de mine și cu ochii sufletului, foarte atent,
Mă va citi.
---Zăpada aceasta, va zice el, prea mirat, cândva, într-un veac
Îndepărtat, mi-a fost tată!
Va zice și mă va duce acasă la el,
Unde va fi primăvară.
Unde brațele mele vor înmuguri,
Uitând de-ale Tăcerii ninsori.
poezie de Traian Vasilcău (21 august 2018, în vis)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nașterea pe nou
La etajul nouă unde scriu,
Ca-n chilia unei mănăstiri,
Să mă nasc pe nou e prea târziu,
Ca să poți, Tăcereo, să te miri?
Zilnic cerc să văd de mai sunt viu
Și-mi strig numele fără cuvinte.
Am îmbătrânit de timpuriu,
Nici murirea nu mă ține minte.
Spre Golgota trepte urc mereu
Și când cuie-mi bat eu însumi mie
Mi le smulge grabnic Dumnezeu.
"Te grăbești", îmi zice, "iasomie,
Înflorește-ntâi și-apoi vei sta
Între spini-tâlhari la judecată,
Lacrimile te-or crucifica
În amurg, și-n zori, și înc-odată
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău (17 aprilie 2017)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bobul salvator
De când mă lupt zadarnic, am pe frunte
Lalele sângerii și-abia șoptesc:
"Dă-mi, Doamne, râvna Ta să mișc un munte,
Dar nu ca Marcu din Vârful Fracesc.
Ajută-mă să fiu al Tău, Stăpâne,
Și muntele păcatelor ce-am strâns
Să-l duc din mine ca pe-un stârv de câine
În largul oceanicului plâns.
Nu-mi da averi, nici slavă, nici palate,
Ci cum i-ai dat lui Solomon în veac,
La fel și eu, vreau pururi să am parte
De-un bob de-nțelepciune, nelumesc.
Căzând ca David, lăcrimând întruna,
Să mă ridic așa cum el făcea
Și Ție mulțumind, să port Cununa
Sârmei ghimpate pentru Țara mea!
[...] Citește tot
rugăciune de Traian Vasilcău (3 mai 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Traian Vasilcău despre timp, adresa este: