Eu nu mi-am răsfățat viața. Mi-am scris-o.
Traian Vasilcău în Atentat la Veșnicie (2005)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum nu pot exista cărțile fără erată așa și tu fără mine nu putea-vei trăi.
Traian Vasilcău în Atentat la Veșnicie (2005)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața în postumitate a părinților noștri e amintirea lor din antum.
aforism de Traian Vasilcău din Atentat la Veșnicie
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
În viață, dar și-n moarte, îți sunt date să ai două minuni: mama și cerul.
aforism de Traian Vasilcău din Atentat la Veșnicie (2006)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Când mă va vizita pustia,
Am să observ, bătrân cocor,
Că n-am vecie să-ți spun: zare,
N-am vreo mirare să-ți spun: nor.
Dacă-aș fi Dumnezeu, din lacrimi
Mi te-aș crea din nou să vii
Prin crângul vieții mele-apuse,
Ducând în palme ciocârlii.
Maică-a tristeților din mine,
Se face-n lucruri tot mai frig.
Să tac nu mai găsesc cuvinte
Și n-am tăceri să te mai strig!
poezie de Traian Vasilcău din facebook, 2019
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Așa trăim, copile, printre lei.
Și ei ne-ar sfîșia de n-ar fi Domnul.
Cîndva idoli aveam, le spuneam: Zei,
Lor mă-nchinam pînă mă prindea somnul.
Așa trăim, copile, printre lupi.
Ne-ar sfîrteca de n-am avea credință
Și sufletele de nu ne-ar fi stupi,
Iar plînsul--Purtător de Biruință!
Așa trăim, copile, printre șerpi.
Veninul lor nici măcar nu ne-atinge.
Corbii au amuțit, urșii sunt sterpi,
Neamul vrăjmașilor grăbit se stinge.
Așa trăim, copile, veci de veci,
Sub ascultarea Ierbii cu maramă.
În fața ei, smerit să te apleci,
Să-ți dea blagoslovenia de Mamă
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău (1 mai 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire interzisă
În ochii ei priveam cu fremătare,
Știind că-n viață nu va fi a mea.
În frumuseți n-avea asemănare
Și-atunci când eu plângeam, dânsa râdea.
De mersu-i sufeream pân-peste poate,
Știind că-un oligarh mi-o va fura.
Din crângul ei să strângă taine coapte,
Un miliard de-arginți în schimb să-i dea.
Eu nu puteam să-i dau decât Iubirea,
Pe care Dumnezeu mi-o trimitea
Și într-o zi i-am scris: "Mă pierd cu firea
Și am să mor de te vei mărita!"
Ea a citit răvașu-n miez de noapte
Și când gândi să-mi șteargă lacrima
Deschise ușa, dar un glonț din spate
Îi prăvălise vraja pe podea.
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău (25 mai 2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
* * *
Multe nu vreau de la această viață:
Doar un mănunchi de taine să dezleg
Și-un purtător de Dumnezeu întreg
Să fiu din amurgire-n dimineață.
Precum Ignatie, sfânt mucenic,
Ce și ucis fiind, nu se pierduse,
Să cred că Totu-mi ești, că-Ți sunt nimic
Și-n inimă să Te am scris, Iisuse!
poezie de Traian Vasilcău (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândind la Eliade
La anii mei comoară port Iubirea.
Ea aur mi-i, i-s brațele-i pleiade.
Eu sunt poet, visez desăvârșirea,
Dar când n-am cer, gândesc la Eliade.
*
Cel care-a zis să ne ferim întruna
De-acei ce nu ne simt măcar monade.
Eu sunt poet, sărut cu gândul luna,
Dar când n-am zbor, gândesc la Eliade.
*
Cel care-a zis să fug de omul care
Urăște darurile-mi--miriade.
Eu sunt poet, nunta-mi citesc în zare,
Dar când n-am tril, gândesc la Eliade.
*
Cel care-n nopțile de sânziene
Vorbea cu-a infinitului naiade.
Eu sunt poet, cu ispitiri viclene,
Dar când n-am somn, gândesc la Eliade.
*
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău (30 martie 2016)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Am mii de harfe, dar ca David nu-s
Și nici ca fiii sinceri ai lui Core!
Psalmul ce-l scriu e-un răsărit apus,
Ochii mi-s două, plânse, mandragore.
Pe Cartea mea e sânge de Iisus,
Dar să îngenunchez nu am putere,
Chiar dacă știu că doar pe Cruce pus
Mai pot nădăjdui la Înviere!
Astfel se chinuie un brav intrus,
Din care viața a fugit, și moartea,
Din care toate rănile s-au spus,
Dar Dumnezeu tot nu-i închide Cartea.
poezie de Traian Vasilcău (13 mai 2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul rol, ultima scenă
Ieri ai avut aplauze, dar azi
Nimenea, când te vede, nu te știe.
Toți cred că viața ta e-o tragedie,
Toți râd cum faci numai un pas și cazi!
Nu te ridică nici un trecător.
Grăbindu-se, ei vreme n-au de tine.
Ieri te ducea în brațe un popor,
Iar șefii statului---în limuzine.
O, Doamne, duși demult sunt acei ani
Și-acum doar Tu mai vezi o bătrânică
Ce-n nopți târzii, pe-o bancă, sub castani,
Când vede oameni tremură de frică.
În camera ei mică, la etaj,
Cu ordine i-s pline trei sertare.
Ca pe gunoi, le toarnă-n sacvoiaj
Și coborând, le-aruncă-n drumul mare!
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău din facebook, 2019
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Traian Vasilcău despre viață, adresa este: