Ție căreia
Crăp ușa cu sfială,
Odaia ți-este goală.
În perini se păstrează încă
O urmă-a capului adâncă.
La pat, stingheri, pantofii tăi de catifea,
Și pe cearșaf o pată de cafea.
M-am întâlnit prin casă
Cu-o umbră vaporoasă.
De când pieriși, mi te-arătai întâi.
Măcar ca umbră, rogu-mă, rămâi.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ție, căreia
Crăp ușa cu sfială,
Odaia ți-este goală.
În perini se păstrează încă
O urmă-a capului adâncă.
La pat, stingheri, pantofii tăi de catifea,
Și pe cearșaf o pată de cafea.
M-am întâlnit prin casă
Cu-o umbră vaporoasă.
De când pieriși, mi te-arătai întâi.
Măcar ca umbră, rogu-mă, rămâi.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasul dulce
Singuratatea mi-e întotdeauna
Și pretutindeni bună-nsoțitoare,
Asemuindu-mi sufletul cu luna
Care înghiață viața cum răsare.
Mișcarea-n jurul meu încetinează.
Se micșorează uliți și cetate,
Și oamenii trecând pe la amiază
Au gânduri și cuvinte depărtate.
Cui să-i vorbesc de nu știu ce mă doare?
Cine s-asculte sufletul e-nstare
Cu degetul trecut în cingătoare,
Fără să-mi ceară să-i vorbesc mai tare?
Tu pricepeai din gest. Într-o privire
Păstrai comoara ce-mi lipsea
Și cunoșteai și din închipuire
Ce bolți de cer vegheau deasupra mea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasul dulce
Singuratatea mi-e întotdeauna
Și pretutindeni bună-nsoțitoare,
Asemuindu-mi sufletul cu luna
Care înghiață viața cum răsare.
Mișcarea-n jurul meu încetinează.
Se micșorează uliți și cetate,
Și oamenii trecând pe la amiază
Au gânduri și cuvinte depărtate.
Cui să-i vorbesc de nu știu ce mă doare?
Cine s-asculte sufletul e-nstare
Cu degetul trecut în cingătoare,
Fără să-mi ceară să-i vorbesc mai tare?
Tu pricepeai din gest. Într-o privire
Păstrai comoara ce-mi lipsea
Și cunoșteai și din închipuire
Ce bolți de cer vegheau deasupra mea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi (1959)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dormi?
Dormi, sufletul meu? te-ai culcat?
Plouă și singur mi s-a urît.
Vreau să nu te supăr.
Te-am văzut citind la lampă
Și n-am băgat de seamă
Când ai închis oblonul din grădină,
Tărcat cu dungi egale de lumină.
Am bătut încet în fereastră
Și iar am bătut, mai tare,
Și am intrat în încăperea ta.
Curată rînduială!
Cartea sta deschisă la pagina albă:
Toate paginile cărții erau albe.
Ce citeai tu într-o carte fără slove?
Patul era nedesfăcut.
Cearșaful nou, perina proaspătă.
Unde ai plecat?
Unde umbli noaptea singuratec?
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la încălțăminte, dar cu o relevanță mică.
Ucigă-l toaca
Iuțindu-și caii către sat
Un țăran venea întârziat.
Vânduse, pesemne,
Niște lemne.
Tam-nisam, din goană,
Se ivi o cucoană.
Cucoană cu pălărie,
Pe-nnoptate, pe câmpie,
Ce putea să fie?
Arătare, stafie.
Ea șchiopăta, se poticnea stângace.
Ca o răgace.
Avea pantofi și fuste veștejite
Și parc-ar fi avut și copite.
Parcă avea un beteșug.
Parcă ieșise-atunci dintr-un coșciug
Și mai abitir
Venea din cimitir,
Ca o momâie.
I se strâmbase ceva
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Tudor Arghezi despre încălțăminte, adresa este: