Ucraina şi mamă

Trebuie să spun mai întâi că eu m-am ivit în lume dintr-o mare iubire... Un învăţător din Basarabia, născut dintr-un tată ucrainean şi o mamă moldoveancă - adică, tatăl meu (care şi-a făcut studiile la Cernăuţi şi ştia la fel de bine nemţeşte, ruseşte şi - normal! - româneşte şi care se numea Anatolie Maximciuc) a întâlnit-o pe mama, o moldoveancă autentică. Mama se chema ca fată Daria Sârbu.

Iurie Darie în Formula As (1999)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o greşeală să ne imaginăm că ruşilor sau beloruşilor le e teamă să vorbească... Am întrebat mama unui soldat care a murit în Ucraina "De ce taci? Fiul tău a fost ucis?" Şi mi-a răspuns "Dacă vorbesc, nu o să mai primesc un milion de ruble şi vreau să îi iau fiicei mele un aprtament cu banii ăştia."

Svetlana Alexievici în interviu (15 mai 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri de pe front (sonet)

ECOURI DE PE FRONT
(sonet războiului armat)

Mai tristă e viaţa în România,
Cu cerul la Răsărit întunecat
De fumul tunurilor ce-au invadat
Pământul Ucrainei, dinspre Rusia.

Cu sânge de eroi a fost îmbibat
Ogorul gliei, când artileria
Lui Putin a cultivat agonia
În război nedrept şi nejustificat.

Pe drumul de lacrimi plecat-au mame
Cu fiii şi bătrânii la hotare,
Spre orizont de pace ducând drame.

Tristeţea e şi mai apăsătoare,
Când invadatori cu planuri infame
Între fraţi zidesc ură şi trădare.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filpoiu din Jurnal de Război/ sonete (24 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri de pe Front (sonet conflictului ruso-ucrainian)

ECOURI DE PE FRONT
(sonet conflictului ruso-ucrainian)

Mai tristă e viaţa în România,
Că cerul la Răsărit s-a-ntunecat
De fumul tunurilor, ce-au invadat
Pământul Ucrainei, dinspre Rusia.

Cu sânge de eroi a fost îmbibat
Ogorul gliei, de artileria
Lui Putin, când a adus agonia
Din război nedrept şi nejustificat.

Pe drumul de lacrimi plecat-au mame
Cu fiii şi bătrânii la hotare,
Către un altar de pace ducând drame.

Tristeţea e şi mai apăsătoare,
Când invadatori cu planuri infame,
Între confraţi pun crâncena trădare.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu (24 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răul pe toţi ne-a cuprins

Pe toţi zeii din Olimp!
Oamenii rău au ajuns.
Să ne-îndreptăm nu e timp.
Răul pe toţi ne-a cuprins.

Ne mâncăm unii pe alţii.
Dăm în tată, dăm în mamă.
Ne omorâm verii, fraţii.
De nimic nu ţinem seamă.

Arde pământul sub noi.
E pârjolită câmpia.
În răsărit e război.
Ameninţă România.

Ucraina e scânteia.
Europa se aprinde.
NATO nu deţine cheia
Răului care se-întinde.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patriarhul Kirill al Bisericii Ortodoxe Ruse a preferat să-şi piardă sufletul decât să-şi piardă scaunul de patriarh, a preferat să piardă Raiul pe lumea cealaltă decât să piardă bunurile lumeşti pe care i le aduce funcţia de patriarh pe lumea asta, "omului lui Dumnezeu" i-a fost mai frică de judecata criminalului Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, decât de judecata lui Dumnezeu. Pentru vanitosul patriarh Kirill nu contează exemplele martirilor care s-au sacrificat pentru credinţa în Dumnezeu şi în Hristos şi din iubire de oameni. De aceea patriarhul Kirill îl susţine pe teroristul de stat Vladimir Putin şi armata rusă teroristă, care au invadat Ucraina fără un motiv întemeiat şi fără o declaraţie oficială de război şi au adus iadul în această ţară, de aceea "omului lui Dumnezeu" nu îi e milă deloc de copiii şi civilii nevinovaţi (mame, taţi, bunici, bolnavi etc.) care sunt ucişi de aceşti terorişti, de aceea nu îi e milă nici măcar de bisericile şi spitalele care sunt distruse de aceşti terorişti.

George Budoi în Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (15 martie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruşii, în frunte cu teroristul Vladimir Putin, le oferă zilele acestea fraţilor lor ucraineni gloaţe, obuze, rachete, torpile, distrugere, moarte. Românii le oferă refugiaţilor ucraineni (cei mai mulţi sunt mame cu copii în braţe, care fug din faţa invadatorilor) mâncare, apă, adăpost, speranţă. Ce diferenţă!...

George Budoi în Rusia şi ruşii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (26 februarie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refugiată în România

Cum pot să mă apăr de absurda urgie?
Acasă, părinţii plângând i-am lăsat...
Dorit-au să moară pe scumpa lor glie...
Copilul, în braţe, l-am luat şi-am plecat.

Cu lacrimi de înger, cel mic mă întreabă:
,, De ce astăzi tati nu este cu noi?"
Îi răspund că are, la servici, multă treabă...
Cum să spun c-a plecat la cumplitul război?

De i-aş zice, cum, oare, ar putea înţelege
Un puşti care are are doar câţiva anişori
Că-n Ucraina domneşte a păgânilor lege,
Ai ţărilor noastre, eterni dictatori?

Am trecut astă-noapte, cu copilul de mână,
O graniţă plânsă, către oameni frumoşi,
Care vor armonie în Ţara Română.
Ne-au primit cu pachete, covrigi şi gogoşi.

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harta Ucrainei

Un câmp de luptă-i a Ucrainei hartă
Şi lacrima din suflet se deşteaptă...
Iisus coboară iar s-aducă pace
Şi linişte în lumea noastră face.

Şi clocotesc istorii iar şi clopotele-alungă
Liniştea strânsă la altar. Războiul ne repugnă.
Sunt răni ce-n suflete ne dor, obuzele se-mbină
Cu prunci ce plâng, cer ajutor... cu... carnea de lumină.
Şi curge sânge pe pământ şi paşi grăbiţi spre moarte.
Copii şi mame,-n rugi şi plâns, cer pace, libertate.
Cascada morţii şi-a deschis, spre iad, din nou, cărare.
În lume... şi la mine-n vis, adeseori se moare.
Şi calcă tancuri peste tot! Pe carne şi pe arme.
Războiul este un complot, crud şi rapace, Doamne.
Şi trupuri noi din trup zidesc – o nouă libertate
Şi trupul ţării îl hrănesc cu sânge şi cu moarte.
Că pruncii plâng când jocul lor s-a irosit... ce pasă?!
Atacatorii ştiu că vor o ţară mai frumoasă.
Şi mai bogată... cu petrol şi gaze naturale.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surprizele Pirandei

- PAMFLET DE SEZON -

Cum Piranda avea pruncul ce-l numise Suicid,
A adaugat un altul, botezându-şi-l Covid.
Era mare la putere şi stăpân pe-ntinderi multe
Şi cu măşti, sau fără mască, toţi tăceau ca să-l asculte.
Stăpânea o lege nouă peste-ntinderile lumii
Şi Covid muşca de-a valma, prins în iureşul furtunii.
Mulţi stăteau închişi în case. Arma morţii ticluise,
Să ucidă într-o clipă, ca-ntr-o viaţă, mii de vise.
Ajunsese valul şase şi cădeau răpuşi de moarte,
Tineri şi bătrâni deodată. Ce mai, un dezastru, frate!
Popi şi clopotari, ţârcovnici, firme mortuare-aveau,
La colivă şi la carne şi colaci se îmbulzeau.
Unii mai păstrau distanţa, se temeau de bună seamă
Şi luau plata de la vame. Era sărăcie, mamă!
În rest, bine ambalate, din lucioase poleieli,
Din Covid, chiar şi groparii cică-ar fi făcut averi.
Bani, pomană şi prosoape... Şi la schimb, un mort în sac,
Pomenit în veşnicie. Eu, stupefiată, tac...

[...] Citeşte tot

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putin şi poporul rus

Putin şi poporul rus
Sunt mai răi decât s-a spus:
Calcă totul în picioare,
Fără milă, remuşcare.

Putin este un barbar,
Chiar mai rău, e-un măcelar,
Nu de oi sau alte-asameni,
Ci-i un măcelar de oameni.

În Ucraina, cu război
A pornit acest gunoi
Şi distruge totu-n cale,
Chiar aziluri şi spitale.

Moartea parcă-i un robot
Şi coseşte peste tot
Vieţi de tineri şi bătrâni,
De copii, părinţi, frăţâni.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de George Budoi din Rusia şi ruşii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (27 februarie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închide, Doamne, cerul!

Închide, Doamne, cerul deasupra Ucrainei,
Să nu mai cadă bome flămânde de vieţi pure
Şi-ntoarece Doamne roata, ne pune-n mâna soartei
Pe care tuturora ne-ai dat-o ca sâmbure.

Avem un singur soare şi o Planetă-Albastră
Ce astăzi e-n derivă, nu-şi mai găseşte drumul,
Un înger decăzut se crede omul-orchestră
Ce schimbă zorii zilei în beznă sau crepuscul.

Duhoarea de carne arsă şi sânge înăcrit
Tronează peste oraşul ce-a devenit un vis,
Chiar şi timpul fără timp, cu moartea s-a încuscrit,
Speranţe leşinate zac pe-o margine de-abis.

De fumul negru-nvăluit, un ursuleţ de pluş
E-acuma trist şi-nstrăinat de-un râset de copil,
Din braţul mamei fără viaţă cade-un bebeluş,
Ai grijă de el Doamne, de azi, e-al Tău pupil!

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!