Valeria Mahok despre celebritate

Înţelepciunea este respectul pentru viaţă, oameni şi renumele neamului.

citat din Valeria Mahok (11 decembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balanţă nedreaptă

Când cu leul împarţi prada,
Egalitatea îşi schimbă faima.
Ori cedezi din partea ta,
Ori îi vezi zbârlită coama.

epigramă de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

România îi rai...

La mijloc de plai (Europa) România îi rai,
Cum nu-i ţară în lume,
În tradiţi cu renume,
Cu daruri mult mult simţitoare,
Sub genele calde de soare,
Unde horele-s în floare
Şi omenia-i o chemare.
Ţară cu doine pe ii cusute,
În doruri neîntrecute,
Langă maluri de izvoare
Cu lacrimi în vechi ulcioare,
Cu iubiri creştine în prag
Şi eroi pe orice meleag,
Cu pui de români frumoşi,
Rădăcini din moşi strămoşi.
Daruri mari, pline har,
Botezate în sfânt altar,
Unde au îngenuncheat eroii,
Care au înălţat un steag,
Tricolorul nostru drag,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (23 mai 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urări, de Sfinte sărbători... de Crăciun

Dragi creştini,
Fiţi mereu, la suflet plini,
Gazde bune de Crăciun,
Pentru prieteni şi vecini!

Dăruiţi, de sărbători,
Să vă crească în plete flori,
Şi în inimă fiori!
Dăruiţi, cu gânduri bune,
Să aveţi nume cu renume
Şi recunoştinţă în lume!
Dăruiţi, cu mână bună,
Să vă cânte viaţa în strună,
Fericirea nu-i o glumă!
Dăruiţi cu mână largă,
Că ce daţi, o să se-ntoarcă...
De şapte ori şi încă o dată!
Dăruiţi cu bucurie,
Să intraţi în veşnicie,
Domnului, pe plac să-i fie!

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (14 decembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micu...

Cine-i Micu?
E bunica ce sfinţeşte
Tot ce Dumnezeu iubeşte.
Tot ce e mai scump pe lume,
Nobleţea şi bunul nume,
Ţara, neamul şi copiii,
Comori sfinte, fără preţ,
Bucurii şi slăbiciune...
Artă veche cu renume,
Stemă cu respect în lume,
Neam frumos, să nu te pierzi!
Spune Micu, în rugăciune,
Când se roagă lui Isus.

poezie de Valeria Mahok (17 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumoasă e pacea!

Ce frumoasă e pacea!
Între noi şi vechi hotare,
Ce frumoasă-i lumea vie,
Răsfăţată de bucurii în floare,
Din vârfuri de munte,
Până jos, în vale.

Ce frumoasă e pacea!
Dacă omul bun îi sfinţeşte culmea, fără încetare,
Ce frumos e gândul omenesc!
Fără de urâciuni,
Fără întinare.

Ce frumos e înaltul, coborât în mare!
Ce frumos e omul bun, cu faţa la altare!
Ce minune mare, când soarele în pacea lui răsare,
Peste raiul verde, plin cu mărgăritare,
Sub concerte vii, de ciripitoare.

Ce frumoasă e pacea!

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (22 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn românesc...

Ţara mea cu grai de dor,
Lângă gura de izvor,
Cânt sub nori de Tricolor,
Slăveşte-ţi Marea Unire!
Românească cucerire.

Ţara doinelor de jele,
Trecută prin vremuri grele,
La porţi în cumpene rele...
Sărăcită ai fost la sânge,
Nu-ţi pune duşmanii în frunte,
Nu uita trădările, robia şi rănile.

Abia că ţi-ai revenit,
După câte ai suferit
Şi acum iar te-ai poticnit.
Că puţini au gânduri bune,
Când vin cu cereri spre tine.

Străinii îţi vor toată bogăţia,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (5 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi moare al spiritului suflet...

Îmi moare al spiritului suflet
Şi-a lui avânt de altădat,
Mă simt pustie şi străină,
De lumea ce am adorat,
În raiul verde al fericirii,
Acum, un vis pustiu şi dărâmat.

Îmi moare al spiritului suflet,
Când vorba nu mai este vorbă
Şi omul firea şi-a schimbat,
Ca vulpile când năpârlesc,
Iar optimismul surd, apatic,
Lumea toată a inundat.

Îmi moare al spiritului suflet,
Mă simt din ce în ce mai rău
Şi am putere ca o râmă,
Dar bătrâneţea cu iz tânăr
Aş vrea să o trăiesc frumos,
Nu ancorată în frustări,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (21 aprilie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi româneşti...

Ţara mea cu piept de dor,
Scăldată în lacrimi de izvor,
Mama, tuturor românilor...
Te-ai zbătut ca timpu-în viaţă
Şi-acum eşti din nou în ceaţă.

Copiii buni îţi fug din ţară,
Nu mai vor viaţă amară,
Familia îşi pierde statutul,
Libertatea îşi strâmbă gândul...
Orfanii plâng, după părinţi,
Înotând printre gunoaie,
Mâncând ce aruncă alţii
Dormind sub covor de ploaie.

Dacă fii cei de-afară...
Nu ţi-ar fi fardat faţada
Ruină erai, Mamă Ţară!
Cu toţi hoţii la grămadă,
Ciorile cântând belşugul,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (7 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!