Nuntă de vise
în cuibarul nopților,
Luna zâmbește,
Sub pleoapa văratică
Icoanele au suflet.
tanka de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sus pe-o casă guguștiucii
Se întrec în Pas de doi...
Ca și fluturi-n câmpii,
Primăvara e o nuntă, de nu știi.
catren de Valeria Mahok (12 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roiuri zglobii -
în mijlocul câmpiei
nuntă de fluturi.
haiku de Valeria Mahok (6 iunie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nuntă de vise
Sub genele nopților,
ochi agitați.
În cuiburile pădurii
păsările au muțit.
tanka de Valeria Mahok (12 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă cucul sus pe deal,
Pe-o creangă de stejar,
Iubăreții îl ascultă,
Primăvara îi ca o nuntă.
catren de Valeria Mahok (28 martie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna, în prag...
Vara nu se dă plecată...
Desi Toamna bate în poată,
Proaspătă, frumos fardată,
Toată bine încercelată,
Ca o mireasă curtată,
Zâmbitoare, parfumată,
Darnică cu lumea toată,
Crizantema admirată,
Mai să fie deocheată.
Toamnă blândă minunată!
Bogăție adorată,
Intră în curte si in livadă,
Nu mai astepta în poartă,
Vara vine, altădată,
Calendarul a în gardă.
poezie de Valeria Mahok (10 septembrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună plină
Lună plină, curioasă
Tragi cu ochiul la fereastră,
Îmi furi noaptea de odihnă
Și mă faci să număr ceasuri.
Lună plină, tu, mireasă
A poeților aleasă,
Mi-ai făcut iar noaptea albă,
Țintuită la fereastră.
............................
poezie de Valeria Mahok din Flori de câmp
Adăugat de Apostol Talida
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la nuntă, dar cu o relevanță mică.
Decaloguri comparative
Nicio floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nicio pasăre nu-i rară, fără cântecul de vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, de nu e dorit de dor.
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nicio noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici omul nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nicio zi nu e aleasă, fără iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nicio vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nicio prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Niciun gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș.
Nicio fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nicio iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are străduință.
Nicio soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu îți zâmbește în față.
poezie de Valeria Mahok (august 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decaloguri comparative...
Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are stăruință.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu, îți zâmbește în față.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Poiana dorului (versuri populare)
În Poiana dorului,
De pe valea Sadului,
M-așteaptă badea în zori,
Să-i dau gura la izvor.
Pe un plai de Mioriță,
Îți dau gura mea bădiță,
La umbra bradului verde,
Unde nimeni nu ne vede.
Numai cucu și mierla
Știa de dragostea mea,
Dar acum nu mă feresc
Să-i spun lumii că iubesc.
Înainte de-nserat,
Dorul ne mână spre sat,
Să culegem din câmpie
Florile de cununie.
[...] Citește tot
cântec, versuri de Valeria Mahok (30 iulie 2012)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri reci
Azi străbat cărările,
Iernii îi fac poftele;
Lăudând troienile,
Scrobite și dantelate,
De vântul rece sculptate,
Ca să nu fie uitate.
Valea pare încremenită,
Câte o cioară o mai descântă,
Brodată e alba-i mare,
Plină de mărgătitare,
De umbre și de picioare;
Despărțită în cărări
Ca o mare, de vapoare.
Gerul aspru îmi sărută,
Fruntea înaltă, gura mută,
De cuvinte înghesuită,
Ca o muză adormită.
Sătutându-mi trandafirii,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (31 ianuarie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri arămii
Versuri arămii
pentru timpuri mai târzii...
Clipește toamna peste vii,
Pierzându-și genele-arămii,
Peste frunzele târzii,
De pe dealuri și câmpii.
Sărutând fructe brumate,
În panere săturate
Și ogoarele arate,
De vânt rece măturate.
Sfidând tot cu eleganța
Crizantemelor în floare,
Cu a muzelor vioare
Împlinesc sublim romanța.
Iar după atâtea fapte,
Nici iubirea nu-i departe,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (31 august 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri căutate, pentru imunitate
Îmi zburdă amintirile prin crengile copilăriei,
Pe pajiști îngălbenite de ochii păpădiei,
Printre buchete de toporași sub soare
Și chiote copilărești prin marea cireșilor în floare,
Curtată de zburătoare vesele ciripitoare,
În trena primăverii încântătoare.
Călcând desculță prin roua bucuriei
Plină de sfinte mărgăritare,
Reascult cântecele greierilor fără chitare,
Când soarele mărinimos mă mângâia pe creștet,
Uimită de nunțile fluturașilor, flori zburătoare,
Libertate și răsfăț, cândva tot sărbătoare.
Azi, te rechem copilărie, comoară cu povești,
Spirit minunat pe sfinte altare nefirești,
Sunt însetată de lumina ta nemuritoare,
Dă imunitate, zilelelor mele trecătoare,
Bătrânețea îmi dă târcoale
Și vreau s-o sfidez.
poezie de Valeria Mahok (12 aprilie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara inimii, zglobie...
Mi-au înflorit neuronii în cuvinte sfinte,
Ca florile Primăverii scăldate în raze aurii de soare,
Când iubirea mi-a curtat viața,
Adormită în straie vechi și gânduri pieritoare,
Timp pierdut fără parfum de floare.
Păsările cerului au înviat în cântec vioi,
Florile își flutură în vânt petalele parfumate și moi,
Harfele iubirii cântă vesele armonii,
Pe dealuri și câmpii curg mări de culori vii,
În vesele nunți de păsări, gâze și fluturi,
sfinte gingășii.
Bucuria e în floare, răsfăț de ciripitoare,
Glasuri fericite de oameni, copii și necuvântătoare,
Primăvară iubitoare la gleznă de izvoare,
Râvna mieilor timpurii,
Viața mi-ai inundat cu odele bucuriei în floare,
Cum nu mi-a fost dat să trăiesc niciodată.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (9 martie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri reci
Azi străbat cărările,
Iernii îi fac poftele;
Lăudând troienile,
Scrobite și dantelate,
De vântul rece sculptate,
Ca să nu fie uitate.
Valea pare încremenită,
Câte o cioară o mai descântă,
Ca pe-o babă adormită,
Brodată e alba-i mare,
Plină de mărgătitare,
De umbre și de picioare
Despărțită de cărări
Ca o mare de vapoare.
Gerul aspru îmi sărută,
Fruntea înaltă, gura mută,
De cuvinte înghesuită,
Ca o muză adormită.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (31 ianuarie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pandantive sufletești...
Iubite! Hai, să fumăm din nou pipa timpului frumos,
petrecut cândva de amândoi,
un Cătălin și-o Cătălină sub clar de Lună plină,
deocheați de un Luceafăr trecător,
când cerul scâteia feeric,
în nopți târzii pe daluri și câmpii
și în tainică noastră grădină,
Cu râu la picioare.
Iubite! Hai, aprinde-mi o țigară,
din rugul încins în focul inimii flămânde de iubire,
cum numai tu poți și știi că îmi place,
să botezăm din nou cu vin roșu amorul sfânt,
iar nunta de fluturi ce ne-a înconjurat,
rămâie argumentul celor viitoare,
în amintirea noastră, trandafir neuitat.
Iubite, mai strânge-mă în brațele tale ocrotitoare,
așa cum numai tu și iedera știe s-o facă bine,
să adormim din nou împleticiți în patul fericirii,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (12 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Valeria Mahok despre nuntă, adresa este: