Valeria Mahok despre recunoştinţă

Fără credinţă, cine ar mai cunoaşte forţa cuvântului recunoştinţă?

aforism de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunoştinţa este latura divină a caracterului uman.

Valeria Mahok (mai 2013)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără Divina Credinţă, cine ar mai cunoaşte forţa cuvântului, recunoştinţă?

Valeria Mahok (ianuarie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-mă Doamne vis nestins,
Cu recunoştinţă nins,
Şi nu-mi spulbera speranţa,
Că într-o zi îţi merit faţa.

catren de Valeria Mahok (20 septembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără iubire şi recunoştinţă înţelepciunea nu ar avea biruinţă.

Valeria Mahok (7 decembrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am dedus că atunci când treci pragul unei şcoli trebuie să te bucuri şi să te închini cu recunoştinţă, ca atunci când intri într-o biserică, pentru că şi una şi cealaltă te învaţă numai lucruri bune, necesare vieţii şi fericirii ei.

Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţă Haiku

Flori pascale
Pe altarul credinţei
recunoştinţă.

haiku de Valeria Mahok (3 aprilie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun

Crâmpee de lumină,
Cad lin peste stână,
Unde Pruncul Sfânt
Astăzi s-a născut,
În palma divină.
#
Colinde şi rugăciuni,
În prag de Crăciun,
Îţi aducem, Doamne,
Cu recunoştinţă,
Că vom fii mai buni.

poezie de Valeria Mahok (25 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te înalţi...

Să te înalţi cu odele bucuriei
Ca ciocârliile în zborul lor spre cer.
Să te înalţi prin vorbe şi fapte înţelepte
Ca visurile marilor pionieri.
Să te înalţi prin dărnicii alese
Cu altruism nemăsurat oricând,
Apoi, în rugă către Dumnezeu
Recunoştinţa n-o amâna nicicând.

poezie de Valeria Mahok (21 martie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-mă Doamne vis nestins,
Cu recunoştinţă nins
Şi nu-mi spulbera speranţa
Ca într-o zi să-ţi merit faţa.

Valeria Mahok (4 aprilie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urări, de Sfinte sărbători... de Crăciun

Dragi creştini,
Fiţi mereu, la suflet plini,
Gazde bune de Crăciun,
Pentru prieteni şi vecini!

Dăruiţi, de sărbători,
Să vă crească în plete flori,
Şi în inimă fiori!
Dăruiţi, cu gânduri bune,
Să aveţi nume cu renume
Şi recunoştinţă în lume!
Dăruiţi, cu mână bună,
Să vă cânte viaţa în strună,
Fericirea nu-i o glumă!
Dăruiţi cu mână largă,
Că ce daţi, o să se-ntoarcă...
De şapte ori şi încă o dată!
Dăruiţi cu bucurie,
Să intraţi în veşnicie,
Domnului, pe plac să-i fie!

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (14 decembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te înalţi...

Să te înalţi cu odele bucuriei,
Ca ciocârliile în zborul lor spre cer.
Să te înalţi prin vorbe şi fapte înţelepte,
Ca visurile marilor pionieri.
Să te înalţi prin dărnicii alese,
Cu altruism nemăsurat oricând,
Apoi în rugă către Dumnezeu
Recunoştinţa n-o amâna nicicând.

Valeria Mahok (21 martie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proştii n-au învăţat cuvântul recunoştinţă, pentru că natura lor e limitată.

Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfântă eşti natură...

Sfântă eşti natură, în cartea vieţii mele,
Ca o icoană veche, ca luna între stele.
Ca doina cusută pe ia ţărănească,
Ca dragostea sfinţită în casa părintească.
Ca bucuria vieţii în suflet omenesc,
Ca razele de soare pe trupul pământesc.
Ca ploaia cea măruntă ce cade peste toate,
Ca holdele bogate şi coapte peste noapte.
Ca armonia vieţii pe strune de vioară.
Ca valsul primăverii pe coarde de chitară.
Ca dansul feciorelnic între ferestre mute,
Ca gândul înţelept cu fapte mult mai multe.
Ca părul cel mângâie cu dragoste zefirul.
Ca tinereţea în sân cu trandafirul.
Ca hărnicia zilei de toate aducătoare,
Ca înserarea nopţii ce îmbie la visare.
Ca gerul iernii ce râde pe ţurturii de gheaţă,
Ca soarele zâmbind în prag de dimineaţă.
Ca sfânta rugă în pragul adormirii,
Ca o recunoştinţă pe marea mulţumirii.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (24 noiembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi, Doamne...

Dă-mi, Doamne, dragoste de viaţă,
Să nu–nţeleg greşit adevăratu-i scop,
Că sunt aşa confuză câteaodată,
Şi gânduri pesimiste îmi dau foc.

Dă-mi, Doamne, dragoste de oameni,
Că printre ei destinul mi-l petrec,
Nu mă lăsa să mă dezamăgesc,
Privind la ai mei semeni,
Cum de viaţă lor şi-a noastră îşi bat joc.

Dă-mi, Doamne, dragostea naturii mândre,
Care oferă atâta frumuseţe pe pământ,
Şi nu lăsa ca muzica ei verde,
Să nu o înţeleg, să n-o dezmied.

Dă-mi, Doamne, spirit creator, ca să te bucuri,
Că-ţi pot cânta în versuri măreţul altruism,
Cu care ai împodobit viaţa şi atâtea lucruri,
Şi dragostea, ce o râvneşte orice muritor.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (februarie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am furat...

Am furat o rază de soare
Şi am ascuns-o în suflet,
Ca fericirea unui copil binecuvântat,
Să-mi lumineze zilele gândurilor bune,
De om maturizat.

Am furat nopţilor o rază de Lună
Şi mi-am prins o în păr,
Că o iubitoare cadână,
Să-mi lumineze spiritul frumosul înstelat.

Am furat din verdele Naturii vii,
Hulpavă ca un animal înfometat
Şi mi-am îmbrăcat sufletul întristat
Cu spiritul speranţei neestompat.

Am furat din frumuseţea florilor
Şi din culorile curcubeului mi-am făcut ochelari,
Ca să văd Raiul pământului, pentru oameni lăsat.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (25 iulie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-mă, Doamne, vis...

Fă-mă Doamne, vis de noapte,
S-aprind gândurile toate
Şi stelele în policandre.
Să culeg mesaje coapte,
Pentru zile mai bogate.

Fă-mă Doamne, vis de ziuă,
Să colind lumea pe rouă,
Să râd, soarelui în faţă,
Ca o sfântă dimineaţă,
Nepârlită de viaţă
Nici pe dos şi nici pe faţă.

Doamne, fă-mă vis de primăvară,
Să-i sărut livada iară...
Să îi fur miresmele,
Să le-mpart cu fetele,
Cum împarţi şi tu voios,
Bucuriile frumos.

[...] Citeşte tot

rugăciune de Valeria Mahok (21 septembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Horă românească

Haideţi fraţi, mână în mână,
Să jucăm hora română,
Unirea să o sfinţim
Şi în pace să trăim.

Din pieptul recunoştinţei,
Imnul ţării să se înalţe,
Sub cupola libertăţii
Eroii să îi slăvim.

Unde îi pace şi frăţie,
Este spor şi veselie,
Şi linişte la hotare,
Fără frământări barbare.

S-au luptat pentru Unire,
Moşii noştri şi strămoşii,
Noi acum s-o ocrotim,
Că-i esenţa libertăţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (19 ianuarie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino!

Vino, să alergăm împreună desculţi,
Peste verdele câmpiilor însorite,
Ca fluturii peste mările de flori înflorite,
Lângă cascade mugind în torente la vale,
Ca zmeii din poveşti în disperare,
Sau alături de sprintene ciripitoare,
Ce îşi cântă fericirea libertatăţii sub soare.

Vino, Raiul pământean este în jurul nostru,
În mijlocul naturii binecuvântate,
Printre oameni frumoşi, copii luminoşi
Şi animăluţe de stăpâni răsfăţate.
Raiul pământean este aici, langă noi, nu e departe,
Este în grădinile sufletelor de iubiri înflorate,
Şi de cele rele ocolite.

Vino, să alergăm împreună desculţi,
În nopţi înstelete sub cărări galactice
Fără margini de mare, cu Luna în spinare...
Recunoscători darurilor divine,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (17 septembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori Pascale...

Deschide-mi, Iisuse, ferestrele sufletului întunecat, să intre prin ele Lumina Sfântă a învierii Tale, aşa cum răsăritul soarelui inundă frumuseţea dimineţilor senine şi mulţumirea omului binecuvântat.
Deschide-mi, Iisuse, uşile sufletului împovărat de griji şi pârjolit de toate intemperiile vieţii, să poată intra în mijlocul lor toate harurile Tale divine, aşa cum intră splendorile câmpului înflorit pe Porţile primăverii.
Deschide-mi, Iisuse, ochii sufletului adormit, să pieptăn cu lăcomia privirii mele frumuseţile raiului pământean, imitaţia artei divine, să mă pot bucura de darurile vieţii, ca libertatea păsărilor de înălţimile cerului primitor, până nu e prea târziu.
Deschide-mi, Iisuse, urechile sufletului amorţit, să nu trec cu indiferenţă pe lângă glasul înţelepciunii tale, care curge limpede ca apa izvoarelor de munte, murmurând divin în calea mea, veşnic însetată de pace şi armonie.
Deschide-mi, Iisuse, pioşenia sufletului ispitit, să curgă din ea sfînţenia mesajelor tale divine, mărgăritarele vieţii mele, de care n-aş vrea să flămânzesc niciodată, aşa cum nici pământul nu ar vrea să fie însetat de ploile roditoare ale cerului.
Deschide-mi, Iisuse, larg braţele sufletului primitor, să cuprind cu ele iubirea celor patru zări ale orizontului tău divin, singura şi adevărata împlinirea pământeană, care niciodată nu-mi va lăsa bogăţia spiritului să devină sterp şi nici crucea vieţii mele să fie prea grea.
Deschide-mi, Iisuse, lada de zestre a recunoştinţei şi îngenunchează-mi florile sufletul în faţa patimilor Tale îndurate şi pentru mine. Primeşte florile pascale ale sufletului meu şi mulţumirea a tot ce mi-ai dat să trăiesc cu folos, pe acest pământ binecuvântat.

rugăciune de Valeria Mahok (aprilie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!