Nu vom mai sti
Ai bătut la ușa sufletului meu.
Te-am lăsat să intri. N-am știut,
Că-ntr-o zi-mi va fi atât de greu
Să te pierd. Și totuși, te-am pierdut.
Nu pot să-nțeleg cum ai plecat,
Fără doruri și regrete-n tine,
Cum poți să te scuturi de păcat,
Să te pierzi si să mă pierzi pe mine?
Mi-ai lăsat doar vis și disperare.
Dar privind trecutul, poate mâine
Vei constata că-n noaptea ce apare,
M-ai pierdut și-acum te pierzi pe tine.
Vei reveni, poate-ntr-o zi, să ceri
Trecutul drag, în nopțile pustii.
Mă vei găsi, atunci, la fel ca ieri?
Nu pot să știu și nici tu nu vei ști.
poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la dor, dar cu o relevanță mică.
In cautarea fericirii
Unde ești iubire ce mi-ai umplut ființa?
Aș vrea să fii cu mine, să-mi afli neputința
De-a te uita, de-a nu simți, de-a spune
Că dorul și iubirea n-au loc pe-această lume.
Unde ești suflet ce te-ai desprins din mine?
Să cauți fericirea, să vezi că nu mai vine,
Că totu-i trist și sumbru și nu mai ai putere,
S-aștepți fără speranță, o simplă mângâiere?
poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-astept si-acum
Dar tu, de ce nu mai revii?
Te-aștept și-acum în nopțile pustii.
Cumplite doruri îmi umbresc trăirea
Din sufletul ce tu, atât de bine-l știi.
De ce-ai lăsat în urmă-ți amăgirea?
De ce mă faci să sufăr când te iubesc atât?
Tu nu știi ce înseamnă regăsirea
Iubirii? Nu știi că-i lucru sfânt?
De ce te joci cu lucrurile sfinte?
De ce-ai făcut-o atunci și-o faci și azi?
Nu poți sau nu vrei să-ți aduci aminte
Ce ți-am șoptit prin cetina de brazi?
Atunci veneai și când nu te chemam,
Veneai și-atunci când eu nu mai speram
Să vii, să mă privești cum știi,
De ce-ai plecat? De ce nu mai revii?
poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Luna ti-a spus...
Luna ți-a spus de dragostea din mine
Ce-o port de când mă știu pe-acest pământ
Pentru bărbatul care nu mai vine
Neștiind că el e tot ce am mai sfânt.
Luna nu știe taina să-mi ascundă,
Ea alegând să-ți spună de fiorul
Ce trupu-ntreg și sufletu-mi inundă
Și face dureros să-mi fie dorul.
Dar luna poate știe de menirea
Iubirii care-n suflet aștepta
Și vrând să îi aline-ușor simțirea
Începe-ncet, încet, a se-nnopta.
poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Valeria Pintea despre dor, adresa este: