Dor
parcă aș fi mâncat
varză murată
așa-mi scârțâie între dinți
teiubescul
De ce mă doare locul lipsă
de unde ai smuls, Doamne, coasta
să faci femeia?!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ce simte căprioara când
la un pas distanță va fi sfâșiată
chiar peste o secundă
din durerea ei și din saliva dinților străini
ultima întâmplare va fi iertarea...
ce simte prădătorul când
între dinți foamea rotundă și veche
iar carnea moale, încă vie
se lasă cu atâta ușurință desprinsă
prima senzație fiind
recunoștința...
noi, oamenii
am uitat sentimentele dincolo de cuvinte
trăim viața noastră
ca și cum am rosti-o sau am citi-o
într-o carte scrisă pe hârtia ascunsă a cărnii
într-o limbă
neînțeleasă
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă pârnaie
mă nene
să moară veche
să ardă mandatu' meu
în farfuria (plină!) lu' dom' judecodor
să cadă cariați toți dinții sorții pofticioși
la osu' meu
dacă pupa-v-aș intențiile voastre de surâs
nu m-oi răsuci
spre suferință cu călcâiul
și mi-oi iubi năprasnic
Maria și Mediterana, chioșcul de ziare din colț
crama, scaunul meu, atelierele și... treaba mea...
și nu mi-oi ține degetele toate de la picioare
afară
parandărătu' ei de viață...
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
prea
vioara, dacă s-ar auzi pe sine și flautul
dacă ar avea urechi
mitraliera
dacă ar avea urechi, ochi și conștiință
dacă anumite cuvinte și-ar găsi puterea
și ar avea degete
dacă omul
ar avea bucuria și doar frica
pe seama misterului că-i viu
vioara și-ar compune singură partitura sau
ar tăcea
flautul și-ar înghiți sunetul ori ar însoți
din proprie inițiativă alte instrumente
armele s-ar autodistruge
sau ar trage în trăgător iar anumite cuvinte
și-ar sparge izbindu-și de toți dinții silabele accentuabile
omului
rămânându-i grija bucuriei
probabil
prea multe laturi tăioase au lucrurile
îi provoacă frica
la fel de posibil nu poate
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la dinți, dar cu o relevanță mică.
Atâta răutate doar într-un sărut
orice sărut în iubire este aidoma celui
al lui iuda
sunt perii pentru dinți
pentru vase de tot felul
anti calcar
dar nimeni n-o să poată născoci
perie sărutului definitiv
decât să mă pupi mai bine
ucide-mă fără nicio re
mușcare
prea mult calcar lasă pe buze
intenția
de sărut
iuda mea oglindă
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
cadre
stelele sunt din
os, galaxii schelet
luna-i rotula unui arhanghel
văd cu dinții
mi-e teamă că nu-i de ajuns
privesc glezna
cadrele se suprapun
sunt, deci, și eu din os făină cosmică
..
munți goi
aici uneori un petic alb
zăpezi sărace și vânt bătrân
pe unul din piscuri am ajuns, nu
pe cel mai înalt
mi-am pus deoparte cartilagii
în perspectiva altei vieți ecoul:
«și dacă-i abisul și nu-i ce crezi?!»
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
durerile
până să mă recunoască
ne-am învrăjbit, ne-am făcut reproșuri
privirea din oglinzi mă lovea, nu credeam
că m-au uitat așa de
repede
se credeau la început, se prefăceau că-s noi
proaspete, ale naibii durerile acestea
de măsea
de fapt, nu-i cea mai aprigă
fruntașă-i alta, căreia nu-i pot ține
oglinda
vine ca o respirație limfa dorului
restu-i
ipohondrie parcă
!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
strâng din dinți
ca și cum
aș agonisi această strânsură
umblu cu Moartea-n dinți ca o cățea
ducându-și puii la adăpost
plâng pe ascuns când
calc umbra cerșetorilor
și nu am un cent în buzunar
să le fi dat
fără să mă vadă trecătorii -
ăștia doar grija mea ar avea-o
dracu' fumează fără filtru și
scrumează
doar pe plămânii mei
pe nările mele îngâmfate
lacome după smogul urbei ambalate lucios
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
strâng din dinți
ca și cum
aș agonisi această strânsură
.
umblu cu Moartea-n dinți ca o cățea
ducându-și puii la adăpost
.
plâng pe ascuns când
calc umbra cerșetorilor
și nu am un cent în buzunar
să le fi dat
fără să mă vadă trecătorii -
aceștia doar grija mea ar avea-o
.
dracu' fumează fără filtru și
scrumează
doar pe plămânii mei
pe nările mele îngâmfate
lacome după smogul urbei ambalate lucios
.
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Provincial love story (personajele sunt închipuite, orice asemănare se asumă pe cont propriu)
Matilda își găsi de-un ceas
un soț blajin, nu de pripas -
cu casă și servici la stat
șef de magazie la Gostat (iar pentru actualizare, la cerea publicului:
ba senator, ba deputat)
pe ulițe ea... elegantă
și cu oricine mult galantă
el, cu leafa-n dinți direct la ea
că o iubea, că o iubea
trăiau, mai bine de an
ea o "cățea", el un profan
c-așa-i în târg, află pe urmă
stăpânul curtea cine-i scurmă
dar într-o zi ea l-a lăsat
firește, pentru-n alt bărbat
el, melancolic, beat de ea
și-a luat de-aiurea o cățea
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestem cult
blestem extrapolând vivacitatea
cu care te preumbli elocint și minți
să crească-n ochii tăi doi dinți
cu ei să mesteci în curând dreptatea
și doamna vinovată de-ntâmplarea
că ești cu noi, să fie lăudată
băgat să fii cu sila înapoi în tată
pentru că mama-ți nu merită iertarea
urmașii tăi, trăiască-le orgoliul
de cât i-ai îmbuibat din seva țării
să fie șterși definitiv pe tabla întâmplării
să n-aibă cine să le poarte doliul
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât
Consumatorilor de metafore
Consumatorilor de sentimente
filtrate ca pe ceai sau cafea
Consumatorilor de peisaj
de abstract, de aditivi
de atitudine laică
de suplimente alimentare
suplimente sexuale din era
orgasmică
Consumatorilor de abțibilduri
silicoane, explozii, săruturi lascive
suturi în eșapament
de politețe de second-hand
Consumatorilor de artă futuristă
de emoție alarmistă
Consumatorilor de cosmetice
pentru suflet egoist și uscăciune
Consumatorilor de carduri și dobânzi
Consumatorilor de palide izbânzi
Consumatorilor de periuțe
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
mi-ați vrut bine II
ce-ați crezut atunci
în 21 ianuarie 2007, cã tai trepte
cuvintelor sau etapizare drumului meu,
la plăcere, așa?!
Sensul acelui mesaj abia astăzi
l-am atins
ieșind din rana pământului
vierme umil
Nu știam că premoniția,
minunile care au urmat îmi cunosc
numele
și, mai ales, adresa!
Nu știam mai departe
de o durere de măsele, o febră
musculară sau o banală insolație
nici
câtă iubire a zvârlit Dumnezeu
împreună cu amarul peste lume.
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
sau
totul a pornit ca un strănut
ca o privire
spre închipuire
am lăsat inima pe foaie și un vânt din senin
mi-a închis caietul
luminițe iradiau spre înafară din profil
din momentul acela n-am avut liniște
iar drumul înaintea mea doar praguri, praguri
cu dreapta strânsă un pumn de litere
le-am azvârlit spre est și înapoi
precum semănătorul
am tras apoi cu dinții, cu mâinile-amândouă
de caiet să-l deschid, să prindă măcar
o literă, să încolțească în țărâna lui albă
o poezie
sau inima mea
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
încape
răgazul dintre morțile mele, atât este viața
nu am găsit nimic aici
doar iubirea
în rest, mă strecor printre erori repetate
dând de furcă Iertării prea mult
de n-aș fi prins în vibrații, lumini
muzică-arhetip, ecou rotunjind pulsul
aș fi rămas în contemplare fix și tâmp
așteptând într-o stație pe unde
nu va mai trece niciodată diligența, nici drumeți, nici păsări
numai ierbi crescute răsturnat, aspre și amare
răgazul dintre morțile mele mă găsește
mestecându-mi inima
salivă sidefie ți urme de dinți încleștați
adânc
impulsuri aproximative
o așez înapoi în cutia ei
acum
încape
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kenosis
nu este nicio demnitate în a muri
să ajung la etatea asta
m-a costat viața
multora am dat motive să mă urască
fiindcă iubirea este rezervată numai naivilor
astăzi am ajuns profundamente străin
bietele mele oase au stricat destui dinți
și a venit vremea să-mi las macra
gingiilor betege
ca semn
de pură generozitate -
mușcați-mă...
senzația de vierme în tabloul ăsta
o creionează aglomerația
fapt pentru care mă dau afară
unui măr apocaliptic revendicat
de șerpi galactic de impetuoși
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
cercuri, schilodita, teatrul și palma
ferăstrău înapoi trage umbra
tragismul nu-i în mișcare, nici în dinte
sensul nu va trece conic
măștile între ele sunt dușmane
umbra n-o să le împace, pentru că
nu știe să surâdă
nici măcar amar
ascult soarta «nădejdii» trecute
prin amestecate încercări din pricina mea
îmi cere un aparat auditiv la ce-ți trebuie
o întreb
să aud țăcănitul bastonului alb, îmi răspunde aha!
în buzunarul de la piept am
sămânță nouă, țin palma acolo neîntrerupt
să germineze un alt glas
altă închipuire va căpăta
speranța
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
nemăsurata durere
poate că suntem pe
o direcție greșită
înduioșându-ne sau
speriindu-ne de Moarte, de risipa
sângelui mustind în țărână
vai, era atât de roșu, de cald
suntem patetici ținând cu dinții
de lucruri, limite, reguli, prejudecăți
Nu insinuez ca alternativă anarhia
ci percepția
altfel
a lui «înăuntru înafară»
viața în această rană enormă
viața de apoi, zugrăvită eronat deseori,
«normal paranormal» iată
vă chem să-mi spuneți: par anormal (!) crezând
că sublimul
nu-l vom atinge niciodată
cu simțuri din carne?!
cine mă pune să-l caut?!
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc
păienjenițo, asta ești!
M-ai prins în plasele tale și mă canibălești
și unde privirea ta lichidă și dulce, care o verși pe mine,
este anestezicul care îmi duce în nesimțire durerea.
Vezi, nu am nici un merit
pentru «teiubesc-urile» mele, n-am nici măcar o vină
că și atunci când eu tac (și asta se întâmplă numai când și tu taci - cum îmi mai place când vorbim
în același timp, să ne măsurăm distributivitatea!) deci, când tac, atomii mei latră la tine,
dând să te muște (de la - a mușca!)
fira-i
așa, de zgăiboasă ce ești!
fi mi-ar «teiubesc-ul» peren!
fira-i a mea și numai a mea
«....și în vecii vecilor și acum și puuuruuureeeaa» se aude glasul popii
de la înmormântarea de vis-à-vis de la 31 - tocmai a murit domnișoara bătrână,
aia cu voaletă dragă, cum care!
- 'mnezeu s-o
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie patriotică
țara mea în țara ta
oameni tot mai puțini - restul lume unde
doar dinții contează
țărâna nu refuză niciun plug pe motive etnice
iar oglinda cerului
nu reflectă granițele
patria este o epidermă
măduva oaselor
sau mai degrabă un dor ipotecat
țara ta în țara mea
învață dinții să muște limba
maternă tradusă mutit
și la urma urmelor, acolo
sub insinuarea hotarelor
ajungi adevăratul Acasă
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Valeriu Barbu despre dinți, adresa este: