Valeriu Barbu despre iertare

* * *

orice rană
este un zâmbet
în oglinda iertării

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balanţa (genunchi – frunte, lipiţi...)

«ne iartă nouă...»
pe fundal, o mână din ceară unge
praguri
«greşelile noastre...»
pâclă, trupuri dansând bezmetic
«precum şi noi iertăm...»
cerul devine muchie –
cea mai ascuţită, păzind
o uşă sferică, o uşă ou!
Înăuntru este ceea ce chemăm Suflet
sau afară?!
«greşiţilor noştri...»
muchia fulgeră fundalul, mâna
în cădere, ceară
nu-i ceară, praguri răsturnate
«şi nu ne duce pre noi...»
lacrima ţine pântec greu
nou trup va înmuguri – cine
cu pasiune o va duce fără
să-i fie povară?!

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porunci

Cât voi lipsi nu te aşeza
pe scaunul meu nici nu-mi promite gări intacte –
vremea-i din ce în ce mai puţină…
faţă de vină şi nume, nu voi folosi farduri deci
nu consolări să-mi trimiţi, aşteaptă sau… nu
dă-mi veşti despre prieteni, despre tine
detaşată
de întâmplările mele
când vei fi gata să ierţi nu te va apăsa deloc
despărţirea noastră
în cana ta nu vor mai sclipi atâtea întrebări
vei aştepta nu miracole ci împlinirea ceasului… atât

prind balanţele tale azi, dar pentru mâine
un lucru să ştii
am imperioasă nevoie de seninul frunţii tale
de privirea ta să-mi fac un nou cuib acolo –
să nu te temi de neliniştea mea de acum
mi-aş arunca toate gândurile de-aş căuta pacea
sau fericirile pentru mine şi nu uita

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea celor... strâmţi (nepoezie)

traiectorii noi
libertatea capătă sensuri anume
impuse –
democratic mi-am ales
călăul... nu
nu-mi rostogoleşte ţeasta în coş, ori pe caldarâm
mă vrea aproximativ viu
de ajuns de viu cât să fiu păpuşă precisă
sforii sale inoxidabile, ignifuge, transparente, rezistente...
surâde magistral telegenic sau ia mime grave
"alesul"
preocupat de traiectorii
am fost încolţit – ca să nu spun curtat
cândva de către ecologişti
credeam că pentru consumul excesiv de hârtie...!
... renunţ la scris, nu-i nicio scofală
însă – am priceput
voiau să şlefuiesc bine cu pielea mea o traiectorie
nţ, nţ
ba şi de către cei de la putere – azi – credeam

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

nituri şi foi subţiri, subţiri

vorbeam despre vocaţia iertării
nu era iniţiatică
nu cea ca un muşchi
sau… comercială
ci de preaascunsa, neştiuta comoară

nitul dintre cer şi inimă

în miezul lui am găsit
vocaţia vinei – nu cea primordială
comună
nici manie a persecuţiei
ci preaascunsa, neştiuta comoară

nitul dintre inimă şi cer

…mâine vorbim despre
iubire

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

cub

corzi, grifuri, cârlige
sunt
tălpile mele ca «înainte
de zile»
pretutindeni ape –
destinul s-a-ncâlcit
în primii nori
cad păsări aprinse
aripile în flăcări violet-aurii
arătându-mi calea

dintre cele şase uşi
transparente
care cubic mă îmbracă
voi deschide – şovăi acum
neştiind-o – pe cea
dinspre iertare

să nu mă cauţi
nici nu mă aştepta, iubito,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

măcar…

Bună ziua, cititorule, dă-mi mâna ta
printre aceste şiruri de cuvinte – care
deseori îţi decojesc rănile şi prea rar
ţi le ling
Să mă ierţi
când răsucesc virgule în carnea verbului «a păsa»
până ce dau de numele tău
Tu eşti acela care vede
poezie, zbatere gemând sub literă
este doar meritul tău că în muchiile foilor
profilezi poetul care nu voi fi niciodată
în realitate
…am şi eu ceas la mână
asemenea ţie înjur şi îmi caut
rugăciunea pe măsură şi dau
cu râsul-plânsul de pereţi, de podele – hei, cititorule,
dacă te-aş întâlni, ţi-aş săruta mâinile şi sprânceana
probabil vei căuta să mă convingi să renunţ
la scris – docil te voi împăca şi voi poetiza
prin pantomimă, imitând zborul zilei de pe urmă

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofocle imitând pretenţia de poet

surâsul şăgalnic sau
urletul gâtuit de uimire şi emoţie al fluturelui
când îşi întâlneşte fluturea
ori cât să-şi tragă duhul pe floarea potrivită
este poezia pură
.
tremurul unei flori de păpădie
unduirea sfioasă a unui ram de salcă
sau strănutul muzei pe tâmplă
unde se întâmplă
preocuparea omului
pentru sănătatea fluturilor
mai cu seamă a acelora din stomacul îndrăgostiţilor
este poezia pură
.
untul mirării scos cu atâta râvnă
de nesomnul condamnatului la viaţă
când umblă prin lume cu inima desculţă
este poezie pură
.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem cult

blestem extrapolând vivacitatea
cu care te preumbli elocint şi minţi
să crească-n ochii tăi doi dinţi
cu ei să mesteci în curând dreptatea

şi doamna vinovată de-ntâmplarea
că eşti cu noi, să fie lăudată
băgat să fii cu sila înapoi în tată
pentru că mama-ţi nu merită iertarea

urmaşii tăi, trăiască-le orgoliul
de cât i-ai îmbuibat din seva ţării
să fie şterşi definitiv pe tabla întâmplării
să n-aibă cine să le poarte doliul

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

tablou cu: ducea râul rufele…!

zeilor
li se iartă crimele sau
un transfer de culpă
împovărând
muritorii – născuţi vinovaţi
şi ce
li s-ar putea pune capriciile
în comparaţie cu ale noastre, nu!
Poate că aici
este puntea de legătură între zei
şi oameni!

Personal nu ştiu niciun zeu
semizeu, sfert măcar
şi nepăsarea lor
ar putea fi una dintre crimele
perdonabile

la o adică… nici
nu-mi pasă, uite aşa

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-i înainte

Căutăm cu înfrigurare
într-o viteză uluitoare fericirile
nu ştim ce sunt, ştim... dă-i înainte
recompense pentru că suntem
mai ales
sau pentru că avem prezumţia iubirii
ca o bănuială vărsată în paradă
dispuşi la tratative
compromisuri, reciclând fobii
mârâim rugăciuni crâmpeie
nu ştim să iertăm, ştim doar
că se întâmplă...
să orbecăim prin viaţă – aşa de
«mini» că i se văd Morţii bucile
când căutăm cu înfrigurare...
n-o mai reciti, dă-i înainte
vezi tu... care!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trista piaţă

normal
cuþ itul costă
mai mult ca pâinea
doar acul este
mai ieftin decât haina!
Cât a cheltuit umanitatea
pentru iertare, prietenie
iubire?
A zidit altare
reci, jilave, semiobscure...

tot aurul lumii stă în cuţite
în spectacolul mânuirii acestora
în tehnologii
menite
să ne apere de haos vaccinându-l...;
în rame şi cruci

ere comerciale, normal, costă mai mult
un glonţ mic cât o lacrimă

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciocoimii

o ţară cât un deget
un deget cât o ţară
un obraz blindat şi un altul
carbonizat
nu este dna. Silă rugina de pe flotă
şi eu aş vinde una
plină cu «Ei» şi mama lor... fii şi fiice
stau toţi, da toţi
după acest deget
de ţară blândă, răbdătoare, emigrantă
şi suplă, da
aceştia sug degetul de ţară
ascunzându-se simultan!
Cine-i fără păcat?
Deşertăciunea-deşertăciunilor tot
bâlciul justiţiei
Pentru corupţia perfectă, nemuncă
şi sarcasm
vă iert
vă iert în masă

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

încape…

răgazul dintre morţile mele, atât este viaţa
nu am găsit nimic aici
doar iubirea
în rest, mă strecor printre erori repetate
dând de furcă Iertării prea mult

de n-aş fi prins în vibraţii, lumini
muzică-arhetip, ecou rotunjind pulsul
aş fi rămas în contemplare fix şi tâmp
aşteptând într-o staţie pe unde
nu va mai trece niciodată diligenţa, nici drumeţi, nici păsări…
numai ierbi crescute răsturnat, aspre şi amare

răgazul dintre morţile mele mă găseşte
mestecându-mi inima
salivă sidefie ţi urme de dinţi încleştaţi
adânc –
impulsuri aproximative… o aşez înapoi în cutia ei
acum
încape

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ce simte căprioara când
la un pas distanţă va fi sfâşiată
chiar peste o secundă
din durerea ei şi din saliva dinţilor străini
ultima întâmplare va fi iertarea...

ce simte prădătorul când
între dinţi foamea rotundă şi veche
iar carnea moale, încă vie
se lasă cu atâta uşurinţă desprinsă
prima senzaţie fiind
recunoştinţa...

noi, oamenii
am uitat sentimentele dincolo de cuvinte
trăim viaţa noastră
ca şi cum am rosti-o sau am citi-o
într-o carte scrisă pe hârtia ascunsă a cărnii
într-o limbă
neînţeleasă

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la un capăt

mi-ai umplut valizele cu flăcări
când din tălpi ţâşneau râuri rele, ţineai călcâiul
spre mine
iar surâsul creştea ameninţător
contorsionând astfel, ne-am lăsat

la un al treilea pol, iată-mă
îţi trimit de aici un fel de cioburi
din iertarea cândva întreagă… îngheţate şi
am aşezat deasupra ei… valizele

când mă vei chema
voi veni
nuditatea mea n-o pune pe seama
dorinţei
nu va fi niciun mister, nici lacăt
să-i modelezi chei, nici păreri de rău
cu o simplitate nouă
prin mine vei şti
că o vom lua de la capăt şi tu

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

piscul iubirii (poemul renaşterii iminente)

Ce bine mai era în vara care vine – am fost
acolo, să repar un cocor de piatră
arcurile chimice ale dorinţelor voastre
i-am dizolvat aripa, i-am refăcut-o din
rotulele genunchilor mei
acum totu-i aproape… dar aveţi grijă
la ce poftiţi cu atâta îndârjire de acum încolo!

În jurul muntelui
pe piscul căruia se-nalţă cocorul sculptat de vânt – semn
de circulaţie pus speranţelor în drumul lor spre faptă –
erau grădini din cristal
mi-am construit aici un templu cât o lacrimă
pentru numele prietenilor şi neprietenilor deopotrivă
pentru iubita şi neiubita
pentru numele meu sub toate acestea
pentru anti-numele meu vinovat – rostirea răsucită
a unei iertări m-a aruncat în urmă…

voi traversa toamna, această ciudată toamnă

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

rugăciune împletită cu un manifest

Mărie sfântă aleasă mamă Iisusului nostru
lacrima ta
nu-i mai este de ajuns lumii
are imperioasă nevoie de cine ştie câte
minuni
Iartă-ne iuţeala gestului, sângelui, trufiei
aminteşte-I Fiului vremea
când era om şi a gustat durerea, moartea
şi a văzut neliniştea păcătuirii oamenilor
aruncă peste capetele noastre vălul de lumină, de iertare
să nu fim daţi
pieirii, sfântă mamă – Amin

Să sărbătorim Măriile noastre rugându-ne celei Unice
ne pare departe?
…departe ca şi speranţa!
Să ocrotim copiii lumii înfometaţi, bolnavi, muribunzi
o zecime
din cât cheltuim pe spectacolul planetar
«atât de vital»: fotbalul, moda, cinema, concerte…

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec expirat

(refrenul este un ţiuit continuu
ghici în a cui ureche)

m-a lovit un tren sau
am fost aruncat de pe planetă

senzaţia asta o au toţi cei care
îşi pierd vederea văzând prima dată
iubirea

am dat să mă ridic
scuturându-mi colbul anilor
care ar urma să vină

(refrenul se curbează)

cine nu pricepe mare lucru
despre fizica aia cuantică
n-o să suporte cum ea
tocmai ea

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se bănuieşte că există undeva o ţară

se bănuieşte că există undeva o ţară în care
laptele şi mierea nici nu contează
(din cauza asta nici nu se fac autostrăzi)
.
acolo Maica Domnului nu este inclusă niciodată în sudalme
iar locuitorii au mândre contururi de lupi îmblânziţi până la confuzie
tinerii au cuminţenia munţilor iar femeile sunt deopotrivă frumoase
.
regimul hidrografic şi solul mustind de înţelesuri
le ascund recoltele în metafizica sării
.
acolo niciun om nu moare destul şi nici nu trăieşte pe zimţii monedelor
ei cred cu tărie în memoria cerului care se hrăneşte cu iertare
.
câte unul mai scapă hatul şi ajunge departe cu haina lui de ţărână
pe care nu i-o poate dezbrăca nimeni şi nimic
are o poziţie specifică de dor ce aminteşte de un străin răstignit cândva
.
se bănuieşte că această populaţie nu poartă niciodată ceas, ori este doar de jucărie
e-o cucernică naţie care irită aurul cu dispreţul său

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!