* * *
eu nu fug de Moarte
ci o fugăresc pe ea
până o voi prinde să o mor...
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
spirale violet-aurii
așa de tare și
cu o viteză uimitoare saltă
fulgere subțiri, subțiri
teiubescuri zvelte
tu nici nu știi
tot atâtea scenarii
«drobi de sare», fericiri trec prin
ochii mei
Ultima oară secunda abia zbătândă
mi te închipuia la moartea mea
și plângeam de cât amar
ți-am provocat cu acest banal prilej
nu pentru mine, ci de plânsul tău
am plâns
îți căutam mort fiind fruntea
să-ți spun în culori că
te aștept într-o viață viitoare
mai bun
mai puțin susceptibil
și la fel de
iubibile viețile tale să le slujesc, tu nu,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet viciat (exersând la un pian... fără clape)
Să moară jalea de te mint
ești mai frumoasă ca lumina
și bună rău, bată-te vina
- după o cană cu absint
Să moară moartea chiar acum
să crape oricine ce te știe
sau te-a avut - Ești mult mai vie
- când pozei tale-i bag un zoom
Te-am cumpărat după o chetă
cu toți ai mei din șantier
ești draga mea... o etichetă
pe-o biată sticlă, ciob de cer
Stai vieții mele amuletă
- ce altceva să îți mai cer?
sonet de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tanti...!
Eu ți-am vorbit frumos
nu cu «fă»
nici în zeflemea, de fapt
nu ți-am cerut nimic, tu
pretinzi că ți s-ar cuveni
ultima felie din soartă
și tu s-alegi «când-ul»!
Ăă... Moarte cum să-ți spun
domnișoară sau... doamnă?!
Aha, te închipuiam «fată-mare»
nu-i nimic, treaba ta, știi ce
n-o să tac oricum, așa că
nu te-mpinge în mine doar
n-ai concurență, ia-ți și tu
o vacanță, ceva, câteva veșnicii acolo
nu te mai zgâi așa fălos
la amărâtul ăst de suflet
ține și tu dietă, a... vezi că
intrăm în postul cel mare...!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă pârnaie
mă nene
să moară veche
să ardă mandatu' meu
în farfuria (plină!) lu' dom' judecodor
să cadă cariați toți dinții sorții pofticioși
la osu' meu
dacă pupa-v-aș intențiile voastre de surâs
nu m-oi răsuci
spre suferință cu călcâiul
și mi-oi iubi năprasnic
Maria și Mediterana, chioșcul de ziare din colț
crama, scaunul meu, atelierele și... treaba mea...
și nu mi-oi ține degetele toate de la picioare
afară
parandărătu' ei de viață...
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimb de răniți
facem dragoste cum ar fi un schimb
de răniți, câteodată și morți
ne-am jucat absența la sorți
anii tremurate picioare-și mai plimb
poezie de Valeriu Barbu din Obsed
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
chiar și așa
Să fii un pom
ramuri pline până la pământ cu fructe
trecători
să nu te vadă
nimeni să nu vrea darul
putrezind într-un târziu
la rădăcină
Să treacă ani
pentru ca să afli
că ești gol, nu ai iubit
niciodată
a fost doar o iluzie dorită
umbră ierbilor grase, florilor
împlăpânzind
ai fost
într-o dimineață
din amintiri amare viața ta
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
cine să strângă?
în mine-s înălțate mori de vânt
mori grele
piatră pe piatră și aripi mari cât
dublul brațelor întinse
intră docile grăunțe-așteptările
intră aspirații colțuroase, ascuțite
intră zbatere trăită cu o secundă abia
moraru-i ațipit ori vremea lui
prelinsă în lehamite consacrată nici măcar
de umbra-i în flăcări nu i-ar păsa
nu-i
cine să strige făina
nu-mi răspunde decât
să mă vând
hei, cerule, îți voi recita o poezie nouă
pentru tine
plătește-mă din belșug
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
de-o funie
n-am
prea înțeles ce-i cu
foamea groparului când cu atâta zor
răstoarnă țărâna peste groapă
dar nici înainte
funia lui, funia lui părându-i
că urcă piscuri, alpinist temerar când lasă
în jos ladă vremelnică așa, pentru că tot el
pândește
șapte ani, apoi
scurmă și
n-am prea înțeles de ce
mătură lutul de pe os
și-l ascunde iarăși asemenea unui câine precaut
Tot mai bine-i
pe fundul oceanului, fie cel de prea sus sau
prea jos, funia cel puțin
e o alta
și piscul
asimetric
oblic
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturi
femeie
ai lucire
nălucire
din culori
flori de vară, prima oară
fluturi strănutând pe-o nară toată pudra lor de aur
și ți-e zi și-apoi ți-e seară
Mărioară
bărbate
ții în spate
și pe umeri
ce tot numeri
a noroc zilele scurse
fluturi năpârlind, prinos de vână-n care-ai fost
știind moartea pe de rost, măi Urse,
Urse
împletiți părere cu durere în iubire
n-aveți fire de unire, doar pornire înspre Taină și nimic
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la moarte, dar cu o relevanță mică.
Protest formal
nu mă pricep la vrăji și nici la teorie
iau totul brut, de-a gata, de-a întregul
frontal și verde-n față, sătul de-alegorie
în care prea sunt boul care-ți duce jugul
nu înțeleg o iotă din știința lumii
de a face răul să pară un progres
iar joaca de-a soldații îmi e de ne-nțeles
și tot ce fac aceia care se cred stăpânii
întreaga artă a omenirii e-un tânguit de jale
elogii la instincte, ode înșelării permanente -
din scâncetul acesta îmi pregătesc artiștii cale
dezmântuirii... și morții iminente?
credințe, erezii mascate, un Dumnezeu
să aibă numai gloata, iar vârfurile ură
cel ce îndură legea doar eu să fiu mereu
și neplătitul... Când cei stăpâni văzură
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O piatră pe suflet
își spăla mâinile prea des
ca și cum ar vrea să înlăture
o vinovăție
mătura de trei ori pe zi în fața ușii
iar foșnetul măturii îi părea cântatul
cocoșilor lui petru
ștergea cu spirt tocurile ferestrelor
sticla lor lăsând-o
cu pete bătrâne de praf și grăsime
la înălțimea anume
urma unui nas lipit
mereu în același punct
poarta între lumi neîndeajuns de paralele
în copacul din fața casei
atârnau o mulțime de prăștii
semn că trecuse pe acolo o copilărie
plină de păsări
motivul pentru care
orice speranță știe acum zborul doar static
și toate astea
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calofile...
respir acest aer buvabil retrăindu-l
mediteranean, armorial «atunci-ul» răzbate
din algezii rămase, granivore...
M-am vrut un goliard destoinic?
Iată
nu-s
mi-a-nfipt «prezentul» astupaș, pulberi
nu-n ochi
ci-n bustul fricii bostănos...
Să fiu brevilocvent nesuspectat de
cacosmie: m-apleacă ancilar, dar insistent
și acrimonios destin, să beau din aer
nu din vin
apoi să trec de grafospasmul gri-vernil
de arlechinade ample stil subțire
de «te iubesc» debil când urlă
heliofil
un suflet viu și-i viu...
Acest rulment imens căruia-i spuneți Galaxie
mă știe și îl chem drept chezășie
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șpan-text
haideți să adjectivăm sila să facem statui zadarului
comparându-l cu un zeu recreator haideți să împărțim
prin ministerul spațiului locativ locuințe decomandate confort sporit muștelor
să deschidem vena unui oenge care luptă și luptă pentru apărarea dreptului nedreptului
să născocim sporturi noi cel puțin la fel de industriale precum fotbalul tenisul boxul
și să ținem campionate mondiale săptămânal
să transformăm planeta în carusel la bâlciul galactic și-așa ne dăm huța cu toții
să instituim torționari cu pedigree și torturi proaspete nu vedeți că de la o vreme
nu e niciun război mai mondial așa
și murim ca muștele în accidente auto fumat alcool droguri stress de fraieri mai ales
haideți să adjectivăm un pic Moartea s-o gătim mireasă
ce naiba e reclama cu coasa giulgiul și toată numai oase? să o tunăm să fie pițipoancă
să fie erecte până și limbile ceasornicelor după ea mai dați-o dracului de iubire
nu vedeți că din ce o invocați și vorbiți zăhăros despre ea cu atât se devalorizează?
trecem pe inflație de iubire
haideți să adjectivăm curva asta de șansă care trage ca muștele la... bani
haideți să ne vopsim chestiile rușinoase în transparent
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-a v-ați ascunselea
pe umerii cerului atârnă
sâni alăptând
pe funia morții atârnă poze
pentru mine viața este doar o ascunzătoare
de frica morții -
mă va ghici
dar nu mă las ușor
am praștie
și în ea
a pus visele cu tine
vezi tu cum ți-e cerul când
săruți ultima oară
fără să știi
că este ultima oară?
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
nemăsurata durere
poate că suntem pe
o direcție greșită
înduioșându-ne sau
speriindu-ne de Moarte, de risipa
sângelui mustind în țărână
vai, era atât de roșu, de cald
suntem patetici ținând cu dinții
de lucruri, limite, reguli, prejudecăți
Nu insinuez ca alternativă anarhia
ci percepția
altfel
a lui «înăuntru înafară»
viața în această rană enormă
viața de apoi, zugrăvită eronat deseori,
«normal paranormal» iată
vă chem să-mi spuneți: par anormal (!) crezând
că sublimul
nu-l vom atinge niciodată
cu simțuri din carne?!
cine mă pune să-l caut?!
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi
un ceas cu frână
să iau curbele mai
lin
să nu devin detaliu
în decorul altui destin
o sapă chimică sau
măcar electromagnetică
să-mi plivesc sera
prea multe ierbi peste flori
crescut-au
o strângere de mână
în locul celei de
inimă
să știu că nu trăiesc
unicul rătăcitor cum mor nu contează
prietene
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbirea în dodii sau
sub scuza iubirii
ne rănim de moarte
acum, deocamdată
(un fel de niciodată)
nu mai știm a cui inimă bate
totu-i sălbatic, totu-i aici
herghelii dezlegate, învrăjbite
tropăie pieptul secundei
și tot ea, secunda
cu veșnicie cu tot
se prelinge de pe asfalt (tu îi spui cer)
în canalizări
ca un strop numitor comun de ploaie
rămâne ceva (un fel de nimic)
ca un parfum pe care nu ai vrea
să-l fi uitat dar
mai devreme decât mai târziu
absolut toate amintirile se pierd
într-o gaură neagră
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exerciții pe care unii le numesc... probleme
sunt un tren spre nicăieri
la geamul lui copacii aleargă în cerc
ceru-i din celofan
oamenii cresc
franzele proaspete Morții
ceva vertical mă taie și mă împarte
centrifuga cadranului scoate untul din orele fixe
de undeva
un vultur mă pândește chiorâș
apele aplaudă spectacolul sării
focul pleacă în sine spășit și
la ce-am mai venit așa de târziu?
când nu mai e viu decât spasmul
unei frunze desprinse din mine
călcate de tren pe șine de sticlă
Pământul
asfixiat în punga aceasta de un leu
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ce-a mai rămas
capac și semizeu
gazos dorul
conservă umblătoare trupul
ipostaza d.p.d.v. teologic este
în avans cu
o veșnicie față de
Greewich
am plecat de acasă fără batistă
așa mă simt
strănută fir de polen sec o coroană
petale în care asist un mort
capac și polen semizeu
dinspre naiba năvălesc reproșuri
cu călcâiul spre mâine mestec
ce-a mai rămas din
ipostază
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Valeriu Barbu despre moarte, adresa este: