dor
bandaje pe rana deschisă trage
!
fotografiile, iată
una câte una
îmi ustură ochii
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
mai sus
repetarea erorilor vine cumva
din rutină
m-am săturat
tot reîncărcându-mă, cel puțin
acum ultima oară, câtă risipă
nici de data asta n-am reușit
să mă ridic mai sus
de rădăcina ierbii ostile
am ochii uscați, arși în setea
de lumină
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eșec
muza umbla ca nesimțita
în coala goală prin cameră
trăgea cu coada ochiului la
pixul meu erect din pricină de iluzie
și așa
s-a ratat
un poem
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
lătrau chimic, electromagnetic
vorbesc
încă de pe când aveam opt luni
vorbesc și-n somn
peste un pic, adun ca pe cireșe în sân
pietre, cioburi colorate de sticlă
patruzeci de ani
când am să tac, tăcerea mea
vă va spune mai mult
ca orice cuvânt
de dincolo-ul oarecum comun
Pantomimă, vântul pe frunte voastră
va lipi
șoapte, foițe subțiri metalice, tunet
luminițe și săruturi
inima mea
firimituri
furnici cuminți
atunci
o steluță departe
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
renăscându-mă
despre indiferența durerii vorbesc umerii
împovărați, oricât i-aș șlefui
se cresc pe ele poverile și mai grele
mă las în jos în genunchi, să muște ochiul
vârful ierbii
să ți se pară flori negre ochii mei, iubito
dacă din întâmplare treci fluture-argintiu
despre nepăsarea dorului voi învăța aici
îi este totuna dacă mai țin speranță sau
mi-a împietrit grumazul
voi păși cu palmele în țărână și tălpile pe cer
împiedicându-mă de norii contrari și tot
te voi ajunge, oriunde vei fi, iubita mea de suflet
de carne, de os și de sânge
surâsul tău
mă vindecă de moartea multiplicată, dă puls
cadranelor mele interne și îmi arată estul
născându-mă, renăscându-mă
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt copil din flori de cireș
(mama mă privea cum cresc
deci privirea ei mă creștea -
se întâmpla într-o zi
cât alții într-un an)
copacii
părinții mei adoptivi
mă suiau pe brațele lor până sus
și-mi părea acolo
cerul
toți arborii cât vedeai cu ochii
mă vedeau cu ochii
cum plec
în urma mea
se pierdea urma
au venit apoi
hoardele de drujbe turbate
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
la fereastră
o păpușă mecanică
pe o cutie muzicală
mișcă intermitent rotire
greoaie ochii mei când stau
cu bărbia în mâini pe pervazul
ferestrei cu gratii groase groase
flașneta-i tristă
cerul albastru spălăcit și
nicio pasăre
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la ochi, dar cu o relevanță mică.
invers
mai du-te-n
ierbi departe să te pască
tauri coborâți din fulgere
furtuni
hei, tristețe,
ți-ai pus ochii
ca niște lame știrbe
pe ceasul meu și-i tunzi
limbile, cifrele data blocată
pe 7
de atunci sunt în fiecare zi
în 7, luna nu mai contează
.
mai du-te-n
ape tulburi hrană
peștilor de inox fostele
intenții de bine
mi-e poftă
să râd în hohot
să țopăi ca un vrăbioi
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
două
nu cunosc
orbirea
nici dacă închid ochii
nu cunosc spleen-ul
din degete mi-am făcut mitraliere
țintind idealuri
chiar dacă
rareori sau niciodată
ating
nu cunosc
neiubirea
de când am tensiune în artere
și încă ceva în stern
neînțeles
nu cunosc liniștea
din ziua în care am aflat
că m-am născut
cu două umbre
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
spirale violet-aurii
așa de tare și
cu o viteză uimitoare saltă
fulgere subțiri, subțiri
teiubescuri zvelte
tu nici nu știi
tot atâtea scenarii
«drobi de sare», fericiri trec prin
ochii mei
Ultima oară secunda abia zbătândă
mi te închipuia la moartea mea
și plângeam de cât amar
ți-am provocat cu acest banal prilej
nu pentru mine, ci de plânsul tău
am plâns
îți căutam mort fiind fruntea
să-ți spun în culori că
te aștept într-o viață viitoare
mai bun
mai puțin susceptibil
și la fel de
iubibile viețile tale să le slujesc, tu nu,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
lentoare
să nu te temi
nu sunt împietrit, doar un pic mai lent
îți pare mima neschimbată
dar gestul curge
sunt doar speriat și nu în contemplare
nu sunt bolnav, nici n-am orbit
de țin o vreme ochii
răsuciți spre înăuntru
rămâi alături, așteaptă în tăcere
dacă nu ai, ia de la mine, ia totul și
lasă-mi numai rugăciunea, o cheie
a zilei fără mâine și fără ieri-ul condensat
în lacrimă și nici așa să nu te temi.
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestem cult
blestem extrapolând vivacitatea
cu care te preumbli elocint și minți
să crească-n ochii tăi doi dinți
cu ei să mesteci în curând dreptatea
și doamna vinovată de-ntâmplarea
că ești cu noi, să fie lăudată
băgat să fii cu sila înapoi în tată
pentru că mama-ți nu merită iertarea
urmașii tăi, trăiască-le orgoliul
de cât i-ai îmbuibat din seva țării
să fie șterși definitiv pe tabla întâmplării
să n-aibă cine să le poarte doliul
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
vin ierni
nervos
primul fulg
de parcă ar fi Columb și mai nervos
ochiul meu nu știu care pentru că am
câțiva
l-a înecat în traiectorie părăsită
până s-atingă profunzimea filozofic!
nu-i încă iarnă în acest pătrat
câinele Bobiță melancolic atârnă
privirea lui între copacii desfrunziți
și mâine
zâmbesc, și cu foarfeca plutind
a înțeles
mă apuc de lucru, vin vremuri
omătoase și-mi pun lanțuri
să nu-mi patineze ochiul, gata
nu mai tai
frunzele la
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
mi-ați vrut bine II
ce-ați crezut atunci
în 21 ianuarie 2007, cã tai trepte
cuvintelor sau etapizare drumului meu,
la plăcere, așa?!
Sensul acelui mesaj abia astăzi
l-am atins
ieșind din rana pământului
vierme umil
Nu știam că premoniția,
minunile care au urmat îmi cunosc
numele
și, mai ales, adresa!
Nu știam mai departe
de o durere de măsele, o febră
musculară sau o banală insolație
nici
câtă iubire a zvârlit Dumnezeu
împreună cu amarul peste lume.
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt copil din flori de cireș
(mama mă privea cum cresc
deci privirea ei mă creștea -
se întâmpla într-o zi
cât alții într-un an)
.
copacii
părinții mei adoptivi
mă suiau pe brațele lor până sus
și-mi părea acolo
cerul
.
toți arborii cât vedeai cu ochii
mă vedeau cu ochii
cum plec
.
în urma mea
pierdeam urma
.
au venit apoi
hoardele de drujbe turbate
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
7
da, sunt fericit așa
și ce dacă nebunia tot așa se manifestă când
nimeni nu știe să-mi spună ce-i... bunia...
fericirea când mă smulge ceva din oceanul lumii
și mă transformă într-o lacrimă
fericirea când umplu golul din ochii mei cu oameni
fericirea când știu să dau tot așa cum știu primi
fericirea că am simțurile vii
fericirea opririi oricărei exaltări ecou din aplauze
fericirea să văd clipa un alt început cu tine
iar adevărata fericire mi-ar fi să fii tu fericit mai mult
decât iritat de cum sunt
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
!
Nu mai știu ce a rămas nescornit
ca semn al iubirii mele
gura a căpătat conturul teiubesc-urilor
pasul lasă dâră și-n ea să citești
declarații de dragoste
ochii dilatați sau lumea?
În orice umbră se probează șablonul umbrei tale
devenind gest reflex
Acestea toate vin natural
șoaptele tale sunt muzici care mă țin
sub un duș de nisip clepsidră pe măsură
fiecare bob având efigia ta, secționează carne, os, nerv
și venă, renăscându-le cu frecvență uluitoare
dovada iubirii sunt
Eu
altfel, nu mai știu
!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
n-am merit
ferestre enorme
invizibile în măreția lor
prin ele mă caut, curg pe sticlă, între ceruri
prins
păianjen violet-auriu țes pânze din cuvinte
cu ochii voștri se va hrăni
fără să vă doară
fără să vă împuțineze vederea
în aproape toate lucrurile se ascunde un mister
sau măcar un șiretlic
aici vă mărturisesc n-am nimerit, copiind cuvintele
ca de pe o tablă școlară
ferestrele
vin apoi și pretind că vă aduc poezie
dacă nu v-aș iubi
le-aș șterge cu inima-burete până și pe acelea
plămădite acolo, de unde le caut pentru voi
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-i dați drumul...
dacă tot am scris cartea asta
să-mi permit acum
să fiu snob
să vă rog
când îmi veți face statuie
(nu aveați de gând
dar cine știe)
să puneți și un cal sub mine
fiindcă toată viața mi-am dorit
să am un cal
și apoi
să urcați calul într-un car
copilăria mi-a rămas acolo
cu ochii pe un car ce străpungea depărtări
iar carul
să-l suiți pe un deal care caută spre mare
toată viața mi-am dorit
să ajung mare și
să-i dați drumul în jos
când vor găsi calul
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
paso doble
fac întâi un pas în talpă și apoi
cu ea cu tot un altul
merg probând drumul din mine
până când sunt asfalt celuilalt
dinaintea ochilor
am agonisit atâta șovăială
ascuțind ca pe creioane moi fricile, încât
mă mir cum de mai sunt păcătos
cu trufie, cu cuvântul mai ales, da
poetul este străpăcătosul, dar nu cu fapta
acestea îi sunt deseori bune
restul, erezie
mă întreb câți poeți sunt în țara asta
ca să știu
dacă tălpile auzite
aproape, sunt iluzii
sunt de orbi, cerșetori sau
frunze mari, încă verzi, întinse timpuriu
în calea vântului
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Valeriu Barbu despre ochi, adresa este: