
anume
uger frumos norul acesta, uite
îmi pare adus anume
cirezi albe mână vântul molcom
printre dealuri
mulg la înserare și beau
sunt ușor acum ca o șoaptă
în binecuvântare
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!


Să
Spune-mi, prieten drag,
de ți-e apăsare numele meu,
mai lasă-l jos, de-i tăiș oblic,
uită-l pentru această veșnicie
voi veni altădată fără nume, fără umbre
te voi îmbrățișa îți voi săruta
cicatricele rănilor de astăzi,
voi prinde o anume distanță, destul cât
să respiri slaba adiere a dorinței,
să am un nume cum să mă chemi,
să împărțim răsăritul,
să nu ne găsească pe fiecare singuri
înserarea
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!


Fluturi
femeie
ai lucire
nălucire
din culori
flori de vară, prima oară
fluturi strănutând pe-o nară toată pudra lor de aur
și ți-e zi și-apoi ți-e seară
Mărioară
bărbate
ții în spate
și pe umeri
ce tot numeri
a noroc zilele scurse
fluturi năpârlind, prinos de vână-n care-ai fost
știind moartea pe de rost, măi Urse,
Urse
împletiți părere cu durere în iubire
n-aveți fire de unire, doar pornire înspre Taină și nimic
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la seară, dar cu o relevanță mică.

nu e contemplare
plângi, norul tău preferat s-a dus
să plouă departelui
plângi, basmul a fost scurt în seara aceasta
și inima ta flămândă mai crede
te zgâiești la rotundul lunii și
nu chemi actul contemplare
este aceeași lună pe care o rugai
lipindu-ți nasul de geam să nu plece
până te faci mare
arunci apoi
aceste rânduri mâzgălite ținând
foaia pe genunchi
vântul va ști unde să le ducă
adormi, fără vise
în ziua următoare vei primi
o telegramă, un semn undeva
a înflorit caisul pentru tine
«să nu vii după ziua culesului»
acolo unde norul tău preferat
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!


vor găti
Cuvintele sunt moi în după-amiaza aceasta
și gesturile
mă las lent în genunchi, dacă m-aș ridica
tulbur arama
iată, ating cu fruntea brâul unduind între orizont
și pervazul ferestrei furișându-se înăuntru
mă va găsi înserarea la pândă
aștept parfumul misterios al nopții
cuvintele vor căpăta consistență
îmi vor găti emoția unui nou mesaj
ce vi-l ține deocamdată ca-ntr-o cochilie
inima mea
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!


Textul zilei
în fiecare zi este aniversarea
unui prieten,
unui prieten necunoscut încă
pentru asta sărbătoresc un pic
în felul meu
în fiecare zi se întâmplă o
dimineață
amiază
seară
ca o promisiune, mântuire, desăvârșire
câtă risipă de singurătate aș face
de ziua noastră această zi
de nu ți-aș turna un strop de vin
vin pelin
și nu te-aș închina bucuriei împreună
hei
sărbătoritule
amână melancolia și vino cu mine
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!


Încă
mă strânge înserarea reumatic de umăr
nădejdea și iubita îmi stau cu spatele -
cu mine doar tristețile toatele -
mă-mbărbătez spunându-mi: încă sunt tânăr
fire albe de gânduri și rea așteptare, adâncă
mă dă din zi în zi mai aproape
de rădăcina ce-o să mă-ngroape,
îmi ies pe tâmplă spunându-mi: sunt tânăr, încă
zorii cu teamă și firavă, inutilă bucurie-i înfrunt
zilele neschimbate, în sânge amar le torn
în piept mă împunge un sălbatic, nestăpânit corn
semn că sunt viu și încă tânăr mai sunt
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


în primul fulg
mătasea cerului croindu-mi cămașă bleu
cenușie
pun doar marinul respirației înserării
săvârșind-o
simplu, ca un gest cu mâna
pentru tine, femeie promisă!
luminătorii îi prefac în cârlige, de fiecare
va atârna ceea ce nu voi reuși
să fac pentru tine, femeie-dor
stai așa
doru-i neutru, chiar prea neutru și numai
iminența întâmplării o simt îl va sfărâma
ca pe un gând opus. iată
sunt un drum spre tine!
gol ca în prima zi
mă va recompune atom cu atom
drumul acesta rostogolindu-mă
azi fulg
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!


Up down
se așterne somnul știindu-te alături
și visez cum visezi
mă trezesc, te simt aproape și
un soi de neînțeleasă bucurie și siguranță
mă proclamă omul tău
deși
mă simt mult mai mult
poate un astronaut, un miner sau... un tâlhar -
plec, așa cum pleacă orice om să aducă
înapoi seara dorul acasă iar tu
aparent preocupată
ai împrospătat așternuturile și
mereu ceva să-mi spui perceput de mine pieziș
în vreme ce visezi
surâzi
îmi pari o copilă a străzii, a cerului
mă tem să nu te rătăcești și alerg, alerg, alerg...
dimineața, rătăcitul sunt eu
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Colinda închisorii
treisprezece pași
de la gratiile ușii până
la cele de la fereastră
colind
colinda cu "lerul era ler"
zăbovesc la fiecare pat doar cât
să-mi împlinesc rostirea
... unul încearcă un zâmbet
altul caută în traistă un măr
strălucesc ochi
care pe dinăuntru plâng
își amintesc acești oameni colinda
copilăriei lor fără de cusur
sfârșesc unsprezece colindări
aproximative
am strâns patru mere, o portocală
pachetele cu țigări le-am refuzat
chiar dacă fumez o carte
de rugăciuni subțire, subțire
am mulțumit și am avut
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!


fără cod de bare
domol ca înserarea parfumurile trec
mă-mbracă-dezbracă
nările le-ncearcă întâi cu chibzuială apoi
când sunt aproape pe sfârșite
cu nesaț
nu-mi mai scriu diminutivul cu i grec
ba nicicum, l-am lăsat să-l pască vacă stearpă
iarbă amar-sălcie
satu-i azi sub asfalt cu pădure cu tot
cu nume, scheletul vacii, cu
«tui mama ei de roată ghemul ăsta de lut
rostogolindu-se în jurul pisicii ăleia aurii»
cum vedeam atunci de sus amețitor
cu ochi ademeniți de progres planeta
planeta cu doar satul acela
domol ca înserarea urcă asfaltul
peste genunchi
mi s-au subțiat tălpile sunt sensibil rău
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!


Postumă
ce tot o fi având femeia mea
plânge întruna și cheamă lume, lume multă
la noi în casă
în seara asta a făcut mâncare cât pentru
un regiment
a fiert grâușorul
miroase din ușă a mosc
preotul nu l-a primit niciodată și acum, uite-l
veselindu-se în vreme ce ea plânge
de trei zile nu ne mai înțelegem
o iau în brațe și se ghemuiește ca atunci
când nu are chef - o las, doar nu o s-o siluiesc...
azi iar a chemat lume, masă mare, dar ce-i cu plânsetele!...
mănâncă, beau ăștia și se prefac ștergându-și lacrimile
și de ce nimeni nu mă bagă-n seamă de parcă
nu eu aș fi cel care aduce leafa-n casă...!
în sfârșit, au ieșit cu toții
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
locuim împreună
(era la patru luni după ce ne cunoscusem) clipa aia am numărat-o
ziua nașterii mele
.
îmi pierdusem credința
educația primită
aspirațiile
memoria
toate astea le înlocuiseși tu
și-apoi
mă obișnuisem să mă schimbi
să fiu la înălțime
să-mi uit prietenii
să aștept cafeaua cum nu tu o faci
(precum tot ceea ce faci)
eu, doar cel care consumă și astfel, toate
au contribuit pregnant la metamorfozele mele -
trăiam într-o poveste
.
și deodată
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Valeriu Barbu despre seară, adresa este:
