Confesiune
iubesc târfa asta
iubesc fără rușine sau reținere
viața
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
și-a întins arcul
a pus o floare drept săgeată
a țintit iubirea vieții lui
și-a ucis-o
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mica publicitate
mi-am pierdut viața
irosind-o
toate mesajele Cerului
le-am primit la spam
toate intențiile au rămas intenții
mereu mi-am zis că
mai am o secundă
să-mi schimb viața
pe ce?
și s-a dus
acum
cu acest anunț de mica publicitate
îmi mângâi cioturile foste aripi și
scrijelind pe ultimul petic de pământ
vă salut
pierdut viață
găsitorului recompensă
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
spirale violet-aurii
așa de tare și
cu o viteză uimitoare saltă
fulgere subțiri, subțiri
teiubescuri zvelte
tu nici nu știi
tot atâtea scenarii
«drobi de sare», fericiri trec prin
ochii mei
Ultima oară secunda abia zbătândă
mi te închipuia la moartea mea
și plângeam de cât amar
ți-am provocat cu acest banal prilej
nu pentru mine, ci de plânsul tău
am plâns
îți căutam mort fiind fruntea
să-ți spun în culori că
te aștept într-o viață viitoare
mai bun
mai puțin susceptibil
și la fel de
iubibile viețile tale să le slujesc, tu nu,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
acum NU
ca și cum
ai aștepta complimente
pentru că ești viu, trăiești
lipești semnul exclamării
în urme cu tălpile
instinctul comercial asediază
fiindul
iubirea, credința, banalul salut
Tăcere de-aș putea izolare
într-un sine autosuficient
viața ca un strop de ploaie
de-aș putea
O!
Totul este o rană
în ea mă mișc, nu sunt
vindecare
din «a păsa» n-am smuls
sensuri, esențe, dar
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet virtuos
mă bate gândul cum m-ar bate
bărbatu-amantei rău cu parul
descărcând pe mine amarul
vieții lui prea înșelate
gându-i să țin femeie de oraș
cochetă pân' la cuconoasă
și-al naibii rău cât de frumoasă
că doar așa o să mă-ngraș
și o să fiu stimat în urbe
în viața asta mult prea scurtă
cu liniile dânsei, curbe
fălos, emancipat cu burtă
nimic nu o să ne mai turbe
eu și bărbatu-amantei, turtă
sonet de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă pârnaie
mă nene
să moară veche
să ardă mandatu' meu
în farfuria (plină!) lu' dom' judecodor
să cadă cariați toți dinții sorții pofticioși
la osu' meu
dacă pupa-v-aș intențiile voastre de surâs
nu m-oi răsuci
spre suferință cu călcâiul
și mi-oi iubi năprasnic
Maria și Mediterana, chioșcul de ziare din colț
crama, scaunul meu, atelierele și... treaba mea...
și nu mi-oi ține degetele toate de la picioare
afară
parandărătu' ei de viață...
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
viața-i ceva sacru cel puțin !
sacru
lin, sacru, violent, total
nestăpânită palma mea sângerând
strânsă pe tăioasă linie
a vieții
de m-aș fi născut eu
și nu mama
mi-aș fi dat precis altă formă
mărgică, de exemplu
rostogoli-mi-aș în mări încinse
palma asta roșie, roșu-carmin
roșu-oranj, roșu-violet!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ce simte căprioara când
la un pas distanță va fi sfâșiată
chiar peste o secundă
din durerea ei și din saliva dinților străini
ultima întâmplare va fi iertarea...
ce simte prădătorul când
între dinți foamea rotundă și veche
iar carnea moale, încă vie
se lasă cu atâta ușurință desprinsă
prima senzație fiind
recunoștința...
noi, oamenii
am uitat sentimentele dincolo de cuvinte
trăim viața noastră
ca și cum am rosti-o sau am citi-o
într-o carte scrisă pe hârtia ascunsă a cărnii
într-o limbă
neînțeleasă
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
chiar și așa
Să fii un pom
ramuri pline până la pământ cu fructe
trecători
să nu te vadă
nimeni să nu vrea darul
putrezind într-un târziu
la rădăcină
Să treacă ani
pentru ca să afli
că ești gol, nu ai iubit
niciodată
a fost doar o iluzie dorită
umbră ierbilor grase, florilor
împlăpânzind
ai fost
într-o dimineață
din amintiri amare viața ta
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am făcut atâtea rele în viața mea
încât pot ști ce-i binele, mai aproape de el fiind
decât lașii care nu au fost în stare
de absolut nimic - și-i considerați pentru asta ca drepți!...
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
prea
vioara, dacă s-ar auzi pe sine și flautul
dacă ar avea urechi
mitraliera
dacă ar avea urechi, ochi și conștiință
dacă anumite cuvinte și-ar găsi puterea
și ar avea degete
dacă omul
ar avea bucuria și doar frica
pe seama misterului că-i viu
vioara și-ar compune singură partitura sau
ar tăcea
flautul și-ar înghiți sunetul ori ar însoți
din proprie inițiativă alte instrumente
armele s-ar autodistruge
sau ar trage în trăgător iar anumite cuvinte
și-ar sparge izbindu-și de toți dinții silabele accentuabile
omului
rămânându-i grija bucuriei
probabil
prea multe laturi tăioase au lucrurile
îi provoacă frica
la fel de posibil nu poate
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturare
rătăceam într-o lume așa... cum este ea
nopțile și zilele se scurgeau pe lângă
până într-o dimineață de primăvară când
planeta s-a oprit în ochii tăi, în gestul tău
în clipa aceea m-am născut cu adevărat
în clipa aceea am început să învăț să merg
de data asta altfel, neatingând pământul sau lucrurile
am început să învăț să vorbesc, nu prin cuvinte
ci prin toată ființa, în apnee sau
respirând dintr-odată tot cerul
tu nu făceai nimic pentru asta
nici măcar pentru setea să-ți fiu mereu aproape
la tine totul era unic și perfect
acum, ceva s-a risipit așa cum rugina
acoperă strălucirea metalului
cum noaptea își vâră soarele în sân
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porniri
din țânțari mi-au ieșit
în zbaterea mea secundară
numai iepe tinere și uneori câte un mânz debil care
nu va ajunge armăsar niciodată
și cui i-ar trebui?!
herghelii de vise mân în prejme aurii
pustii nu-s cerurile, ci reflexia țărânii,
acolo-s gâze strălucind bogat, rugile mele rătăcind
urma părinților desculță în clisă, iată
viața mea pământeană
aspirațiile par să nu fie ale mele
sunt chemările muzicii prea sus, scântei
dezgolindu-mi foiță cu foiță sufletul
Din armăsari, temutele porniri în faptă,
ce de-a țânțari au năpădit ferestre
!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Vitamina L
litera
spaima
neînțelesurilor
căpătând scuza bănuielii
iau un astfel de hap
închipuindu-l
capsula de cianură a spionilor prinși -
dacă rezist
ca Rasputin la doze tari
voi scrie
poate
un cuvânt
.
pentru o poezie pretind încă o viață
cel puțin
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
toate acestea într-un flash
tare aș vrea să știu cu ce viteză trece
viața prin mine astăzi!
cantitatea de întâmplări surprinse și nu bănuite
la care-mi participă atomii sau taină să cântăresc?!
Arme și scuturi au toți și
ce apăra sau râvni cu ele însă puțini
refuză vanității traiectorii!
libertatea nu-i măsură tălpii undeva
o chestiune la «cutia de viteze» a morții
câteva rugăciuni rătăcind cine știe pe unde și
experiențele pe care le face Lumina cu noi
mutându-ne cu repeziciune punctul care unește
umbra cu trupul iată
la urmă, la urmă de tot
și Speranța cu iluziile ei evoluând pieziș
știu sigur că «Tema ei de doctorat» nu va fi
niciodată «Astăzi» alege mereu alungirea
ecoului
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-a v-ați ascunselea
pe umerii cerului atârnă
sâni alăptând
pe funia morții atârnă poze
pentru mine viața este doar o ascunzătoare
de frica morții -
mă va ghici
dar nu mă las ușor
am praștie
și în ea
a pus visele cu tine
vezi tu cum ți-e cerul când
săruți ultima oară
fără să știi
că este ultima oară?
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi
un ceas cu frână
să iau curbele mai
lin
să nu devin detaliu
în decorul altui destin
o sapă chimică sau
măcar electromagnetică
să-mi plivesc sera
prea multe ierbi peste flori
crescut-au
o strângere de mână
în locul celei de
inimă
să știu că nu trăiesc
unicul rătăcitor cum mor nu contează
prietene
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
cadre
stelele sunt din
os, galaxii schelet
luna-i rotula unui arhanghel
văd cu dinții
mi-e teamă că nu-i de ajuns
privesc glezna
cadrele se suprapun
sunt, deci, și eu din os făină cosmică
..
munți goi
aici uneori un petic alb
zăpezi sărace și vânt bătrân
pe unul din piscuri am ajuns, nu
pe cel mai înalt
mi-am pus deoparte cartilagii
în perspectiva altei vieți ecoul:
«și dacă-i abisul și nu-i ce crezi?!»
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile
pășea cu mâinile la spate
țanțoș, aproape... solemn, rece
fixa cu privirea panorama
... milioane de lăbuțe lipăie
întâmpinându-l excitate ca
pe Michael Jackson la concert!
Trecea "Mâine" ca un arendaș
printre mâțele subnutrite aspirațiile mele...
Scotea din buzunare șoricei aurii
cu gesturi largi aruncându-i
"Poimâine" tânăr eu nu vine
de braț mă conduce
afară din viață...
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Valeriu Barbu despre viață, adresa este: