Valeriu Butulescu despre cenuşă

Cenuşa sfidează focul.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Oltea: Unde sunt duşmanii?
Ştefan: Au fugit! Şi-au încărcat izbânda în căruţe şi s-au dus! Scrum şi cenuşă! Asta e prada lor! Acuma fug, speriaţi de preţul victoriei!

replici din piesa de teatru Ştefan cel Viu (Valea Albă), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

autobiografie

Autobiografie. Tabloul color al unei vieţi cenuşii.

definiţie aforistică de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan: Un stâlp de foc este legea mea! Regatul fumegă! Sunt voievodul unei ţări de cenuşă, mamă!

replică din piesa de teatru Ştefan cel Viu (Valea Albă), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din el a rămas ceva nemuritor. Cenuşa.

aforism de Valeriu Butulescu din ziarul "Steagul roşu" (1982)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

Un copac străveziu
rămâne o vreme
în locul celui căzut

în cenuşă
visează uscate seve

râul
doar în albia sa
va plânge.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu

Târziu
pe izlazul păcatelor
lângă moaştele unei mitraliere
vin ani de cenuşă
obosiţi
târând nedumerirea printre cruci
peste fulgerul mort
prăbuşit
în aburul unei dimineţi despletite

jalnic
se tânguie o amintire.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai ars scrisoare. Focul a mistuit hârtia, dar cuvintele acelea de jar străluceau în cenuşă.

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2010)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popoarele care îşi pun mereu cenuşă în cap nu mai pot gândi niciodată la rece.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Siempre (declamativ): Argint viu, împerecheat cu sulf animal! În vara femeii, totul e rotund şi fierbinte! Coapsele şi sânii dau în pârg! Ce invitaţie la jaf! Nevoie de continuitate, sete de păcat! Dar apa regală spală totul! Numai sămânţa metalului rămâne. (Amestecă bine conţinutul Vasului). Că aurul va naşte mereu aur! În acest Vas, fratele îşi iubeşte sora! Crizanteme vor răsări din cenuşa nelegiuirii lor! Şi sufletele vor zbura, orbite de prea marea apropiere! Ridicaţi-vă la cer, voi fluturi ai materiei! Abraxas! Abraxas! Un bulgăre de soare doarme încă în amfora nopţii...

replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nina (răsfoieşte nervoasă agenda): E criză, Mişule! Lucrurile se aprind mai greu ca înainte. (Lasă agenda şi începe să caute pe net). Să ne uităm pe net! Am aici câteva cazuri mărunte! Mai mult fum, decât foc... Uite! În satul Arsuri, comuna Pojaru, o claie de fân s-a făcut scrum...
Mişu: O claie de fân? (Dezamăgit profund.) Nina! Pentru un ziar de mare tiraj trebuie să ardă lucruri mult mai serioase!
Nina: Uite ceva interesant! A luat foc vila unui şomer, din Cartierul Primăverii...
Mişu: Şi a ars?
Nina: Din păcate, nu! Incendiul a fost stins imediat de pompieri...
Mişu (disperat): Şi nu mai arde nimic, nimic?
Nina (cu răutate): Absolut nimic! Focul a fost stins ca la carte! Pompierii şi-au făcut datoria...
Mişu: Dobitocii! Nenorociţii! Ăştia, cu tehnica lor modernă, strică orice ştire...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Cocoşul de piatră a cântat în amurg
imnul chemărilor fără glas.
Am păşit în trecut
printre trandafiri tomnatici
să caut sâmburii viitorului.

Cocoşul de piatră a cântat în amurg
Pe faţa ta, înapoi
am zărit jarul ultimului sărut.
Am îngenuncheat să-l aprind
dar buzele mi s-au umplut de cenuşă.

Glasul cocoşului răzbătea prin amurg.
Era însă ecoul lui din nesfârşit.
Cocoşul murise din zori.

poezie de Valeriu Butulescu din revista "Mărturisiri literare" (1971)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar 3

La cumpăna fântânii iubita văzu că nu are veşminte.
Se apropie râzând şi unghiurile adormiră într-un sărut prelung.
Dar furia poposise deja la porţile cerului.
Fulgerul alb sfâşie afumata piele de bivol şi iubita căzu în ţărână.
A întuneric. Ştiu că e timpul să mă prefac în candelă
dar mă tem să nu ard până la capăt.
Noroc că noaptea a uitat în ciutură o poală de stele.
Ridic trupul căzut şi-l aşez în jgheabul fântânii.
Presar şi cenuşă deasupra, să nu răcească.
Urlă vântul peste câmpie. Luna tremură.
Şi iubita sforăie în sicriu.

poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Petroşani (1972)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar 4

Apoi a venit Lipan cu turma însetată şi iubita a trebuit să învie.
Şi-a scuturat cenuşa din plete şi a pornit agale pe râul
în care toţi peştii se înecaseră.
Oile au băut toată apa. Câinii au mâncat cheile şi cumpăna.
Prăpădiseră fântâna. Şi ciobanul râdea.
Scoase Lipan un ban de aur, îl cercă între dinţi şi-l îngropă în pământ.
S-a ivit atunci trădarea, cu chip de foc şi flacăra şi-a zdrobit creasta de cer.
A luat câinele cel mai gras din turmă şi l-a înfipt în frigare.
Părul ars a început să strige după ajutor.
Dar cum pielea de lup tocmai trecuse pe acolo cu pruncii regilor în ea,
friptura a început să latre.
Ciobanul a ridicat ciomagul şi câinele s-a gudurat sfârâind.
Când să mănânce, Nichifor şi-a scos căciula brumărie.
Căpăţâna era spartă de baltag.

poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Petroşani (1972)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!