Resemnare
Se spune că pe vremi, demult de tot, uitate,
Când școli nu existau, nici google, mai ales,
Iar plebea de agrari era-n majoritate,
Ceva se întampla cu greu de înțeles:
De câte ori era gâlceavă între inși,
Ăl mai inteligent, țăran, cioban la oi,
Pân' ce se ajungea la gulere de-aprinși,
Ceda,-n mod evident, făcând pasul napoi,
Și-apoi, el își vedea, savanții spun, nu eu,
De drumul hărăzit, cu jenă și respect
Și pentru el, ca om, și pentru Dumnezeu...
De-a dreptul anormal oricărui intelect,
Văzând iluștrii azi, toți intelectuali,
De câte ori apar discuții pentr-un fleac,
Cum sar la beregăți, chiar de nu sunt rivali,
Făr a găsi, de fel, conflictului un leac,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la sat, dar cu o relevanță mică.
Zvonuri carpatine
Se aud la Detunata, cum Humorul are gură,
Babele, bătu-le-ar Toaca, trăncănind pe arătură,
Cum se vaită Moldoveanu și Neagoiu,-n defileu,
C-au uitat ce e Găina, ori, ce-i ăla... Penteleu,
Ajungând ca Piatra Arsă, făr-un șfanț în Caraiman,
Cu Feleacu', ce e-n casă, ăl mai mare bolovan,
Și-au strigat la Porți de Fier, să-i audă vreun Ceahlău,
De Măcin, de trai mizer, și cât o duc de Rarău,
Regretând că, la-nceput, nu i-au luat pe Făgăraș
Să-i arunce peste Prut, unde-au supt din carandaș,
Ori, să-i strângă de Gutâi, în vreo grotă La Zaplaz,
Și să pună Cheia-n cui, printre alea din Bicaz,
De-au ajuns la Clăbucet, cu Parângu' ce se uscă,
Fi'n'că Bùcura, schelet, n-o scoți din Poiana Ruscă,
Iară Ghițu și Ciomatu, pentru ultimul coltuc,
Lotru, doar s-audă satul, neavând nimic la Ciuc ;
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Thanksgiving day Story
Îmi amintesc și-acum frumoșii ani,
Când la sfârșit de toamne celebram
Cu toți, ziua recoltei, căci aveam
De toate și, în plus, chiar și țărani ;
Avem și azi, dar toate-s din import,
Ce nu mai vezi, țăranii bucuroși
Prin târguri, iarmaroace, pe la Moși,
Fiind, c-așa-i comerțu', la export,
De ajunsei, și io, cam de vreun an,
Prin țara ce se-ntinde sub arțari,
S-aud că,-n toamne, ăștia, de barbari
Ucid și devorează un curcan,
Unde, pe Jii, mai bine-o ții pe praz,
Să frigi, tu, un curcan, ori să-l prăjești,
Și-apoi, cu garnitură, să-l servești (?!)...
E caz de pușcărie și necaz,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Welcome to Romania!
După ani de viață-amară,
Prin stăini muncind cu spor,
M-a cuprins un dor de țară
Și de-al satului ogor;
Cum ajung, din avion,
Dracu' știe, de-un puhoi,
Cu Pandele, văru' Ion,
Ne-am trezit luați și noi
Până într-o piață mare,
Unde, toți strigau, nebuni,
"Jos guvernul, jos cutare,
Noi sunten aici stăpâni!"
Io, ca omul, după drum,
Fui cuprins de-o întrebare...
Nu-mi pica fisa nicicum
Ce-i atâta supărare?!
[...] Citește tot
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satul meu
În satul meu, ce-l port și azi în gând
La fel cum se gătea în primăveri,
Mă furișez adesea ascultând
Bobocii alintați de-un soare blând
Cum se deschid de bucurie-n meri;
Cobor apoi pe râu, din deal, izvor,
Doar să clătesc în ape cristaline,
Stârnind mireasma pâinii din cuptor,
A morii piatră, ca să mă strecor
Prin lanul verde, crud, iarăși în mine;
Azi-dimineață roua m-a trezit
Când îmbăia de zor o ciocârlie,
Dormeam pe câmp, trifoi, de ieri cosit,
Însă un nor, spre casă m-a gonit
Și cât de-aproape-am fost atunci de glie,
Iar ca s-ajung mai repede în sat,
Pe a fântânii roată m-am rotit
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuțitul de argint și.... un bulgăre de aur!
Nu am uitat nicicând, era o sfoară
Ce atârna-ntr-un cui, lângă sărar,
Pe un perete coșcovit de var
În casa bătrânescă de la țară;
Am regăsit-o în același loc,
De ani uitată, părea plictisită
În cuiul strâmb cu floarea ruginită
De un mănunchi uscat de busuioc,
În plita sobei, rece, prins ședea
Vechiul ceaun ce-n vremuri n-avea pace,
Săreau copiii ca să îl dezbrace
De crusta care încă strălucea,
Iar într-un colț, sub un ștergar, o ramă,
O poză-ngălbenită contura....
Au coborât, de dor ce le era,
Și mama, și bunica, și-a ei mamă...
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Accident de... măgar
S-a întâmplat un tragic accident,
Banal și pot să zic chiar foarte rar,
Când soacra lu' Ion (și el prezent)
Mortal a fost lovită de măgar,
Și-atâta jale pe bietul Ion
Și plânsete pe țața Maricica
Încât s-a dat în șapte sate zvon:
Măgaru' a ucis-o pe mămica(!)
Așa că, n-a trecut de miezul zilei
Și-atâta lume-n jurul casei lor
S-a adunat, dar, la aflarea știrei
Acestui accident îngrozitor,
Însă Ion avea nedumerire
Văzând puhoiul ce intra-n ogradă,
Că soacră-sa, a dracului din fire,
Avea prieteni mulți și-nc-o grămadă(!?)
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie de Paști
Când Paștile se-apropie mereu
Sunt luat de amintiri și dus agale,
Copil mă regăsesc în satul meu
La casa bătrânească de pe vale;
Simt și acum, pe prispă, dimineața,
Cernându-și fluturașii de ninsoare,
Cum îmi ating cu gingășie fața
Cireșii alintându-se în floare,
Și-aud la fel, venind peste câmpie
Spre deal zorit, urându-mi "ziua bună",
Un soare îngânat de-o ciocârlie
Cu-o veste la clopotnița bătrână;
Se anunța o mare sărbătoare,
Iar martoră era și Luna plină:
Va coborî din morți, spre Înălțare
Isus, a lui Maria, cu lumină!
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel din Durere românească
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Pribegie
De-ar ști fântâna mea din vale
Pe unde apele mă curg,
Ar prinde Luna între zale
Peste colină, în amurg,
Și-n roata ei ar învârti
Și Carul mic și Carul mare
La poarta unde iasomii
Cândva mă alintau în floare ;
Le-ar umple-apoi cu amintiri
De ani bătrâna ei căldare,
Sub minunatele sclipiri
Aprinse-n cer, mărgăritare:
Mi-ar pune dulce, din cuptor,
Mireasma pâinii lângă sare
Și laptele din sân, izvor,
Al mamei într-o-mbrățișare,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul Moș Crăciun
Aș fi putut să cred cu zeci de ani nainte,
Pe când eram copil în satul dintre vii
Și nu aveam pe-atunci ca azi atâta minte,
Că Moșul cel iubit e-un basm pentru copii,
Și nici chiar prin liceu, chiar și la facultate,
Colegi la care eu, franc, nu m-am așteptat,
Cătau sa mă convingă, cu chestii fumate,
Că Moșul nu există și nici n-a existat,
Dar n-am crezut atunci și n-am să cred vreodat',
Când pruncul ce-a adus iubirea între noi,
A fost, la Bethlehem, cu daruri așteptat
De oameni înțelepți și nu de maimuțoi,
Așa că mă gândesc, acum, la anii mei
Cu primii ghiocei la tâmple, cum mi-ar sta,
Vâzând cât mă iubesc, să-i mint pe nepoței
Că "Moșul" care-l știu nicicum n-ar exista...
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie de Paști
Când Paștile se-apropie mereu
Sunt luat de amintiri și dus agale,
Copil mă regăsesc în satul meu
La casa bătrânească de pe vale;
Simt și acum, pe prispă, dimineața,
Cernându-și fluturașii de ninsoare,
Cum îmi ating cu gingășie fața
Cireșii alintându-se în floare,
Și-aud la fel, venind peste câmpie
Spre deal zorit, urându-mi "ziua bună",
Un soare îngânat de-o ciocârlie
Cu-o veste la clopotnița bătrână;
Se anunța o mare sărbătoare,
Iar martoră era și Luna plină:
Va coborî din morți, spre Înălțare
Isus, a lui Maria, cu lumină!
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie de Paști
Când Paștile se-apropie mereu
Sunt luat de amintiri și dus agale,
Copil mă regăsesc în satul meu
La casa bătrânească de pe vale;
Simt și acum, pe prispă, dimineața,
Cernându-și fluturașii de ninsoare,
Cum îmi ating cu gingășie fața
Cireșii alintându-se în floare,
Și-aud la fel, venind peste câmpie
Spre deal, zorit, urându-mi "ziua bună",
Un soare îngânat de-o ciocârlie
Cu-o veste la clopotnița bătrână;
Se anunța o mare sărbătoare,
Iar martoră era și Luna plină:
Va coborî din morți, spre Înălțare,
Isus, a' lui Maria, cu lumină!
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Valeriu Cercel despre sat, adresa este: