Vasile Durloi despre timp

Desăvârşire

Când timpul firuieşte
prin nod timp,
clipa nu e vreme
ci cuvânt.

poezie de Vasile Durloi din Imperia
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Handicap

Monotonia coagulată-n frunze
îngălbenite-n Eden,
nu e timp.

poezie de Vasile Durloi din Imperia
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea era liniştită

Timpul s-a scurs în talazuri
şi te ascult, te ascult la timonă, cutumă albastră,
ora lacrimii o secundă de pe punte plângea
exact peste această mare şi atunci,
ceaţă s-a făcut, de toamnă şi nautofon,
iar valul bordajul gri săruta,
miroseau răspunsurile a ciudă şi alge,
vântul între pavilioane...
brusc, sosia s-a aruncat peste balustradă
în mare, crezând că este altceva, sau cineva,
eu reparam hublourile la stele
sperând că poate nu se va afla,
apoi pavoaze, rinite şi vele,
delfinul răscumpărat mă însoţea,
sosia, sosia, s-a aruncat în mare...
observatorul la prova veghea.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Giulgiu de gheaţă, –
graţioasă lumină
pentru secundă.

haiku de Vasile Durloi din Nautica poesis (2011)
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglindire

Nu pot să ţin
în căuşul palmei luna,
murdar de pământ.

poezie de Vasile Durloi din Imperia
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin Poarta Sărutului şi orbul vede faţa ascunsă a lunii.

aforism de Vasile Durloi din Imperia
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zonă periculoasă

Se uită algele, contorsionate,
spre luna ascunsă de convoaie,
deodată, încordatul orizont:
"Nec plus ultra!"
Drumul adevărat se despică în două
caravelele cad.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora bordului

Dacă n-aş fi urmărit îndelung
acele vinovate de Nord, nu aş fi ştiut
că împotriva aparenţelor
straniul cuvintelor tale
împodobeşte zbaturile epavelor cu statui.
Sângele înserării s-a revărsat
peste ţărmuri
şi a trebuit, bufonul pe oase,
de la semn, să cobor ;
stau chiciură vorbele tale
pe copastia întâiului gând,
statuile, renegate pe punte,
zâmbesc de pe zbaturi
prudent, ciudat şi profund.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitir globular - Oceanul Antlantic de Nord

φ = 048o60'N
λ = 036o06'W

Volturno. Dimensiunile reperului
pe o scară neconvenţională – zero!
nicio guvernare,
presiunea, densitatea şi căldura
au hotărât soarta răzleţelor vestigii.
De aur aripile celui care se reîntoarce
şi pleacă imediat,
într-un dialog mut
cu eul destinului său.

Ca o lumină care bate între două carturi,
copleşitoarea linişte
în care totul se trezeşte
fără a te duce cu ea până se pierde,
fără să mângâie nesfârşirea trecerii ei.

Sunt ochi care veghează competenţe

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizibilitate redusă

De jur-împrejurul Mării Negre nimic nu mai era ;
n-am mai strigat pe ce neprihănire
se opriseră ochii împrăştiind cenuşa,
graţioase, şapte luni pluteau în derivă
şi ultima dorinţă aluneca odihnindu-şi braţele
deprinse să te cuprindă.
Guvidul mirosea a piatră proaspătă,
leii-de-mare, a lei,
planctonul mirosea a pitură,
viaţa mirosea a varec răvăşit de furtună.
Un monument de marmură albă
s-a ridicat atunci în adâncuri,
ai râs, îmi amintesc,
cu toată făptura tristeţii, suavă,
ca nimeni, fisura, curând,
să nu vadă.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desen pierdut

Cu umbra aşteptării tăinuite
înot în valuri fixe
din care au înflorit un romb
şi o barcă fără rame.
Nu, nu este Thetis, nu...
e numai un creion
pe care degetele mi se plimbă
a elefant. Ba nu! A zmeu!
Gândi, gândi un' te duci...
Nicicum n-ajungi la ţărm
şi... ar fi încăput.
Înot în valuri transpirând, –
nu îmi zâmbesc trei ani şi jumătate, –
în timp ce ninge tot mai dens în sate
din strofe douăzeci şi trei,
"baba şi-a uitat învăţul"...
Auzi? Din nou se schimbă vântul!
E rece. Vară nu mai e,
nici timp... Un nechezat!
Nu, nu e calul, este vulpea...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fenomen direct

... Şi, mai gândim şi în perioade umane divinul
nu luăm, nu dăm nimic dintr-o mare autistă,
pretext să integrăm în conştient ultramarinul
şi timp să consumăm în ambarcări tot ce există.

Îşi tatuează, albi, delfinii Danaide
şi pare că toţi orbii de epave-s căpitani,
pe marea care încă se deschide
plutirea legănată-i fără bani.

Ce v-am adus? Nisipuri noi, meduze colorate,
sub pleoapa tăiată-n destin-zagara,
din fantezia voiajelor abandonate,
pentru scadenţa maculatului ceva.

Cum, nu se mai poate emoţie în fiecare zi?
legaţi-vă de insomnii premaritale
ca să plătiţi strigările-n pustii
eu să rămân cu taxele vamale.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hologramă

M-ai trezit plângând un gând
din viitoarea mea nefericire
ca să-ţi alin fiind, durerea,
prin conştient inconştient.
Secunda primitivă s-a ascuns
într-o dimensiune pururi viitoare
punând distanţă între ape
acele trei globule surde, de pământ,
ce devenite roşii prea devreme
au relevat privirii tutelare
cum un hormon îşi naşte neuronul
prin însumare fără de consens.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitir globular - Oceanul Antarctic

φ = 054o29'13"S
λ = 082o58'20"E

Se face o dană, dragată de păsări,
la care se ascultă tic-tacul
cu o răceală tăioasă, glacială şi ostilă,
unde hibernează abstractul,
curentul ce domină
independent de curent.

Grămezile de şoapte chircite
sunt scuturate periodic de alb.

Aurore de ocazie se aprind sporadic
şi numai pentru ca arborele
să pară real
în faţa miracolelor deja înfăptuite.

Motivul îşi dădu seama că se rătăcise, –
apariţia ipostazelor reclamă

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Debarcare

Şi, iată că, brusc, cel ce este albastru în mine
şi în care eu sunt obosit,
a răspuns odată cu dangătul de furtună:
"Adjuro te! Sinele teroarei nu va mai lucra
începând cu ziua aceasta de Septembrie,
verigile onoarei, care ţintuiesc orologiul,
să fie sfărâmate, apoi citite presupunerile, norii,
ploaia, fulgerele, pescăruşii şi să li se atribuie litere, caractere, indicii, noduri marinăreşti, ave, carmace,
pentru a fi sesizate cu simţurile, reprezentate în vise,
în grindină şi în după-amiaza aceasta de bronz!"
Toate instalaţiile de punte s-au înnegrit,
hula de gradul cinci s-a luminat ; ochilor mei plăpânzi
le-au trebuit cincizeci de ani să deosebească apele
de literele majuscule şi acum, dintr-o dată, am lăsat călătoria în manuscris şi în proiecte, dorinţa la apus.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nierika bleu

Aidoma veşniciei ce umple o seră,
ceasul de bord din adânc.
Valurile vor veni cu plângeri
de urme rămase pe scări de cabine,
ori pe panouri de şoapte
călcate de omniprezenţă,
până ce noaptea se va minţi amintire,
până când sufletele care odihnesc în cuşete
se vor deprinde cu pasul peste santine,
dorind să se alcătuiască pe sine
într-o nemaivăzută maree maternă.

Cât nu se respiră se stârnesc amintirile,
ochii ce nu se pot închide abisul despică,
da, urmele au rămas prăfuite
ca nişte tipare tolerate de unde
sub lumânări cândva aprinse a rugă.

Ocean disperat de epave, aproape şi plin
şi lucitor în luna portocalie

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Durloi (aprilie 2011)
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!