Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Vasile Durloi despre timp

Desăvârșire

Când timpul firuiește
prin nod timp,
clipa nu e vreme
ci cuvânt.

poezie de din Imperia
Adăugat de Vasile DurloiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Handicap

Monotonia coagulată-n frunze
îngălbenite-n Eden,
nu e timp.

poezie de din Imperia
Adăugat de Vasile DurloiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marea era liniștită

Timpul s-a scurs în talazuri
și te ascult, te ascult la timonă, cutumă albastră,
ora lacrimii o secundă de pe punte plângea
exact peste această mare și atunci,
ceață s-a făcut, de toamnă și nautofon,
iar valul bordajul gri săruta,
miroseau răspunsurile a ciudă și alge,
vântul între pavilioane...
brusc, sosia s-a aruncat peste balustradă
în mare, crezând că este altceva, sau cineva,
eu reparam hublourile la stele
sperând că poate nu se va afla,
apoi pavoaze, rinite și vele,
delfinul răscumpărat mă însoțea,
sosia, sosia, s-a aruncat în mare...
observatorul la prova veghea.

poezie de
Adăugat de Vasile DurloiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Giulgiu de gheață, –
grațioasă lumină
pentru secundă.

haiku de din Nautica poesis (2011)
Adăugat de Vasile DurloiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oglindire

Nu pot să țin
în căușul palmei luna,
murdar de pământ.

poezie de din Imperia
Adăugat de Vasile DurloiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prin Poarta Sărutului și orbul vede fața ascunsă a lunii.

aforism de din Imperia
Adăugat de Vasile DurloiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Zonă periculoasă

Se uită algele, contorsionate,
spre luna ascunsă de convoaie,
deodată, încordatul orizont:
"Nec plus ultra!"
Drumul adevărat se despică în două
caravelele cad.

poezie de
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ora bordului

Dacă n-aș fi urmărit îndelung
acele vinovate de Nord, nu aș fi știut
că împotriva aparențelor
straniul cuvintelor tale
împodobește zbaturile epavelor cu statui.
Sângele înserării s-a revărsat
peste țărmuri
și a trebuit, bufonul pe oase,
de la semn, să cobor ;
stau chiciură vorbele tale
pe copastia întâiului gând,
statuile, renegate pe punte,
zâmbesc de pe zbaturi
prudent, ciudat și profund.

poezie de
Adăugat de Vasile DurloiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cimitir globular - Oceanul Antlantic de Nord

φ = 048o60'N
λ = 036o06'W

Volturno. Dimensiunile reperului
pe o scară neconvențional㠖 zero!
nicio guvernare,
presiunea, densitatea și căldura
au hotărât soarta răzlețelor vestigii.
De aur aripile celui care se reîntoarce
și pleacă imediat,
într-un dialog mut
cu eul destinului său.

Ca o lumină care bate între două carturi,
copleșitoarea liniște
în care totul se trezește
fără a te duce cu ea până se pierde,
fără să mângâie nesfârșirea trecerii ei.

Sunt ochi care veghează competențe

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Vasile DurloiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vizibilitate redusă

De jur-împrejurul Mării Negre nimic nu mai era ;
n-am mai strigat pe ce neprihănire
se opriseră ochii împrăștiind cenușa,
grațioase, șapte luni pluteau în derivă
și ultima dorință aluneca odihnindu-și brațele
deprinse să te cuprindă.
Guvidul mirosea a piatră proaspătă,
leii-de-mare, a lei,
planctonul mirosea a pitură,
viața mirosea a varec răvășit de furtună.
Un monument de marmură albă
s-a ridicat atunci în adâncuri,
ai râs, îmi amintesc,
cu toată făptura tristeții, suavă,
ca nimeni, fisura, curând,
să nu vadă.

poezie de
Adăugat de Vasile DurloiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Desen pierdut

Cu umbra așteptării tăinuite
înot în valuri fixe
din care au înflorit un romb
și o barcă fără rame.
Nu, nu este Thetis, nu...
e numai un creion
pe care degetele mi se plimbă
a elefant. Ba nu! A zmeu!
Gândi, gândi un' te duci...
Nicicum n-ajungi la țărm
și... ar fi încăput.
Înot în valuri transpirând, –
nu îmi zâmbesc trei ani și jumătate, –
în timp ce ninge tot mai dens în sate
din strofe douăzeci și trei,
"baba și-a uitat învățul"...
Auzi? Din nou se schimbă vântul!
E rece. Vară nu mai e,
nici timp... Un nechezat!
Nu, nu e calul, este vulpea...

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fenomen direct

... Și, mai gândim și în perioade umane divinul
nu luăm, nu dăm nimic dintr-o mare autistă,
pretext să integrăm în conștient ultramarinul
și timp să consumăm în ambarcări tot ce există.

Își tatuează, albi, delfinii Danaide
și pare că toți orbii de epave-s căpitani,
pe marea care încă se deschide
plutirea legănată-i fără bani.

Ce v-am adus? Nisipuri noi, meduze colorate,
sub pleoapa tăiată-n destin-zagara,
din fantezia voiajelor abandonate,
pentru scadența maculatului ceva.

Cum, nu se mai poate emoție în fiecare zi?
legați-vă de insomnii premaritale
ca să plătiți strigările-n pustii
eu să rămân cu taxele vamale.

poezie de
Adăugat de Vasile DurloiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.

Hologramă

M-ai trezit plângând un gând
din viitoarea mea nefericire
ca să-ți alin fiind, durerea,
prin conștient inconștient.
Secunda primitivă s-a ascuns
într-o dimensiune pururi viitoare
punând distanță între ape
acele trei globule surde, de pământ,
ce devenite roșii prea devreme
au relevat privirii tutelare
cum un hormon își naște neuronul
prin însumare fără de consens.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cimitir globular - Oceanul Antarctic

φ = 054o29'13"S
λ = 082o58'20"E

Se face o dană, dragată de păsări,
la care se ascultă tic-tacul
cu o răceală tăioasă, glacială și ostilă,
unde hibernează abstractul,
curentul ce domină
independent de curent.

Grămezile de șoapte chircite
sunt scuturate periodic de alb.

Aurore de ocazie se aprind sporadic
și numai pentru ca arborele
să pară real
în fața miracolelor deja înfăptuite.

Motivul își dădu seama că se rătăcise, –
apariția ipostazelor reclamă

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Vasile DurloiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Debarcare

Și, iată că, brusc, cel ce este albastru în mine
și în care eu sunt obosit,
a răspuns odată cu dangătul de furtună:
"Adjuro te! Sinele teroarei nu va mai lucra
începând cu ziua aceasta de Septembrie,
verigile onoarei, care țintuiesc orologiul,
să fie sfărâmate, apoi citite presupunerile, norii,
ploaia, fulgerele, pescărușii și să li se atribuie litere, caractere, indicii, noduri marinărești, ave, carmace,
pentru a fi sesizate cu simțurile, reprezentate în vise,
în grindină și în după-amiaza aceasta de bronz!"
Toate instalațiile de punte s-au înnegrit,
hula de gradul cinci s-a luminat ; ochilor mei plăpânzi
le-au trebuit cincizeci de ani să deosebească apele
de literele majuscule și acum, dintr-o dată, am lăsat călătoria în manuscris și în proiecte, dorința la apus.

poezie de
Adăugat de Vasile DurloiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nierika bleu

Aidoma veșniciei ce umple o seră,
ceasul de bord din adânc.
Valurile vor veni cu plângeri
de urme rămase pe scări de cabine,
ori pe panouri de șoapte
călcate de omniprezență,
până ce noaptea se va minți amintire,
până când sufletele care odihnesc în cușete
se vor deprinde cu pasul peste santine,
dorind să se alcătuiască pe sine
într-o nemaivăzută maree maternă.

Cât nu se respiră se stârnesc amintirile,
ochii ce nu se pot închide abisul despică,
da, urmele au rămas prăfuite
ca niște tipare tolerate de unde
sub lumânări cândva aprinse a rugă.

Ocean disperat de epave, aproape și plin
și lucitor în luna portocalie

[...] Citește tot

poezie de (aprilie 2011)
Adăugat de Vasile DurloiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Vasile Durloi despre timp, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook