Desăvârșire
Când timpul firuiește
prin nod timp,
clipa nu e vreme
ci cuvânt.
poezie de Vasile Durloi din Imperia
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Handicap
Monotonia coagulată-n frunze
îngălbenite-n Eden,
nu e timp.
poezie de Vasile Durloi din Imperia
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Giulgiu de gheață,
grațioasă lumină
pentru secundă.
haiku de Vasile Durloi din Nautica poesis (2011)
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglindire
Nu pot să țin
în căușul palmei luna,
murdar de pământ.
poezie de Vasile Durloi din Imperia
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin Poarta Sărutului și orbul vede fața ascunsă a lunii.
aforism de Vasile Durloi din Imperia
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Marea era liniștită
Timpul s-a scurs în talazuri
și te ascult, te ascult la timonă, cutumă albastră,
ora lacrimii o secundă de pe punte plângea
exact peste această mare și atunci,
ceață s-a făcut, de toamnă și nautofon,
iar valul bordajul gri săruta,
miroseau răspunsurile a ciudă și alge,
vântul între pavilioane...
brusc, sosia s-a aruncat peste balustradă
în mare, crezând că este altceva, sau cineva,
eu reparam hublourile la stele
sperând că poate nu se va afla,
apoi pavoaze, rinite și vele,
delfinul răscumpărat mă însoțea,
sosia, sosia, s-a aruncat în mare...
observatorul la prova veghea.
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zonă periculoasă
Se uită algele, contorsionate,
spre luna ascunsă de convoaie,
deodată, încordatul orizont:
"Nec plus ultra!"
Drumul adevărat se despică în două
caravelele cad.
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitir globular - Oceanul Antlantic de Nord
φ = 048o60'N
λ = 036o06'W
Volturno. Dimensiunile reperului
pe o scară neconvențională zero!
nicio guvernare,
presiunea, densitatea și căldura
au hotărât soarta răzlețelor vestigii.
De aur aripile celui care se reîntoarce
și pleacă imediat,
într-un dialog mut
cu eul destinului său.
Ca o lumină care bate între două carturi,
copleșitoarea liniște
în care totul se trezește
fără a te duce cu ea până se pierde,
fără să mângâie nesfârșirea trecerii ei.
Sunt ochi care veghează competențe
[...] Citește tot
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizibilitate redusă
De jur-împrejurul Mării Negre nimic nu mai era ;
n-am mai strigat pe ce neprihănire
se opriseră ochii împrăștiind cenușa,
grațioase, șapte luni pluteau în derivă
și ultima dorință aluneca odihnindu-și brațele
deprinse să te cuprindă.
Guvidul mirosea a piatră proaspătă,
leii-de-mare, a lei,
planctonul mirosea a pitură,
viața mirosea a varec răvășit de furtună.
Un monument de marmură albă
s-a ridicat atunci în adâncuri,
ai râs, îmi amintesc,
cu toată făptura tristeții, suavă,
ca nimeni, fisura, curând,
să nu vadă.
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fenomen direct
... Și, mai gândim și în perioade umane divinul
nu luăm, nu dăm nimic dintr-o mare autistă,
pretext să integrăm în conștient ultramarinul
și timp să consumăm în ambarcări tot ce există.
Își tatuează, albi, delfinii Danaide
și pare că toți orbii de epave-s căpitani,
pe marea care încă se deschide
plutirea legănată-i fără bani.
Ce v-am adus? Nisipuri noi, meduze colorate,
sub pleoapa tăiată-n destin-zagara,
din fantezia voiajelor abandonate,
pentru scadența maculatului ceva.
Cum, nu se mai poate emoție în fiecare zi?
legați-vă de insomnii premaritale
ca să plătiți strigările-n pustii
eu să rămân cu taxele vamale.
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.
Hologramă
M-ai trezit plângând un gând
din viitoarea mea nefericire
ca să-ți alin fiind, durerea,
prin conștient inconștient.
Secunda primitivă s-a ascuns
într-o dimensiune pururi viitoare
punând distanță între ape
acele trei globule surde, de pământ,
ce devenite roșii prea devreme
au relevat privirii tutelare
cum un hormon își naște neuronul
prin însumare fără de consens.
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitir globular - Oceanul Antarctic
φ = 054o29'13"S
λ = 082o58'20"E
Se face o dană, dragată de păsări,
la care se ascultă tic-tacul
cu o răceală tăioasă, glacială și ostilă,
unde hibernează abstractul,
curentul ce domină
independent de curent.
Grămezile de șoapte chircite
sunt scuturate periodic de alb.
Aurore de ocazie se aprind sporadic
și numai pentru ca arborele
să pară real
în fața miracolelor deja înfăptuite.
Motivul își dădu seama că se rătăcise,
apariția ipostazelor reclamă
[...] Citește tot
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desen pierdut
Cu umbra așteptării tăinuite
înot în valuri fixe
din care au înflorit un romb
și o barcă fără rame.
Nu, nu este Thetis, nu...
e numai un creion
pe care degetele mi se plimbă
a elefant. Ba nu! A zmeu!
Gândi, gândi un' te duci...
Nicicum n-ajungi la țărm
și... ar fi încăput.
Înot în valuri transpirând,
nu îmi zâmbesc trei ani și jumătate,
în timp ce ninge tot mai dens în sate
din strofe douăzeci și trei,
"baba și-a uitat învățul"...
Auzi? Din nou se schimbă vântul!
E rece. Vară nu mai e,
nici timp... Un nechezat!
Nu, nu e calul, este vulpea...
[...] Citește tot
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nierika bleu
Aidoma veșniciei ce umple o seră,
ceasul de bord din adânc.
Valurile vor veni cu plângeri
de urme rămase pe scări de cabine,
ori pe panouri de șoapte
călcate de omniprezență,
până ce noaptea se va minți amintire,
până când sufletele care odihnesc în cușete
se vor deprinde cu pasul peste santine,
dorind să se alcătuiască pe sine
într-o nemaivăzută maree maternă.
Cât nu se respiră se stârnesc amintirile,
ochii ce nu se pot închide abisul despică,
da, urmele au rămas prăfuite
ca niște tipare tolerate de unde
sub lumânări cândva aprinse a rugă.
Ocean disperat de epave, aproape și plin
și lucitor în luna portocalie
[...] Citește tot
poezie de Vasile Durloi (aprilie 2011)
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Vasile Durloi despre timp, adresa este:
