În copilărie toate îmi păreau foarte simple. Lucrurile au început să se complice odată cu prima mea iubire.
Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mediocritatea riscă să devină atotstăpânitoare iar elitele veritabile sunt în curs de dispariție. Ce va fi mâine deja a început.
Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am uitat să iubim. Ne va fi imposibil să învățăm totul de la început.
Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a spus că nimic nu este întâmplător. În acest caz mai toate premeditările s-au dovedit a fi greșite. Odată cu măsurarea timpului a început Era condițonărilor.
Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omenirea are nevoie de un alt început total diferit ori acest lucru nu va fi posibil decât după sfârșitul ei previzibil.
Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dacă la început "manelismul" părea un divertisment inofensiv cu vremea s-a transformat într-o diversiune de proporții a cărei finalizare nu poate fi mai mult decât deunătoare.
Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început trebuie să fi fost ura. Dragostea s-a descoperit ceva mai târziu. Din aceste motive conviețuirea a devenit dificilă.
Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Starea de fapt
tăcere
cimitir de vorbe
defuncte
nici o iluzie
doar o aparență
cine este aceea
care mă privește
el a venit
ori va pleca
tot una este
plaja
cochilii goale
nisipul
meduzele
cuvintele
totul
tristețea marină
peisaj de duzină
marea
crabii cuvintelor
[...] Citește tot
poezie clasică de Vasile Gavrilescu (1985)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la început, dar cu o relevanță mică.
Timpul alienării
Prin lumină și prin necesitatea sa de a se pretinde în
totul.
Complimentat prin culoare și însoțit în surâsul acestor
de început promisiuni.
Spre taina căror depărtări din afara cetății se dau în
lagăn chemările?
Și se mărturisesc cu alint de vorbe șoptite în timpanul
distanței?
Vis de libertate început ca o delicvență unui
înger absent dintr-o dimineață cu plânset de
izmă nouă.
La drum nou plecat dintr-un prezent ca o contuzie
meritată.
Spre un viitor cât o leziunecerebrală.
Amândouă necesare aceluiași trecut contaminat și
dobândit ca o cârtire sau ca un mod de a înțelege ce se
petrece cu tine.
Ironie alburită în coaja unui ou pe care alunecă
trecătorii unei vieți de nimic.
Sens căruia i se cuvine trudă și istovire.
[...] Citește tot
poezie clasică de Vasile Gavrilescu din Timpul trecerii tale, partea II - Timpul alienării (1976)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Starea de fapt
tăcere
cimitir de vorbe
defuncte
nici o iluzie
doar o aparență
cine este aceea
care mă privește
el a venit
ori va pleca
tot una este
plaja
cochilii goale
nisipul
meduzele
cuvintele
totul
tristețea marină
peisaj de duzină
marea
crabii cuvintelor
[...] Citește tot
poezie de Vasile Gavrilescu (1985)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul restituirii (fragment)
Când legendele sunt puse pe drumuri truda lor se
cheamă devenire.
Si în zadar bat vorbele pe la porțile oamenilor că tot
nu-și vor afla adăpostire peste noapte.
Nici purtătorii noroadelor hoinărite pe întinsul lumii
nu vor avea altă soartă.
Nici unde sunt și nici de unde vin, nu sunt bine știuți.
Cu tot ceea ce ține de stăruința lor în a începe să-și
asume o altă soartă decât cea dăruită lor din netrebuință.
Dragostea scapă vederii ca frigul prin trențele visului.
Înainte se sapă pe rînd capcane ipotetice.
În urmă pândesc imbolduri flămânde.
Ori unde întorci privirea aceiași neîncredere rânjește
din colții trebuințelor.
Pasul minte poteca pentru a putea să-i afle încrederea.
Urmele lăsate dor.
Închină amurgul o cupă în amitirea zilei trecute.
Bate din palme ideea de mâine.
La răscrucea ostenelii se abat răufăcătorii noii minuni
începute invers.
[...] Citește tot
poezie clasică de Vasile Gavrilescu din Timpul trecerii tale, partea III - Timpul restituirii (1976)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Vasile Gavrilescu despre început, adresa este: