Nebunia mea de-o clipă
durerea mea dintotdeauna
visul meu de altădată
poezie clasică de Vasile Gavrilescu din Starea de fapt (1996)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dețin o colecție bogată de vise stupide inșirate ca smochinele uscate pe sfoara care mă leagă de viață.
Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Nu s-a născut bărbatul care să mulțumească deplin femeia visurilor sale.
Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul trece, visele se pierd și odată cu ele, vorba poetului; totul curge spre nici unde.
Vasile Gavrilescu în Parabole, volumul 1
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăim într-o realitate onirică și nici măcar nu ne simțim vinovați.
Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cetatea ideală visată de mine, pe pereții fațadelor sunt desenate tablouri, zâmbesc flori, sunt scrise poeme alături de formule științifice și răsar numele celor ce au crezut în triunghiul socratic recunoscut ca bine, adevăr și frumos.
Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la visare, dar cu o relevanță mică.
O insulă pustie
o umbră
o speranță
spre altă întoarcere
așa începe povestea
revenirea
la cele ce-au fost
o altă închipuire
toate îți par cunoscute
tu doar le vezi de aproape
de aceea ții focul aprins
ca un semn pregătit
pentru toate corăbiile
care vor trece
nu se știe când
pe acolo
supărător e doar visul
mare pustie
și papagalul neadormit
care cârâie mereu
[...] Citește tot
poezie de Vasile Gavrilescu din Starea de fapt (1996)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul restituirii (fragment)
Când legendele sunt puse pe drumuri truda lor se
cheamă devenire.
Si în zadar bat vorbele pe la porțile oamenilor că tot
nu-și vor afla adăpostire peste noapte.
Nici purtătorii noroadelor hoinărite pe întinsul lumii
nu vor avea altă soartă.
Nici unde sunt și nici de unde vin, nu sunt bine știuți.
Cu tot ceea ce ține de stăruința lor în a începe să-și
asume o altă soartă decât cea dăruită lor din netrebuință.
Dragostea scapă vederii ca frigul prin trențele visului.
Înainte se sapă pe rînd capcane ipotetice.
În urmă pândesc imbolduri flămânde.
Ori unde întorci privirea aceiași neîncredere rânjește
din colții trebuințelor.
Pasul minte poteca pentru a putea să-i afle încrederea.
Urmele lăsate dor.
Închină amurgul o cupă în amitirea zilei trecute.
Bate din palme ideea de mâine.
La răscrucea ostenelii se abat răufăcătorii noii minuni
începute invers.
[...] Citește tot
poezie clasică de Vasile Gavrilescu din Timpul trecerii tale, partea III - Timpul restituirii (1976)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul
nu doare
de aceea trecând
rănile sale
sunt doar amintiri
atâta doar
că ia cu el
și duce departe
doar el știe unde
cea mai importantă parte
a vieții noastre
poate cândva
nu se știe când
ne vom reîntâlni
cu tot ce-am făcut
am zis am urât
iubind trecând
uitând așteptând
să fie oare
în ziua aceia
o altă înviere?
[...] Citește tot
poezie de Vasile Gavrilescu din Starea de fapt (1996)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Vasile Gavrilescu despre visare, adresa este: