Infarct
Seara se lasă. Seara se lasă.
Soarele-și face cuib în iarba de pe deal.
Mama, din rochia cu flori de acasă,
Se mută în straiul cenușiu de spital.
N-a mai auzit de cardiogramă...
Ciudată e și această hârtie
Pe care inima ei trage linii, cu teamă,
Ca un copil care se-nvață a scrie.
"Inimă, zice mama în gând, să nu mă înșeli,
Fii silitoare și-nvață
A scrie - dar, te rog! - fără greșeli
Un singur cuvânt, numai unul: viață!"
Pe lângă inima mamei moartea umbla.
Ce cauți, moarte, așa de devreme?
De la inima mamei se lumina,
Iar moartea de lumină se teme...
[...] Citește tot
poezie de Vasile Romanciuc (1986)
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!


Plouă
Din gânduri, încet
se împrăștie ceața.
O floare îndrăgostită
e sufletul tău.
Blițul fulgerului
îți luminează fața.
Ești fericit -
te-a fotografiat Dumnezeu...
poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a împiedica lacrima
Floarea se naște zâmbind,
floarea trăiește zâmbind,
și, desigur,
ni se pare de prisos
s-o întrebăm:
de ce ești tristă?
te doare ceva?
ce s-a întâmplat?
Nici nu ne trece prin gând
că și frumusețea
poate avea motive
de suferință -
uităm
că și noi, uneori,
zâmbim luminos
doar pentru a împiedica lacrima
să ajungă în ochi.
poezie de Vasile Romanciuc (1976)
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la lumină, dar cu o relevanță mică.
Falșii prometei
Mit suprapopulat de prometei...
Azi, focul lor nu luminează țara
La focul sfânt ei își aprind țigara...
Nu-s prometei, sunt doar... preamititei.
Și, în micimea lor, atât ar vrea
Să țină focul numai pentru sine...
Îi încălzește și le face bine
Focul luat cu mâna altuia...
Nu-i leagă nimeni, nu, de nicio stâncă...
Numai ficat de vultur, toți, mănâncă,
Sperând s-ajungă sus, pe culmi, să zboare...
Dar, pricepuți numai la tâlhărie,
Preamititeii nu au cum să știe
Că zborul nu e pentru târâtoare...
poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de vasili brinza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul
Ce și-ar dori, oare, mai mult sonetul
Măsură, disciplină, eleganță,
Un plus de sentimente și substanță?
Nu e ușor să-i descifrezi secretul...
Sonetul școală fără de vacanță
(Ți-ai pregătit stiloul și caietul?),
Maeștrii ne învață alfabetul:
Sonetul meserie, cutezanță...
Iluzii, fantezii, vise-n andante
"Călări pe vin...", bem versul lui Baudelaire
Și ne-ndulcim cu un sonet de Dante...
Apoi, târziu, cu-o stea, pe-un colț de cer,
Un înger își notează,-atent remarca:
"Sonet Lumină Dragoste Petrarca."
Apa care trece, pietrele care rămân
La senectute, câți se cred Seneca!
[...] Citește tot
poezie de Vasile Romanciuc din De ce plânge clovnul? (11 aprilie 2009)
Adăugat de vasili brinza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Vasile Romanciuc despre lumină, adresa este:
