Vasile Zamolxeanu despre inimă

Piatră...

Piatră, piatră,
Coaptă-n vatră,
Tu mă mârâi
Ca pe-o şatră,
Eşti oloagă,
Întro doagă,
Şi mă târâi
Fără şagă...
Piatră eşti de temelie,
Piatră acră de mormânt,
Unsă-n colţuri pe vecie,
Aruncată-n cercul sfânt...
Urcată-n zări
Dai cugetări,
Cu seva uzi
Multe-nsetări,
Tu piatră creşti
Dintre poveşti,
Te rog, m-auzi,
Vreau să-mi vorbeşti?!...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (10 iunie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui star...

Eşti stea, o stea ce nu se va da stinsă
O stea ce prin istorii făurită eşti
Ce inimile noastre-n veci te ţine-aprinsă
Şi cum o cauză se vrea atinsă
Va exista pecetea în pace să iubeşti!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (6 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemuritor si rece

O cavernoasă gură ce fălcile îşi frânge
De-ncheieturi ce varsă mereu noroi în vis,
Cu ochii roşi-n flăcări, în goana după sânge,
Pare un duh sau idol, îngrozitor proscris...

Chiar umbra sa-i otravă de viaţă şi mister,
Un aer respirându-l scâncim ca nişte prunci
Când totul este vrajă şi-un scutur până la cer,
În dâre se-adună din munţi sau din spelunci;

O inimă încuibată, pe-un ou al veşniciei,
Cu piscuri lungi de gheaţă ce i se scurg în vine.
Aţâţă-n el durerea, o boltă-a scârnăviei
Se blastămă şi-i teamă, îi teamă de-al său sine...

Noian de rele ceasuri aşteaptă să ferece
Şi alte inimi dară spre nemurirea rece!...

sonet de Vasile Zamolxeanu (14 februarie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor...

O potcoavă,
Un coşar,
Un trifoi cu patru foi,
Câte-o floare,
Inimioare,
Buburuze stând pe foi,
Toate ne sunt mărţişoare
Ce-s înfipte-n piept la noi,
Personificând venirea
Primăverii cu-ncălzirea...
Şi noroc mai ai în caz
Plăteşti mai puţin la gaz...

poezie de Vasile Zamolxeanu (1 martie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima...

Nu-i doar ce în piept îţi bate şi pompează sânge-n trup,
Nu-i doar ce te ţine-n viaţă până legături se rup,
Este axul, centrul lumii, este măduvă, natură,
Este suflet, cutezanţă, este dragoste şi ură...
De la licărul din pântec, de la primul supt de lapte,
De la prima jucărie, de la basmele de noapte,
De la cartea de citire, de la pata de cerneală,
De la ultimul examen pân' la prima-agoniseală...
De la fluturi în stomac, prima flacără de-amor,
Prima aventură-n viaţă, primul simţământ de dor,
De la prima pirostrie, de la primul puiet pus,
De la prima-ncărunţire, de la răsărit la apus;
Poţi cu inima să darui, poţi cu inima să iei,
Poţi în alte inimi dară să infiripezi scântei,
Poţi cu inima să mângâi şi să-i antrenezi acţiune,
O jonglezi în consecinţă, dar să pui şi-nţelepciune!...
Inima te defineşte şi îţi dă de gol alura,
Duce grija, se împacă, cursul vieţii îl dă de-a dura
Şi nu face osebire la prosper sau la sărac,
Plină-i toată de surprize, pân' la ultimul tic-tac!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (23 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am întrebat

Mi-am întrebat inima fireşte
Dacă te vrea şi te iubeşte
Şi mi-a răspuns neîncurcată
Bineînţeles, te vrea îndată!
Mi-a mai răspuns şi mintea-n pace
Că e moral şi n-am ce face
Şi sufletul nestăpânit
Cu eleganţă mi-a zâmbit...
Cu trupul, cu el nu e greu
El face numai ce zic eu
Aşa că nimeni nu cârteşte
Totul din mine te iubeşte!

poezie de Vasile Zamolxeanu (10 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Humanitarian...

Născut dintr-o voinţă, mai mult decât umană,
Un ideal aparte, un pansament pe rană,
Un zâmbet pe o frescă nemuritor şi-amabil
Un aer fin, serafic, un gest neimitabil...

Un Peter Pan fireşte al timpurilor noastre,
Strălucitoare gamă, doar una printre astre,
Creând zglobii surâsuri din mii de sufleţele,
Speranţă pentru mâine din note bucheţele...

Am spus şi-o voi mai spune cu inima fierbinte,
Eşti dincolo de aripi, mai sus de-orice cuvinte,
Prin tunete vrăjmaşe ce ţi-au răzbit fiinţa
Tu ţi-ai croit o cale cu toată conştiinţa...

Noi pentru tine scoatem din pietrele Columnii
Pe falnici daco-geţii ca să îţi ţină pumnii,
Să-ţi fie scut şi sică pentru a ta dreptate
Între mişeii care ţi-aruncă fiere-n spate....

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (25 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Figuri de ceară...

Din ce în ce
Lumea miroase...
A prefacere,
A oase...
Şi pe timp ce trece
Se iubesc....
Dar tot mai rece...
Din ce în ce
Inimi de plastic
Ne iau locul...
Totu-i bombastic...
Şi cu-atât mai mult
Nu-mpart...
Acelaşi cult...
Natura revarsă
Blesteme...
Nu-i nici târziu...
Nici devreme;
Mila umilă
Dispare...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dalb astru meu...

Luna....
Mereu face pe nebuna
Cum c-ar fi doar ea străbuna,
Dar am prins-o cu minciuna
Că-naintea ei e una
La care mă-nclin într-una,
Ea transformă-n zori furtuna
Umple-a nopţilor lacuna
Şi-este-a vieţii-n veci cununa!...
Soare...
Ţie-ţi spun, şi fac prinsoare
Nu gândeai la-asemănare,
De la bulb pân'la ninsoare
Te iubesc la drumul mare...
Fac spre univers scrisoare
Să te ţină în vigoare
Pe boltă, nemuritoare,
Inimă aprinzătoare!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (2 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima...

Nu-i doar ce în piept îţi bate şi pompează sânge-n trup,
Nu-i doar ce te ţine-n viaţă până legături se rup,
Este axul, centrul lumii, este măduvă, natură,
Este suflet, cutezanţă, este dragoste şi ură...
De la licărul din pântec, de la primul supt de lapte,
De la prima jucărie, de la basmele de noapte,
De la cartea de citire, de la pata de cerneală,
De la ultimul examen pân' la prima-agoniseală...
De la fluturi în stomac, prima flacără de-amor,
Prima aventură-n viaţă, primul simţământ de dor,
De la prima pirostrie, de la primul puiet pus,
De la prima-ncărunţire, de la răsărit la apus;
Poţi cu inima să darui, poţi cu inima să iei,
Poţi în alte inimi dară să infiripezi scântei,
Poţi cu inima să mângâi şi să-i antrenezi acţiune,
O jonglezi în consecinţă, dar să pui şi-nţelepciune!...
Inima te defineşte şi îţi dă de gol alura,
Duce grija, se împacă, cursul vieţii îl dă de-a dura
Şi nu face osebire la prosper sau la sărac,
Plină-i toată de surprize, pân' la ultimul tic-tac!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (27 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domniţă

Trecut-au peste mine
Dragostele cele fine
Şi în carne, şi în oase
Inima ca să mi-o coase;
Crinul, fir al frumuseţii,
Trandafirul, fir al vieţii;
Cea mai răsărită viţă,
Spune-mi tu, acum domniţă:
- Hai spune-mi, c-altfel sufăr
Cum să fac să-ţi cumpăr,
Sufletu-n monezi de dor
Şi trupul cu amor?!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (3 aprilie 2015)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta este!...

Ce e mai frumos în viaţă
Decât să priveşti la ea,
La cea care te învaţă
Cum să îndrăgeşti o stea;
Ce e mai frumos în lume
Pentru mine totdeauna,
Dragostei să-i dau un nume
Şi-o inimă, că-i doar una!...
Ce e mai frumos ca tine
Nu-i nimic pe lumea asta,
Când îţi spun, să mă crezi bine,
Te iubesc şi cu-asta-basta!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (6 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme...

Urme de pete pe cer vineţii,
Petele lumii arzând în beţii,
Culori ce se-ascund tac printre stele,
Tac în vibrare gurile rele...

Urme în floare de gol putrezit,
Gol al gândirii anume trezit,
Singura viaţă străbate domol
Printre blesteme mai dându-şi ocol...

Urme de gheaţă în inimi de foc,
Sunt inimi ce zac şi nu-şi găsesc loc,
Se simte-mprejur mirosul de fum,
E singurul dor, săracul parfum...

Urme de viaţă prin urme de-auz,
Prin urme de ochi şi totuşi confuz,
Urme de vorbe stau să se scurme,
În dâra de timp... urme... de urme...

poezie de Vasile Zamolxeanu (25 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aria MJJ...

Te răspândeşti cu grijă în cele patru vânturi,
Înfăţisând la propriu tot şirul de-anotimpuri,
Că-n fiecare clipă stau ale tale cânturi,
Prezenţa ta senină ţi-e mai presus de-Olimpuri;

Eşti strop de primăvară, un strop de întremare,
Ce-n ritmuri colorate pămîntu-nmugureşte,
Eşti soarele de vară cu raze de exclamare,
Ce minţile ne-mpacă şi inimi ne-ncălzeşte;

Eşti toamna aurie pe frunze muzicale,
Prin picuri de răcoare cu belşugul ei cu tot,
Eşti iarna cea festivă ce fulguie-n urale,
Un basm la gura sobei, vin fiert sau un compot;...

Noi suntem pentru tine, tu pentru noi, un crez,
În doar două cuvinte, eternul amorez!...

sonet de Vasile Zamolxeanu (25 septembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubire de toamnă ...

Este atunci când sentimentul dragostei
Se desprinde,
Parcă smuls,
Din priviri
Şi se aşterne umil,
În bătaia gândului,
La picioarele sufletului oglindă...
Este atunci când braţele-ţi cuprind tăcerea,
Şi nemişcarea
Şi robia
Dar dezlegi aprinsele bătăi de inimă...
Este şi atunci, cănd îţi dai seama,
De frunzele pierdute,
Scuturate a pagubă,
Ce într-un sfârşit
Prinde viaţă
Rămăşagul tău cu neghiobia...
O iubire de toamnă,
Răstignită
Pe o silabă...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (16 octombrie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invocaţie...

Lasă-mi pe pervazul zilelor
Firimituri din tine
Iar eu am să vin să le strâng
În cutia inimii
Să te refac ca un puzzle de copii...
Lasă-mi o cană pe buza fântânii de sentimente
Să-mi pot adăpa fluturii
Şi brazdele unde-am însămânţat gândul către tine...
Îndreaptă-ţi auzul înspre chemări,
Chemări ce vin dinspre priviri,
Priviri ce pleacă
Din reflexia mea...
Depărtează-ţi acei neuroni negativi
Şi lasă-mi o cale-n sinapsă,
Prin dezmierdări să te pătrund
Înţelegându-ne
Într-un suflu de pace...
Unul altuia să ne călcăm pe urme,
Pe urme de rouă,
De amiezi şi-asfinţiri,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (5 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă vezi şi tu...

Printre sute de catarge şi prin miile de vâsle,
Printre vânturile toate ce bat felurite pâsle,
Am privit feţe şi feţe într-un amalgam de schiţe,
Colorate după vreme, joase sau înalte spiţe;

Toate sunt la fel vezi bine, doar prin gând se mai încurcă,
Măşti, simboluri şi versete, astea ce-s mai dau de furcă,
Fără-a căuta anume, ochii mi se-opriră-n dată,
Mintea dusă fără ţintă, inima fără să bată,
Toate fac o legatură şi se sfătuiesc în pripă,
Bând din vinul fericirii şi fumând a clipei pipă,
La un semn făcu tăcere şi îngână mulţumite,
Ochii, inima şi mintea: "-Suntem toate-ndrăgostite!"...

Înţeleg de ce din feţe numai una e cu vină,
Tu eşti cea cu vino-ncoace şi cu nume de divină,
Tu m-ai fermecat o dată şi mă farmeci în neştire...
Cum te văd eu, cam tânjesc, să mă vezi şi tu... iubire!

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, vechii daci...

Noi stăm de veghe-n umbră, prin lanul tiraniei,
Şi aşteptăm în pripă a neamului voinţă,
De-a alunga moroii de pe comoara gliei,
Să pună la bătaie a dacilor credinţă!

Grămezi de ochi în plânset cu inimi sfărâmate,
Se văd pe cerul ţării, se-aud din piatră-n piatră,
Căci porcii de pe tronuri, ne-au dus soră şi frate,
Ne-au despărţit părinţii de sfânta noastră vatră!

Dar nu mă duce capul cât poate să îndure
Aceasta descendenţă cu sângele albastru,
S-a spălăcit în vreme şi stă să i se fure,
Inconştienţi de faptul că-i la un pas dezastru'...

Căci felu-ntâi ca hrană va fi amărăciunea,
Iar felul doi risipa şi-un vis va fi desertul,
Vă va-mpăca fiorul cel greu cu plecăciunea
Iar fauna şi flora va fi-ncurând deşertul!...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (9 decembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!