Citate despre Veneția și iubire
citate despre Veneția și iubire (inclusiv în versuri).
O dragoste împlinită poate fi asemănată cu frumusețea atemporală a Veneției, la fel de unică, la fel de specială.
Camelia Oprița în WordPress-com (19 octombrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo
Fulgerul amintirii, iubirii violente,
eternitatea în camera celaltă,
toate se scurg prin creierul meu
precum ploaia în rigolele verzi
dar eternitatea e pentru proști
noi nu avem decât clipa aceasta
veche ca o pălărie din anii ʼ30
ascult gramofonul, tu te apropii
desculță ca o fantomă de palat,
de palat venețian în care ne-am
iubit și ne-am trădat.
eu am trăit numai la Veneția,
Acolo am și murit.
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Holmes: Madame nu trebuie să se grăbească. Nu uitați că eu sunt englez.
Nikolai Rogojin: Și ce?
Holmes: Știți ce se spune despre noi: dacă există un lucru mai rău decât felul cum gătim, atunci e felul în care facem dragoste. Nu suntem tocmai cei mai romantici.
Nikolai Rogojin: Perfect! Nu avem nevoie de idioți sentimentaliști care să se îndrăgostească și să se sinucidă. O săptămână în Veneția cu Madame, după care ea se întoarce la Sankt Petersburg cu copilul, iar dumneata te întorci la Londra cu vioara.
replici din filmul artistic Viața particulară a lui Sherlock Holmes (29 octombrie 1970)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
În gondolă
La San Marco în piață,
Dulce curge-n carnaval,
Ca un vis, a noastră viață
Lin șoptește-al mării val.
Vino, vino, gondoliere,
Ia-ne, du-ne-ncet-încet,
Sub a lunii scâteiere...
Cântă, scumpul meu poet!
Doarme-albastr-Adriatică;
Dorul tău îmi vei cânta...
Nu te teme de nimică...
Ești al meu și sunt a ta!
Doarme-acum și crudu-mi gâde
În palatu-i aurit;
De gelosul meu poți râde,
De demult l-am adormit,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Veneția
la Veneția, îndrăgostiții pământului, iubito,
își dau întânire pe Canale Grande,
te chem pe tine, eu, îndrăgostitul lumii
iar gondolierul îmi este complice, iubito,
la secvența de vis și poezie a simțurilor,
în timp ce sirenele adâncului dezmiardă
trupeșe coapsele valurilor ademenitoare
în năvoadele morții tâmpe și amăgitoare
și eu, chemat de vrajă și de tristeți mă plimb agale
chemat de mirosul de mâl și de fructe de mare
putrezite pe canale de vis, adesea, eu plâng, iubito,
în balconul de marmură al vreunei necunoscute
devenită apoi himeră rătăcită sau hazard
prin hârtiile poetului îndrăgostit și bizar
de câte ori se deschid porțile la palatul dogilor
tresar și ascult muzica zburdalnică a gondolierilor
și suspin după tine, iubito, amăgit cu certitudinea
frumuseții lumii din afara noastră.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
După concert s-a dansat, dar eu am stat numai până pe la 12, apoi m-am dus acasă. Invidiam pe colegii mei din adâncul inimii că-și petrec atât de bine și eu, bietul, sunt exclus de la astfel de plăceri. Nu cred că voi pleca azi - sunt prea obosit de ostenelile zilelor trecute - și azi e foarte frig, chiar acuma ninge cumsecade. Mâine însă desigur plec... M-am decis să mă duc la Nervi ș-apoi, dacă voi putea și va fi necesar, mă voi duce și în alt loc. Scumpă surioară, Maria, plec și Dumnezeu știe... mi-i jale grozav... Te rog, cântă compozițiile mele și gândește-te la mine, scumpă, unică soră, la care țin cu iubire și credință până la moarte. Dar ce? Trebuie să uit dorul! Deja mă cheamă frumoasa Veneția cu gondolierii ei cântăreți, deja văd vârful domului din Milano, deja simt zefirul cald al Rivierei cerești - deci plec cu aceste gânduri.
Ciprian Porumbescu în scrisoare (1883)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împăcare postumă
Deschide-mi poarta inimii pictată
Cu vermillon și-albastru de cobalt,
Și intră - fericită-nvingătoare -
În minuscula-mi "sală de-așteptare"
Pe-a cărei pardoseală-mpestrițată
Cu plăci hexagonale de bazalt
Șopârlele versifică la soare
Și viperele-nvață geometria...
E tot ce mi-a rămas din măreția
Și nebunia fastului regesc
Cu care-aș fi-ncercat să te iubesc!...
Alhambra-i azi o cârciumă banală,
Veneția, o lamă de cuțit,
Canossa, o iluzie papală,
Și Muntele Măslinilor, un mit...
Alege-ți, dar, tu singură trofeul
Ce te-ar putea despăgubi de morții
Căzuți în fața porții...
Împodobește-ți apoi gineceul
Cu zâmbete și plante otrăvite,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Veneția și iubire, dar cu o relevanță mică.
Veneția
Mi se injectează serul luminii
hai dezântunecă-te îmi șoptește
sufletul, dar eu văd cum catedralele
se acoperă de sărutul timpului
cum sânii tăi coboară către pântec
ca niște pungi goale de bomboane
mi se injectează serul iubirii
hai uită totul, mi se șoptește,
uită că orașul acesta a fost fastuos
că aici a compus Vivaldi Anotimpurile
îmi șoptește sufletul, dar eu sunt făcut
din amintiri ca un joc de pietre colorate
eu nu am decât ce nu se vede
Acum mă înnoptez...
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Europa
Precum petalele de flori
Se-nalță-n vânt cu al lor zbor,
Dorește și sufletul meu
Să se înalțe ca un zmeu,
Și să colinde-n lung și-n lat
Bătrânul continent visat.
E Europa, pământul strămoșilor,
Un leagăn veșnic și nemuritor
Grădină vie ce își scaldă-n ape
Păduri și flori dorind să le adape.
Cum fiecare stat e o-ncheietură
A continentului făptură,
Luptând pentru-ale sale năzuințe
Doar împreună au căpătat și biruințe.
Și adunați cu toții la o masă,
German, austriac, român,
Formăm o casă.
[...] Citește tot
poezie de Hermina-Paula Hănțăgam
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roze în parcul inimii mele
Un somn profund parcă mă leagă de veșnicie,
Nici tainele străbunilor nu mi se vor dezlega,
Am să rămân cu tine, cadoul meu de Crăciun
Și am să citesc din cartea vieții,
Am să culeg florile de nea din ochiul inocent,
Am să culeg ovăzul și secara,
Cu lacrimi și cununi ni se vor îmbrățișa sufletele...
Avem mai multe nopți de dăruit,
Avem un sânge de străbun din Veneția,
Avem curaj și multă iubire de oferit, fratele nostru!
Roze în parcul inimii mele,
Au îmbujorat sufletul plin de stele.
Eu sunt un quasar ce a coborât pe pământ
Pentru inima ta.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
James Joyce a dormit aici
Gara, Ljubljana
Cât te vei mai strădui să privești îndărăt prin fereastra întredeschisă,
prin perdelele dintr-o țesătură deasă, care atârnă acolo încă din
vremea studenției, Veneția și castelele Vienei se perindă ca pe
sârmă, la jumătatea drumului spre școală, cu cât chin silabisești
numele, inscripțiile de pe vilele din orașe și de pe gările de la sate,
se ridică mercurul, sora morții. Nu poți judeca starea lucrurilor după
geamul spart și nu e bine să mănânci amintiri cu gura deschisă,
erai însă periculos de frumoasă când mergeai pe traseul dintre
universitate și o cameră mai bună la cămin cu iubitul și un bilet
dus-întors. Acum știu, cucul nu-și face cuib, ci e în turneu
prin orașe străine: se însoară cu una dintre băștinașe, pe
celelalte le alungă imediat în Hebride. Mă întorc, nu ca tine,
rămân aici. Așadar, a fost pe merit, deși în afara planului,
un șoc scurt, o călătorie lungă, când nu te-am mai zărit.
Ai coborât la peronul al doilea. Insula verde e acum
[...] Citește tot
poezie clasică de Ale Debeljak din Manufactura țărânii (2012), traducere de Paula Braga imenc
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiku hai hui cu iubirea prin lume
Pe oglinda gheții,
Rochie albă dantelată lunecai,
Îmbrăcat in coama unui armăsar negru, focos,
Cercuit lunecam,
Cuprins de mijlocul tău,
Spărgătorul de nuci
Cozonaci puse la copt,
Turlele Kremlinului patinau in noapte,
Ajun de Crăciun pe lacul înghețat,
Lunecând imbratisați
Dansul lebedelor,
Mii de soldații au încremenit,
Ochii aruncau luciri de jad,
Hoarde de priviri păgâne
Străbăteau stepa inimi nebune,
Iubire in orașul interzis,
Unde împărății si zâmbetul l-au ucis
Calzi musoni prelinsi,
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Damnate citadele
Îmi plâng piroanele din tălpi pe zidul din Ierusalim,
Cerșesc la minte, să-nțeleg, de oroarea morții din Berlin.
Nu știu cum Carnavalu' ascunde în dans asasinate-n Rio...
Și nu pot timp să schimb, să înviu, tot ce-a pierit; doar spun "Adio!".
Mă înec încet, pe zi ce trece; voi pierde-o o zi Veneția!?
Mă strigă încă deportații din nord, crunt ger, în Iakuția.
Nu mai am mâini, picate arse, în kerosen, în plin New York...
N-am cum să strig -sunt răgușit- la cel ce mă subjugă; "Porc!".
Tot mai fudul și leneș pierd, vând țară, cumpăr din Pekin,
Nu cred "civilizat"; terorile nu-s africane, știu Dublin!
Mă paște încă frica stângii, o mojică, hoții Moscovei!...
Ah, n-aș vrea frontiere, 'n țară maiași, nemți și plecați evrei!
Sângerez tot, cât mai am roșul, de eterne drame și războaie
Și stau cap gol... cu trup la fel, să-mi spele neant păcate-n ploaie;
Că-s mai puțin de-ai mei, uciși parșiv, degeaba-n București...
O fi conștiința, în toți, o zi, să strige-un vinovat; "Greșești!"?"
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 ianuarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buburuzul meu, ce faci?
(aveam de ajuns la vapor)
mai ales dimineața
vocile și cuvintele
se joacă cu mine
1.
dă-mi, Frate, pana Îngerului
cu care să-ți scriu
întru bucurie
să tot fie
armonie cu pălărie
o poveste
ca o veste de primăvară
cu care să te bucuri o vară
cum s-a bucurat Pictorul Orb
când a început să vadă
și-n bucuria lui
ai găsit și tu
[...] Citește tot
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmașilor mei, copiii
Ploaia este bucuria copiilor,
Culori, mirosuri distincte,
Ce semne ne aduce vara?
Un ghid ilustrat al armoniilor.
Fiece zi o uimire.
Posedați suntem de intuiția particularului,
Infinitul ne produce greață.
Cum poate vocea Kostromarului?
Tristețea zorilor la execuție.
A amurgului pentru un om părăsit.
A amiezii pentru un om flămând.
Din pânza radioului un glas hârâit.
Urmașilor mei eu nu le scriu,
Nu voi pleca într-un sicriu,
Umblând pe două-trei picioare,
Mai știi, chiar patru aripioare.
Oftează tânăra domniță, așteaptă în pat o linguriță,
Poate chiar o lingurea, ba mai vrea, ba nu mai vrea.
Sunt Zburătorul dacă vreau, ajung cu tine la Breslau,
Bea când ți-e sete Dâmbovița, să-ți pierzi suflarea și ființa,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmașilor mei
Urmașilor mei eu nu le scriu,
Nu voi pleca într-un sicriu,
Umblând pe două-trei picioare,
Mai știi, chiar patru aripioare.
Dar nicio revoluție nu este o soluție,
Că face corent, se sparg geamuri în Kent,
Dar dă-le naibii, geamuri, le spargem ca pe clanuri.
O turturea m-a alintat sonor și binecuvântat,
Ce mai iubeam și eu Povestea
Vorbii, dar nu vorbele- acestea,
Ce oftează a mea domniță, ea așteaptă o linguriță,
Poate chiar o lingurea, ba mai vrea, ba nu mai vrea.
Sunt Zburătorul dacă vreau, ajung cu tine la Breslau,
Bea când ți-e sete Dâmbovița, să-ți pierzi suflarea și ființa,
Boul, vițeii se ajută, Casa Boborului este mai slută,
Alecsandri îmi este unchi din al Veneției rărunchi,
Astfel venii și eu aici, gură de rai, trai la bunici,
Cum se deschide între nori o poartă, văzui un picior,
Atât zării, pe loc crezui, de-atunci mănânc numai gutui.
Dar asta nu-i melancholie, albastră floarea e mai vie,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și moștenești verdele
Și moștenești verdele
trecutelor grădini, tăcutu-albastru
al cerurilor sparte.
Și rouă zilelor puzderii,
și sorii, mii și mii, ai verii,
și primăveri cu sclipăt și fior:
o tânără ce-a scris scrisori, scrisori.
Tu moștenești toamnele, haine diafane,
ce zac poeților în amintire;
și toate iernile, ca niște țări orfane,
îți cad la piept, încet, c-o alipire.
Veneția, Roma și Kazan ți-or rămânea;
al Pisei dom; Florența-o vei avea;
Troițka Lavra și-acea mănăstire
ce sub grădinile din Kiev o încilcire
de ganguri țese: negre-ascunse fire
Moscova, clopote ca-n amintire
și sunet: cornuri și viori și flaut,
și orice cântec ce adânc a răsunat,
în tine va luci ca nestemată.
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a doua - Cartea pelerinajului, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieșirea de serviciu
Azi nu se lucrează, se-nchid lacătele, se trag obloanele.
Vine ursul să ne întindă oasele, să ne calce în picioare.
Străzii acesteia de pulberi n-o să-i mai rămână nici numele,
Oficiul Stării Civile se va muta într-o moară încăpătoare,
iar darul de nuntă cel mai sigur va fi tradiționala jimblă cu sare.
Dați-vă jos, clopotari adormiți pe funii, ucenicii voștri
își doresc de-o viață să mănânce și ei o pâine!
S-au mai împuțit apele Veneției așteptând întoarcerea lui
Ștefan ce Mare ca să-și răscumpere păcatele.
Visând într-una la patimile purificatoare, s-au înmulțit
ciorile-n gard și bețivii neamului, zarurile măsluite își
decantează spuza în târtițele puilor prăjiți.
Mama soacră țipă că a ologit-o lumina, vecina aia singură,
de la 4, iar s-a încurcat cu pompierul din schimbul 3, iar
și-a dat foc la casă. Războaiele civile beau Marghiloman
și mănâncă icre la "Dragomir", în timp ce fetițele deochiate
adorm în scaune, sub ventilatorul mare al frizeriei.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul lui Kaspar Hauser
El iubi soarele, care violet coborî din deal,
Căile pădurii, cântul păsării negre
Și bucuria verdelui.
Grav îi era locul sub umbra copacului
Și curata înfățișarea.
Dumnezeu vorbi blândei sale inimi cu o flacără:
O, Omule!
Liniște găsiră pașii seara spre oraș;
Jalea întunecatei sale guri:
Vreau să devin un călăreț.
Dar îl urmară animale și tufișuri,
Casă și grădini amurgite a oamenilor albi
Îl căută și ucigașul.
Primăvara și vara și frumoasa toamnă
Al Celui Drept, pasu-i în surdină
Spre camera întunecată a celui visător.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Veneția și iubire, adresa este: