Un amator englez, preotul T. J. Hussey se hotărî în 1834, să determine prin calcul locul ce trebuia să-l ocupe pe cer acea planetă misterioasă (cari o perturba pe Uranus) la un moment dat; nu reuși. Bessel încercă și el același lucru, dar era bolnav și nu avea răbdarea necesară. În 1841, un student la Universitatea din Cambridge (Anglia), John Couch Adams, încercă să rezolve el această problemă. În 1843, când își luă diploma, el începu să facă cercetări cu privire la orbita lui Uranus. Doi ani de-a rândul s'a ocupat cu această chestiune și reuși să calculeze elementele planetei necunoscute, pe cari le arătă lui James Challis, directorul Observatorului din Cambridge. În același timp trimise rezultatul calcului său și lui George Biddell Airy, directorul Observatorului regal din Greenwich. Acesta însă nu prea avea mare încredere în calculele tânărului matematician. El ceru prin o scrisoare lui Adams câteva deslușiri, dar acesta nu mai răspunse. Preotul-astronom W. R. Dawes, văzând din întâmplare calculul lui Adams la Greenwich, scrise unui prieten al său, cunoscutul astronom Lassel, care avea lângă Liverpool o lunetă excelentă, să caute noua planetă. Lassel era bolnav, iar scrisoarea fu pierdută de o servitoare.
Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Planetele, Soarele și Luna, cari își schimbă mereu locul, se aseamănă cu un călător, cari în fiecare zi se află pe altă longitudine și latitudine. Deosebirea e însă că aceste astre călătoresc pe ecliptică așa de regulat încât astronomii cu ani de zile mai înainte le pot calcula ascensiunea și declinațiunea pentru fiecare zi. Pentru Lună se calculează pozițiunile din oră în oră, căci ea se mișcă pentru noi mai repede.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După ce William Herschel a descoperit planeta Uranus, matematicienii i-au determinat orbita și i-au calculat pozițiunea pentru viitor. Alexis Bouvard, rival în calcul al lui Laplace, a publicat tabele de mișcări ale acestei planete, întemeiate pe obsevațiunile făcute de diferiți astronomi, cari o priviseră înainte ca ea să fie descoperită de Herschel, fără să știe că privesc o planetă. Uranus însă nu urma exact calea indicată de Bouvard și atunci acest astronom înlătură observațiunile făcute înainte de Herschel.
Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul cu nenumăratele lui astre nu trebuie să sperie pe nimeni, el poate fi ușor studiat. Bine-înțeles că nu vorbim despre calculele ce fac astronomii de profesie și pentru cari se cere o înaltă cultură specială.
Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astonomului amator nu i se cer calcule transcendentale, ci numai să cunoască bolta cerească cu ochii liberi și cu un binoclu. O lunetă cât de mică apoi, să aibă și numai 43 sau 55 mm de obiectiv și tot va vedea lucruri interesante.
Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astronomul Encke din Berlin calculă întreaga orbită a cometei și găsi că această cometă se învârtește în jurul Soarelui în 1200 de zile. Calculul acesta a fost verificat în 1822, când cometa s'a reîntors, observată în mod regulat aproape de atunci încoace. Ea poartă însă numele calculatorului (Encke), nu al descoperitorului (Pons). Cometa, fiind regulat observată, s'a constatat că timpul cât îi trebuie să se învârtească în jurul soarelui descrește mereu.
Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Putem calcula iuțelile cu cari stelele se mișcă în spațiu, putem prooroci când se va întoarce o cometă, ca aceia a lui Halley, putem să spunem din ce elemente chimice se compune soarele Sirius, vom ajunge să cunoaștem încă multe alte lucruri minunate, dar nici o dată nu vom putea să știm ce ne rezervă călătoria pe cari Soarele o face în Univers, chiar atunci când am ști exact dacă drumul străbătut de Soare e o imensă elipsă, o spirală sau un drum drept, fără nici un țel.
Victor Anestin în revista "Orion"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp de un an de zile, Uranus străbătu cerul pe drumul indicat de astronomul francez, dar în urmă începu iarăși să se miște neregulat. Deosebirea dintre observațiune și calcul era prea mare. Oare legea gravitațiunei nu se întinde până la maginile sistemului solar? Astronomii ajunseseră în curând la concluziunea că Uranus era atras în drumul lui de un corp nevăzut, de o planetă exterioară, mai depărtată de soare. Bouvard a fost unul dintre acei cari au emis această părere, dar el a murit înainte ca astrul misterios să fie descoperit.
Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cazul lui Algol din constelația Perseu, soarele cel mic se află la vreo 4-5 milioane de km depărtare de cel mare, dar bine-nțeles, că cei doi sori având diametre destul de mari, suprafețele sunt mult mai aproape decât centrele lor și depărtarea de la centru se socotește. Oricine, după ce a găsit pe Algol, poate să pândească una din eclipsele lui, căci e curios să vezi cum această stea, aproape egală în strălucire cu α din Perseu, se face din ce în ce mai mică, ajungând la fel cu steluțele cari o înconjoară. Astronomii calculează cu un an mai înainte ziua, ora și minutul când începe o asemenea eclipsă și aceste date se găsesc în calendarele și anuarele astronomice.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Victor Anestin despre calcule, adresa este: