Victor Anestin despre existenţă

Astronomii cred că multe dintre stelele roşii sunt sori ce merg spre stingerea totală. Dacă mai există oameni pe planetele ce se învârtesc în jurul acelui Soare, apoi viaţa lor trebuie să fie foarte tristă, afară numai dacă ele nu vor fi dispărut de mult.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În general, în ştiinţă, amatorii nu au ce să caute; aţi auzit vreodată de amatori-chimişti, fizicieni, naturalişti etc? Nu! Chiar dacă există câţiva, ei sunt aşa de puţini încât niciodată nu vei găsi doi-trei într-un oraş, fie el cât de mare. În schimb, numărul astronomilor amatori e considerabil.

Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poziţiunile astrelor pe cer se măsoară aproape tot aşa, ca în geografie, atât numai că longitudinei îi zice ascensiune dreaptă, iar latitudinei declinaţiune boreală sau australă. Există şi longitudini şi latitudini cereşti, dar ele nu corespund longitudinilor şi latitudinilor geografice, ci ascensiunile şi declinaţiunile.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai există o clasă a stelelor variabile, cari ca şi Algol, au de obicei aceeaşi strălucire, dar la anumite epoce strălucirea lor creşte repede, pentru a descreşte în urmă. Astronomii le-au botezat pe aceste stele cu numele de antalgol, căci li se întâmplă tocmai contrariul a ceea ce observăm la stelele de tipul lui Algol.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum vedeţi, cei mai mulţi sori, deşi din cauza depărtărei lor imense ne par nişte simple puncte, sunt superiori Soarelui nostru. În adevăr, Soarele nostru face parte dintre cei mai mici şi foarte puţini sunt cei cărora le este superior. E drept că există însă şi sori mai mici, ceea ce e o consolare pentru vanitatea noastră de supuşi ai Soarelui.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Literaţii se ocupă deseori cu cerul şi nu există în toate literaturile un poet care să nu fi vorbit de soare, de lună, de stele etc. Din nefericire, vorbesc totdeaua de lucruri pe care nu le cunosc; se mulţumesc cu nume care sună frumos şi puţin le pasă dacă acel nume e al unei stele, sau constelaţii, al unei planete sau comete, ba pun la cale evenimente astronomice care nu s-ar putea întâmpla niciodată.

citat celebru din Victor Anestin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar sorii Pleiadelor sunt foarte îndepărtaţi, sunt la vreo 190 de ani lumină de noi, iar Soarele nostru, transportat acolo, nu l-am mai vedea decât numai ca o steluţă de mărimea 9, adică numai cu lunetele l-am mai putea vedea. Dacă există locuitori pe unele din planetele acestor sori gigantici, apoi ei văd Soarele nostru ca o stea de mărimea 9 în constelaţia Şarpelui. Nici nu ar bănui ei că în jurul acelei steluţe neînsemnate pluteşte un glob numit Pământul, ai cărui locuitori se silesc să priceapă rostul universului.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astronomii au găsit însă un mijloc foarte bun pentru a stabili poziţiunea fiecărei stele pe bolta cerească. Ştiţi cum se stabileşte poziţiunea unei localităţi pe Pământ: prin longitudine şi latitudine. Cerul fiind şi el o sferă, sau alcătuit din linii curbe, la fel şi astfel, ce e longitudinea pentru Pământ e ascensiunea dreaptă pentru sfera cerească, iar ce e latitudinea pentru Pământ e declinaţiunea pentru sfera cerească. Astfel, acum există nenumărate cataloage şi atlasuri cereşti, în cari stelele sunt trecute cu ascensiunea dreaptă şi cu declinaţiunea.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce astronomul amator a învăţat constelaţiile cu stelele lor principale, putem intra în unele amănunte în ce priveşte observarea lor. Sunt observaţiuni destul de folositoare şi celui cari le face şi chiar ştiinţei astronomiei, cari se fac numai cu ochii liberi. Planetele şi alte corpuri cereşti, cari trec prin constelaţii încurcă totdeauna pe începător, luate fiind drept stele, ce nu ar exista în schiţa unei constelaţii oarecare, deşi pe cer sunt foarte strălucitoare. În adevăr, planetele Venus, Marte, Jupiter şi Saturn, trecând printr'o constelaţie, schimbă înfăţişarea acesteia. De unde să ştie începătorul că acel astru e o planetă? De asemenea, apar comete şi uneori nu li se văd cozile.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vi se spune, de pildă, că un astru se află la 13 ore 40 min ascensiune. Te uiţi pe harta cerului, cari îţi indică pe ecuator orele şi găseşti 13 h, apoi 40 min. Însemnezi uşor cu creionul, apoi cauţi declinaţiunea, de pildă, 33 de grade 30 min. boreală. Din punctul unde ai găsit ascensiunea te urci spre polul nord, până în dreptul cifrelor arătate pe marginile atlasului şi la încrucişare ai poziţia astrului căutat. Există multe cataloage de stele, în cari în primul rând ţi se indică ascensiunea şi declinaţiunea stelelor până la o mărime oarecare. Cu ajutorul unui catolog poţi în urmă să-ţi construieşti singur o hartă pentru a anumită regiune a cerului. Dar cel mai bun mijloc în această privinţă e să studiezi un atlas.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul se învârteşte însă de la vest spre est, adică de la apus spre răsărit şi de-aceea vedem bolta cerească mişcându-se de la est spre vest, adică de la răsărit spre apus. Iluzia e tot aceea pe care o încercăm când ne aflăm într'un vagon al unui tren în mişcare: Dacă privim pe fereastră, ni se pare că fug arborii, fug casele, pe când în realitate ştim bine că trenul e cel care fuge. Şi încotro fug pomii şi casele? Tocmai în direcţie opusă trenului. Nu trebuie să ne mirăm că învârtirea boltei cereşti este o simplă părere; o vedem şi totuşi nu există.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un glob ceresc ar ajuta mai bine la înţelegerea ascensiunilor şi declinaţiunilor. Dar e bine şi dacă aveţi la îndemână numai un glob pământesc. Închipuiţi-vă că pe acea sferă nu există continentele şi mările, ci aveţi în faţă globul ceresc. În acest caz, poziţiunea Pământului ar fi drept în mijlocul sferei, deci, în mijlocul sferei cereşti se află o altă sferă, Pământul, cu longitudinile lui; polii Pământului vor coincide cu polii cereşti şi prin urmare ecuatorul pământesc cu ecuatorul ceresc, deci şi cercurile de longitudine vor corespunde şi ele cu alte cercuri. Pe ecuatorul ceresc vom avea tot avea o împărţire de 360 de grade, deci şi 24 de ore. Atât numai că pentru sfera cerească avem ascensiunea dreaptă. O distanţă de 15 grade cereşti e egală cu 1 h, în ascensiune dreaptă.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La nord de steaua Antares şi de τ din constelaţia Scorpionului se află steaua ρ din Ofiucus. Un astronom american a fotografiat împrejurimile acestei stele, cari se află în plină Cale a Laptelui. Reproducţia acelei fotografii e o adevărată poemă cerească, sori peste sori, sute, mii, zeci de mii, îngrămădiţi la un loc, ca boabele de nisip, nebuloase luminoase şi un fel de găuri întunecate, înc ari nu se vede nici o stea; adevărate ferestre ale universului nostru, pe unde am putea să vedem dincolo, în spaţiul cel gol de astre, dar unde, la depărtări fără de margini, trebuie să existe alte universuri, cu alte de milioane de stele-sori – un întreg univers, părându-ni-se însă un simplu nor luminos. Vom ajunge probabil să cunoaştem multe enigme ale universului nostru, dar niciodată nu vom putea să dezlegăm misterele altor universuri.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce să facă americanii ca să intre în corespondenţă cu Marte? Să sape o gaură în Pământ, cari să răspundă în cealaltă parte a planetei. Bine'nţeles, gaura aceasta va trebui să aibă un diametru de câţiva kilometri; autorul T. C. M. nu ne spune dacă e bine sau nu, ca acea gaură să răzbată într'un ocean. Însă când Pământul s'ar afla între Soare şi între Marte, adică atunci când planeta cea roşie va fi în opoziţiune, marţienii vor observa cu mirare că Pământul e găurit şi vor vedea prin el lumina soarelui. Noi astupăm gaura; nu se mai vede nimic; o destupăm, iar lumină... Semnale deci şi marţienii vor admite existenţa noastră. Astfel vom începe să ne trimitem salutări cordiale. Tot aşa am putea să facem şi pentru Lună, că poate din întâmplare are şi ea locuitori. Autorul, sfârşind comunicarea sa, regretă că nu poate să-şi trimită portretul. Păcat, poate că mutra îi era mai impozantă decât teoria. Inventaţi, dacă sunteţi în stare, o idee mai genială.

Victor Anestin în revista "Orion" (1910)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!