Victor Anestin despre mişcare

Mărimea orbitei descrescând mereu, cometa lui Encke descrie împrejurul Soarelui o spirală eliptică care o aduce din ce în ce mai aproape de Soare. O asemenea mişcare nu e produsă de acţiunea planetelor. Astronomii au presupus că mişcarea aceasta ar fi produsă de rezistenţa pe care cometa o întâlneşte într'un mediu, ca eterul luminos, de exemplu.

Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişcarea aceasta a Pământului în jurul Soarelui o dovedim tot în mod indirect şi anume o dovedim din mişcarea aparentă a Soarelui. Soarele se mişcă şi el odată cu bolta cerească, ştim că răsare şi apune, dar aceasta se datoreşte numai învârtirei Pământului în jurul axei sale. Dacă însă observăm Soarele în fiecare seară, vedem că el mai are o mişcare şi anume: de la apus spre răsărit, astfel că dacă observăm, într'o seară, o stea mai luminoasă spre apus, peste câteva săptămâni nu o vom mai vedea, deoarece Soarele s'a apropiat prea mult de ea şi tot aşa, în fiecare zi.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind bolta cerească vreo câteva ore cu băgare de seamă, observăm că toate stelele au aceeaşi mişcare de la răsărit la apus, numai Steaua polară stă nemişcată tot pe locul ei. În jurul ei se învârteşte parcă întreaga boltă cerească.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai bună decât orice schiţă cerească, este observarea directă. După câteva seri numai, vei descurca singur mişcarea boltei cereşti, ceea ce-ţi va procura o plăcere şi mai mare, căci nimic nu ţii mai bine minte decât ceea ce ai văzut cu proprii tăi ochi.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Direcţia osiei Pământului se schimbă în vreo 27000 de ani. Această schimbare face să se schimbe şi Polara; dar, în acelaşi timp, unele stele dinspre sud se ridică deasupra orizontului nostru, altele se lasă sub orizont. Astfel era o vreme când din România puteam să observăm multe din stelele ce ne sunt astăzi ascunse pentru mult timp. Mişcarea aceasta se numeşte precesiunea echinoxurilor.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua cea mai interesantă a Hiadelor e însă roşcatul Aldebaran, de la care ne vine lumina în vreo 30 de ani. Din Aldebaran, Soarele nostru se vede în Hercule ca o umilă stea. Hiadele au şi ele o mişcare comună în spaţiu, îndreptându-se spre un punct, astfel că, în cursul sutelor de veacuri, va sosi o vreme când toate Hiadele vor forma un cluster mult mai strâns decât e poate azi acela al Pleiadelor.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele cele mai strălucitoare din Pleiade au nume ca: Alcyona, Electra, Maia etc. Alcyona este cea mai strălucitoare dintre ele. Astronomii au găsit că în Pleiade sunt două feluri de stele; cele cari sunt în adevăr legate între ele şi cari au aceeaşi mişcare în spaţiu şi cele cari se află întâmplător în acea parte a cerului. Stelele principale, cele cari formează adevăratele Pleiade, sunt sori enormi, sori tineri, învăluiţi şi legaţi între ei prin întinse fâşii de nouri luminoşi.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce William Herschel a descoperit planeta Uranus, matematicienii i-au determinat orbita şi i-au calculat poziţiunea pentru viitor. Alexis Bouvard, rival în calcul al lui Laplace, a publicat tabele de mişcări ale acestei planete, întemeiate pe obsevaţiunile făcute de diferiţi astronomi, cari o priviseră înainte ca ea să fie descoperită de Herschel, fără să ştie că privesc o planetă. Uranus însă nu urma exact calea indicată de Bouvard şi atunci acest astronom înlătură observaţiunile făcute înainte de Herschel.

Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte chiar ca astronomia să fi ajuns la apogeul ei, din timpurile cele mai vechi, când planetele erau deosebite de stele numai prin mişcările lor, dar nu erau cunoscute ca globuri asemenea cu pământul, când stelele nu erau pentru omenire sorii de astăzi, s-a căutat să se explice cum s-a format universul, cum este el construit, chiar şi cari va fi sfârşitul lui. Teoriile în chestiune nu se întemeiau pe nici un fapt ştiinţific. Târziu, prin secolul XVII, au început să se formuleze teorii mai serioase, mai târziu ceva, Wright în Anglia, Kant în Germania şi Laplace în Franţa au dat la lumină teorii mai aproape de adevăr.

Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul Mic e alcătuit din stele şi mai mici, dar forma constelaţiei este totuşi regulată. Steaua δ e interesantă prin faptul că e o stea dublă, mişcarea stelei celei mici în jurul celei mari făcându-se într'un timp scurt: 12 ani. Sunt însă stele duble a căror revoluţie e şi mai scurtă, astfel steaua χ din Pegas are o revolţie ceva mai mică de 12 ani, iar steaua 9091 din catalogul lui Lalande, în constelaţia Taurului, are o revoluţie de numai 5 ani. Bine-nţeles, vorbim despre stele duble cari se văd cu lunetele. Ştim că sunt stele duble numite spectroscopice, în cari steaua cea mică se învârteşte în jurul celei mari numai în câteva ore.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul se învârteşte însă de la vest spre est, adică de la apus spre răsărit şi de-aceea vedem bolta cerească mişcându-se de la est spre vest, adică de la răsărit spre apus. Iluzia e tot aceea pe care o încercăm când ne aflăm într'un vagon al unui tren în mişcare: Dacă privim pe fereastră, ni se pare că fug arborii, fug casele, pe când în realitate ştim bine că trenul e cel care fuge. Şi încotro fug pomii şi casele? Tocmai în direcţie opusă trenului. Nu trebuie să ne mirăm că învârtirea boltei cereşti este o simplă părere; o vedem şi totuşi nu există.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru noi, cari acum învăţăm stelele în poziţiunile în cari se află, schimbările acestea din viitor nu ne interesează. Trebuie însă să ştim ce sunt stelele şi ce mişcări au ele. Şi mai trebuie să ştim apoi că toate stelele ce le vedem cu ochii liberi şi cu lunetele astronomice formează un tot, un imens glob turtit la poli, ecuatorul formându-l Calea Laptelui. Stele-sori din Calea Laptelui par'că îşi au originea dincolo de acest glob imens, în mijlocul căruia se află Soarele şi el ca o simplă stea; vor mai fi şi alte universuri, alte asemenea globuri, dar pe acelea nu le ştim.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a putea să învăţăm mai cu uşurinţă constelaţiunile, vom începe cu cele cari nu răsar şi nu apun, numite circumpolare. Ursa Mare, sau Carul Mare e constelaţiunea cea mai cunoscută şi cea mai uşor de găsit pe cer, din cauza formei ei curioase. De obicei sunt cunoscute numai şapte stele ale Ursei Mari şi anume α, β, γ, δ, ε, ζ, η, dar stelele Ursei Mari sunt mult mai numeroase. Mai trebuie să ştiţi că cinci din principalele stele ale Ursei Mari şi anume β, γ, δ, ε şi ζ au aceeaşi mişcare în spaţiu, formează acelaşi sistem stelar, pe când toate celelate sunt străine de acestea cinci.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!