Victor Eftimiu despre moarte

Când sunt bolnav, nu mă gândesc la moarte; lupt să recuceresc viaţa.

Victor Eftimiu în Hipocrate se amuză (iulie 1980)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul că nici un mort nu s-a întors pe pământ, înseamnă că cei duşi nu au amintiri prea frumoase de pe aici.

Victor Eftimiu în Hipocrate se amuză (iulie 1980)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizanteme

Aşteaptă-mă diseară la fereastră
Cu ochii trişti, cu fruntea visătoare...
Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme,
Să-mpodobim iubirea care moare...

Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme...
Sunt flori târzii, sunt florile din urmă,
În viaţa lor e moartea primăverii,
Cu viaţa lor iubirea ni se curmă...

Aşteaptă-mă diseară la fereastră
Cu fruntea-n mâini, cu ochi pierduţi în vis –
Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme
Şi cel din urmă cântec ce ţi-am scris...

poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele Carol II instalase statuia lui Carol I, reprezentat călare şi fără chipiu

Când unu-i mort şi altu-i viu,
Eu din dilemă astfel scap:
Prefer pe cel fără chipiu
Acelui fără cap.

epigramă de Victor Eftimiu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânele oxigenate

Bătrânele oxigenate
Cu gura plină de metal
Slujeau de mult, orizontal
În temple zilnic profanate.

Acuma, cu pensionari,
Mai joacă pocher prin familii:
Lolotte, Clare şi Emilii,
Lucind prin timpii seculari.

Locotenenţi din depărtări,
Lipsiţi de şapte ani de-acasă,
Respectuos le plimbă, ca să
Înveţe bunele purtări.

Cu gura plină de metal
Bătrânele oxigenate
Le spun de frumuseţi fanate
Şi fete moarte la spital.

poezie celebră de Victor Eftimiu din Oglinzile (1939)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie cu roze

Sunt ultimile roze, Septembrie, — şi sunt
Cădelniţări de smirnă îngemănate'n vânt;
Parfumuri potolite se leagănă-n grădină:
Amurgul toamnei pune miresmelor surdină.

Pe fân de-argint albastru cad palidele foi,
Încet-încet acopăr grămada de trifoi
Şi calomfir sălbatec şi iarbă colilie
În parcul plin de urne şi de melancolie.

Septembrie cu roze de aur s-a gătit
Cu roze înflorite, ce scad în asfinţit,
Ca să renască mâine din ce în ce mai pale
În aurore stinse de perle şi opale.

Surâsurile noastre, iubita mea, se fac
Din ce în ce mai triste pe aburii din lac,
În parcul plin de roze şi urne vechi, sculptate,
Din ce în ce mai pale şi mai îndepărtate...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Acum cand pleci si cand melancholia
Se lasa grea, mai grea ca o durere,
Inconjurat de umbra si tacere,
Uitat de toti, as vrea sa-mi uit solia.

O, trecatoare vise efemere,
V-am cunoscut de mult zadarnicia;
Statornica-I doar nestatornicia,
Iubirea? Juramintele? Himere!

Alearga trenul, creasca departarea,
Vor trece anii, va veni uitarea
Si linistea care impaca toate.

Te du spre fericitele-ti destine!
Cand primavera va muri in tine,
Tristetea mea, vei intelege-o, poate.

sonet de Victor Eftimiu
Adăugat de Cristian Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!