Când dictatura este un fapt, revoluția devine un drept.
citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Mizerabilii. Vol.I+II+III. Ed. 2017" de Victor Hugo este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Un bărbat când iubește devine politicos și timid. O femeie când iubește devine posesivă.
citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Ah, ce adevărat e că ființa iubită devine Dumnezeu! Dumnezeu ar putea fi gelos, dacă Tatăl Ceresc n-ar fi făcut dinadins întreaga fire pentru suflet, și sufletul pentru dragoste!
citat celebru din romanul Mizerabilii de Victor Hugo
Adăugat de Bea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Ce lucru minunat să fii iubit! Nu există decât un singur lucru mai minunat: să iubești! Inima, trecând prin iubire, devine eroică. Nu mai e alcătuită decât din puritate. Nu se mai reazimă decât pe ceea ce e mare și înalt. În ea nu poate încolți nici un gând nevrednic, cum nu pot crește urzici pe un ghețar. Sufletul înalt și senin, neatins de patimi și emoții josnice, care domină viața și umbrele lumii acesteia, nebuniile, minciunile, urile, vanitățile, mizeriile, locuiește în albastrul cerului și nu mai simte decât zguduirile adânci și subterane ale destinului, așa cum culmea munților simte cutremurele de pământ.
citat celebru din romanul Mizerabilii de Victor Hugo
Adăugat de Bea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Dojană
Cățeaua mea, neîndoielnic, la minte e destul de-ntreagă.
Ne-ntorceam. Ea, spre mângâiere, sub mâna-mi capul gros și-l bagă.
Are, se vede, presimțirea c-o s-o mustrez. Tace chitic.
O trag oleacă de ureche. Mă uit urât la ea și-i zic:
De ce te porți urât, frumoaso, făcându-mă de râs în lume?
Când te dedai la fapte rele pe care le consideri glume?
Alergi, te zbengui, latri, urli, te tăvălești printre boscheți
Și nu o dată bagi copiii și câinii lor în sperieți.
Nu-ți iese un cocoș în cale să nu scoți sufletul din el
De-mi vine în pământ să intru când te comporți în acest fel.
Îmi e rușine, zău, de oameni, deși, știu, ai și calități:
Credința și deșteptăciunea de ce nu vrei să le arăți?
Afectuoasă, rezervată, așa cum ești acum acasă
Aș vrea să fii și la plimbare, când brusc devii capricioasă!
poezie celebră de Victor Hugo
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Pentru a recomanda secțiunea cu Victor Hugo despre devenire, adresa este: