
Când copiii-ți calcă pragul
Parcă-ți intră ceru-n casă
Și e viața mai frumoasă
Și Crăciunul, de tot dragul...
catren de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
în suflet îmi cresc flori de gheață
le-ai desenat azi-noapte
cu coatele
palmele flămânde
îmi scoteau inima la lumină
ți-am dat voie să faci ce vrei cu ea
te joci și zâmbești demonic
ai agățat-o în bradul de Crăciun
lângă un colind
o să mai bată cât un oftat
apoi o s-o arunci în zăpadă
să murdărească albul zăpezilor
prea mult alb orbește
și doare
hai să presărăm inimi
în pieptul oamenilor de zăpadă
și primăvara
vor înflori ghiocei roșii
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Spovedanie violetă
Stau ca barza-ntr-un picior,
Creierii mi-i pedepsesc,
Să gândească repejor,
Cum să spun că vă iubesc.
Pana o tot răsucesc-
(Până-acum am rupt vrei trei).
Vreau să spun că vă iubesc,
Precum mierea-n flori de tei.
Scriu și șterg, mă răzgândesc,
Vreau să vă colind frumos,
Să simțiți că vă iubesc,
Vreau s-o spun cât mai spumos.
Dar nu-mi iese, mă căznesc,
Să o spun mai somptuos,
Cât de mult eu vă iubesc
Și cât de năbădăios.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Crăciunul ca o lacrimă de sânge...
Stau răstignite visele-n ruine,
Mai ninge câte-un fulg nevinovat,
În colțul meu în doliu scufundat
Aștept să cadă alte vini pe mine.
Îmi număr anii pe abacul sorții-
Doar bile negre au rămas pe lemn.
Aș asculta din gura-ți un îndemn,
Ca să rămân în partea albă-a porții.
Dar au murit cuvintele în tine,
În mine doar silabe mai găsesc
Și să învăț din nou să mai vorbesc,
Ar trebui să dărâmăm destine.
Aș rupe-n două inima-mi flămânda
De o bătaie într-un ritm de vals,
Dar, n-am de unde să plătesc dobânda
Nici pentru jumătate dintr-un pas.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Colinde ratate
noapte presărată-n fumuri
de tămâie și rășină
risipindu-se pe drumuri
noapte grea fără lumină
doar cățeii lunei moarte
se adună pe la porți
magii alungați din carte
ridicatu-s-au din morți
și zăpada schilodită
de-ntunericul din noi
nu mai cântă pe sub luna
cea mâncată de strigoi
scârțâie sub tălpi a moarte
și colinda ni-i străină
că sub brad găsi-voi mâine
stele moarte, luna plină
nici nămeții nu-s departe
și nici ieslea încălzită
magii rătăcesc prin carte
cătând clipa potrivită
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Un gând de-al tău
Așteaptă cetina s-o-mbrac în straie
De sărbătoare, dar ce sărbătoare!
De unul singur, între cer și mare
Și ce tăcere este în odaie!
Am mai găsit o nucă argintie
Și un coșar cu lacrimi de cenușă,
Colindătorii sunt deja la ușă
Și ce departe ești copilărie!
O stea în patru colțuri mai răsare
În haină de hârtie creponată,
E tristă și puțin decolorată
Și cât de tare vârful lipsă doare!
O lacrimă de sticlă-n cuib de vată
Își face loc prin amintiri de ceară,
Îmi intră-n casă frigul de afară
Și ce mi-e dor de bradul de-altădată!
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
V-aș colinda, dar nu mai am cuvinte
Le-au înghițit poemele pe toate
Mi-a mai rămas cuvântul sănătate
Și încă unul ce-mi aduce-aminte
Că-mi sunteți toți aproape și departe,
Că îmi trimiteți câte-un gând de bine.
Ajunge-acum de Sărbători la mine
Și este-un dar mai altfel, mai aparte.
V-aș colinda, cu mâinile-nghețate,
Fără cojoc și chiar în talpa goală
Și nu m-aș teme de nicio răceală
Și-aș merge prin troiene zi și noapte.
Dar nu e nici zăpadă, e doar rece
Și vă colind de-aici, pe malul mării
Sau o s-aștept un tren în fața gării
Să-i dau din mers colinda, când va trece.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vai, s-a rătăcit Crăciunul!
Iarna a uitat să vină, s-a-mbătat pe la hotare,
Dezbrăcată plânge-n vamă și se vaită-n gura mare,
C-a pierdut și pașaportul și nu știe ce să facă;
Să-i aprindem lumânarea și s-o îndemnăm să tacă!
De atâta văicăreală, de atâta lamentare
S-a topit zăpada toată și doar pe sub munți de sare,
Gerul își înmoaie deș' tul și adoarme pe-o ulucă,
N-are niciun gând de gheață, n-are niciun gând de ducă.
În vacanță, cică-i bine... n-are iarna vreo rușine,
C-o așteaptă-o lume-ntreagă. Ea se simte tare bine,
E chiar mândră că-i dorită cu așa înverșunare
Și zâmbește sub mustață și se-mbată și mai tare.
E așa o nebunie, că nu știi de-i primăvară,
Vara calcă peste toamnă și ai sta numai afară,
Muguri stau să crape-n ramuri, cântă-n luncă pitpalacul
Și au răsărit zambile, a-nflorit și liliacul.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Să-nlocuim tabloul ninsorilor din noi
E iarnă-acum, iubite, în parcu-n care-aștept,
Să nu mai ningă-a tine și-a dor de-mbrățișare.
Dar ninge fantomatic pe umărul meu drept
Și-n stângul geme iarna-ntr-un semn de întrebare.
Se tânguie copacii sub albele poveri
Cu brațele întinse spre ceruri încărcate
De lacrime de îngeri cu zborul în tăceri
Și peste mine aripi de răni îndurerate,
Cad troienindu-mi pașii pe-aleile pustii,
Pe unde amintirea se zbenguie în voie.
E liniște, iubite, și știu că n-ai să vii,
Deși în iarna asta, de tine, am nevoie.
E-o masă a tăcerii, pe undeva pe-aici,
Pe care o statuie își poartă-n ger pedeapsa.
De ai veni, sentința să poți să i-o ridici,
Te-aș lămuri să facem, în doi, tabula rasa.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la Crăciun, dar cu o relevanță mică.

Urare de Anul Nou
Să nu mă dezmint, prieteni, mă gândesc să vă colind
Și nu vreau să închei anul, cum mă știți, mereu jelind.
Vreau să hohotesc ca proasta, să m-audă-un mapamond,
Să mă prindă miezul nopții-mbrățișată cu un blond.
Și mai vreau să fiu silfidă, să îmbrac al meu deux-pieces
Uite-așa, pocnind din dește. Și să am mare succes.
Să întineresc deodată, ca-n poveste și să strig:
-Nu-mi mai trebuie sarmale, îmi ajunge un covrig!
Să am bani, să nu mai chițăi, că o carte nu mai pot
Să o tipăresc, poeme la lumină să le scot.
Că așteaptă la grămadă, înjurând acest sistem
Și înjur și eu cu ele, că nu-mi pasă, nu mă tem.
Și-aș mai vrea să plec în Franța, la Paris, ce vis nebun!
Dar, eu vreau, acum, când vine Anul Nou, cam tot să spun,
Ce-mi doresc de-o veșnicie, chiar dacă nu se-mplinesc,
Ce-am visat, de-a lungul vieții, cu voi vreau să-mpărtășesc.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Țara mea, cu ochi albaștri
Cad pădurile de teamă că securea se ascute,
Mor izvoarele de sete, iar poienele ni-s mute;
Florile se-ascund în iarnă, dar zăpadă nu mai este,
Ninge-n noi cu resemnare, și ni-s visele poveste.
Românește-mi cântă frunza, doina în genunchi se roagă
Să-i rămână pur cuvântul, să îi fie țara-ntreagă;
Dar, ce vulturi se adună, ciugulind din cântul dulce
În morminte mi-l așază și mi-l răstignesc pe cruce.
Nu mai înverzești pe ramuri și poverile se-adună,
Grijile te-ngenunchiază și din ele-ți faci cunună;
Mușcă corbii, strânși grămadă peste trupul fără vlagă
Nu e nimeni să-ți așeze mângâiere peste plagă.
Plânge-albastrul peste galben, roșul, maci, împovărează,
Somnul nu te mai găsește și ți-e noaptea tot mai trează;
Un colind se-aude jalnic, ca un scâncet de durere,
Ruga s-a sfârșit în lanțuri, râde Iadul de plăcere...
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Irreparabile tempus
La o margine de lume îți mai scriu un singur gând-
Este ultimul din anul ce se duce-acum plângând.
Plâng și eu cu el de mână la hotarul dintre vieți,
Eu cu nopțile pe umeri, el cu alte dimineți.
Este liniște la vamă, nici colindători nu sunt-
Plouă anul care vine, plouă sadic și mărunt.
Doar o clipă-și primenește glasul, lângă-un vameș surd-
Un tablou în alb și negru cam retoric și absurd.
Ultima secundă-și strigă agonia la hotar,
Ghilotina-i frânge glasul pe un act testamentar-
Lasă amintiri grăbite-n amalgam de vrășmășii,
Eu adun cu aripi frânte zborurile cenușii.
La o margine de lume, anul vechi și anul nou
Trec unul pe lângă altul într-un nesfârșit tangou-
Infinită legănare, noi vremelnici pasageri
Între astăzi și un mâine cu bagajul unui ieri.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Eternități în straie de-așteptare
Au înflorit pe gene tuberoze,
Ca într-un vis de vară-amăgitoare,
Ce picură tăcerea în mimoze
Cu ploi de mângâieri tulburătoare.
Și trec prin mine herghelii de fluturi
Într-un galop, ca sevele pădurii,
Te simt în mine și de nopți mă scuturi,
Eu îți aștept sărutu-n colțul gurii.
Să nu mă cerți că încă vreau iubire,
Chiar de mi-s anii grei ca piatra morii!
Și de mai plâng la ceas de despărțire,
Știu că te-ntorci, precum se-ntorc cocorii.
De moare luna mai de întristare,
Eu o s-aștept septembire să vină,
Cu mere coapte ies la drumul mare
Să te invit în toamna mea, la cină.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Gheorghe-al meu, ce Moș Crăciun!
O-ntâmplare-ntâmplătoare s-a-ntâmplat întâmplător,
(Dacă nu vă zic acuma, ce și cum, parol, că mor!)
M-am trezit de dimineață, la cumpărături să merg-
Era frig, era și ceață, ochelarii dau să-i șterg,
Dar, îi scap din mână, iaca, calc pe ei și îi strivesc-
Na, că nu mai pot acuma prețurile să citesc.
Intru-n Mol mă uit în stânga și în dreapta mă chiorăsc,
Ce să iau, să umplu coșul, încă nu mă hotărăsc.
La intrare chiar pe dreapta, Moș Crăciun lângă un brad
Zâmbea tâmp, c-o blondă-n brațe, slabă și cu ochi de jad.
Mă opresc și mă uit bine, chiar și fără ochelari,
Moșu-o mângâia pe fese și pe sânii ei cei tari.
Măi, să fie, parcă-i Gheorghe, Gică-al meu, privesc șașiu-
M-a văzut, se înnegrește, nici nu pot să vă descriu,
Cum se schimbă fețe fețe și-o aruncă pe blondină,
Peste sacii cu cadouri, lângă mine o vecină:
-Aoleu, ăsta nu-i Gheorghe, Maricico, ce-i cu el?
Că eu îl știam mai mare, acu'i tare mititel,
Parcă a intrat la apă și-i cam galben, vai de el!
Gheorghe tremura ca varga și suna din clopoțel.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Iubire albă
Și m-aș preface-n fulgul de zăpadă
Care-ți atinge fruntea-ngândurată,
Și te-aș mai ninge-n vise câteodată,
Să mă asculți cum ning ca o baladă.
Și să m-atingi, să mă topesc în palmă
Când îmi aștepți sub vâsc îmbrățișarea,
Tu să fii țărmul, eu să îți fiu marea
Într-un ocean de alb. Atât de calmă
Să îți pătrund sub piele cu sfiala
Atâtor doruri ce-au zăcut departe
În iarna amintirilor deșarte
În care ne mai paște îndoiala.
Și m-aș preface-n iarna cea mai iarnă,
Să te îngheț în veșnicia albă,
Și din colinde să îți fac o salbă,
Din ceruri, îngeri, peste noi, să cearnă
Tăcerile zăpezilor eterne.
Tu, doar iubirea, peste mine-așterne!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


S.O.S
Nu am puteri să mă desprind de moarte-
(Și nu e moarte-aceea cunoscută).
M-am exilat din mine prea departe
Și a rămas doar scâncetul de ciută
Rătăcitoare, ca un gând de seară,
Ce nu-și găsește matricea pierdută
În niciun ochi de cerb. Doar ploi de ceară
Câte-un oftat de cer îi împrumută.
Așa golită de fiorul vieții
Nu am curaj să mai privesc oglinda;
Mă vând pe un sonet vetust poeții
În strai de alb, când nu-mi găsesc colinda.
Și de ce nu m-ar vinde, când din toată
Acea învolburare-nfloritoare
N-a mai rămas decât o stilizată
Dorință de iubire-amăgitoare?
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Eu te iubesc cu trupul meu de umbră
Eu nu doresc să-ți intru pe moșie,
Nici granița s-o trec, ca un tâlhar,
Doar să mă lași să vin pe la chindie,
Să îți aduc iubirea mea în dar.
Să te privesc, așa, de la distanță,
Să nu te sperii, nu vreau să te-ating!
Mă lasă, să-ți pătrund în ambianță,
Să pot, iubita mea, să te mai ning.
Te voi ciopli din trunchiul de mesteacăn,
Mai albă decât neaua de Crăciun
Și doar cu gândul voi atinge-un cearcăn
Și nu voi îndrăzni nimic să-ți spun.
Te voi iubi cu umbra-mi, la amiază,
Cu umbra-ți să te-apropii de-un sărut,
O vară indiană-ți pun de pază
Iar, dacă ai nevoie de un scut,
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Noi... ai cui suntem?
S-a mai stins o stea în Carul Mare
Carul șchiopătează în trei roți,
Pe Pământ e mare Sărbătoare
Pentru ghiftuiți și pentru hoți.
Restul rabdă foametea sub piele
Umiliți de-a nu fi, când ei sunt
Umbre, cărând crucile prea grele
Înspre domiciliul lor mărunt.
Țara lăcrimează prin coclauri
Ca o mamă pentru pruncii ei,
Cei vânați de lifte și balauri
Și ce triști sunt, Doamne, ochii ei!
Ochii ei albaștri de cicoare
Unde plouă-agonic, permanent.
Scâncetu-i se-aude-ntre hotare
Tot mai jalnic și mai insistent.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cad visele din nopți de iad...
S-a sinucis un vis de toamnă, frângându-și aripile-n vânt... și sfinți și îngeri îl condamnă fără niciun discernământ...
Își poartă crucea printre leșuri, sunt multe vise la pământ și ce orfan fără vocale îi ține doliul un cuvânt!
N-are-nțeles pentru oricine, nu se traduce-n niciun fel, e ca un fel de îngăimare, când curge sângele din miel...
Și vinovate fără vină, cad visele din nopți de iad și prinde spaima rădăcină și cresc păduri pe bulevard...
Păduri de -angoase și temoare cu groaza-n globuri de Crăciun, beteală de înfricoșare, pecete pentru alt surghiun...
Grămezi de vise stau la coadă și crematorii nu mai sunt, au ars cuvintele-nainte și nu mai e niciun mormânt...
Numai cenușa se așază în straturi groase peste vis, nu se mai fac nici parastase și Dumnezeu e compromis...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Albastru
De-aș fi iarnă, ce-aș mai ninge peste trupul tău sedus!
Dar, nu sunt și ninge cerul vinovat, de jos în sus.
De-aș fi mare,-n brațe-albastre, te-aș purta spre mine-n larg,
Dar, în brațe, port doar vise, umbre ce de țărm se sparg.
Și de-aș fi suspin de vară-n asfințit de flori de maci,
Ți-aș fi lacrima-povară, dar nu sunt și-n ierni mă-mbraci.
De sub neaua vieții mele, te adulmec și te chem
Să îmi fii colind albastru, dezlegare de blestem.
De-aș fi toamnă-n strai de frunze ruginii și de gutui,
Ne-am sorbi la prânz și cină și-amândoi am fi sătui;
Eu, licoare aromată, căpșunică-n bob răscopt,
Tu, șampanie aleasă, așteptând să te adopt.
De-aș fi primăvara verde, și tu frunză-nmugurind,
Fir de iarbă ce-ncolțește pe-al iubirii tainic grind,
Aș mai cere înc-o viață, să am timp să te iubesc;
Dar nu sunt nimic din toate și-n nimic nu mă găsesc.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Violetta Petre despre Crăciun, adresa este:
