Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Violetta Petre despre noapte

Violetta Petre

Noi, nebunii nemuririi

(tautogramă)


Noi, nebuni nuntind ninsoarea,
Navigăm neostoiți,
Ne nășește neuitarea
Neatinși, neauziți.

Nu negociem nici neaua,
Nici nămeții nevăzuți.
Nori nocturni nutresc nevina
Neaflaților nevruți.

Nedoriți nomazi, năvală,
Noaptea năpădim nătâng,
Navigăm năuci. Natală,
Neaua ninge nechezând.

Neofiți naivi, neștirii,
Nani năieri năimim noroi.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Cât încă iarnă-ți sunt...

Iubesc tăcerea din zăpezi și liniștea de sub troiene
Și albul n-aș vrea să-l ating, când mi se-așterne pe sub gene.
E-atât de efemeră clipa, când ninge pur peste morminte,
Încât m-aș preschimba în iarnă, de tine, să-mi aduc aminte.

Și-aș îngheța visele toate și nopțile le-aș îngheța,
Să te păstrez, să pleci din mine, când zorile vor trâmbița
Că primăvara întârzie, împotmolită-n verde crud
Pe undeva, într-o chilie, de unde ruga, nu-i aud.

În calendare ghioceii se prind în zi de Mărțișor
În hora florilor și-a nopții în care nasc iubiri și dor,
Dar eu mă ancorez în iarnă, ca un copil orfan de sân,
Să mai iubesc ninsori albastre și sub ninsori să mai rămân.

Tu să nu strigi, că nu te-aude vreo primăvară, pe vreun ram,
De sub zăpada gurii mele, acolo unde descifram
Un alfabet numai al nostru, cu flori de gheață în cuvânt!
Tu soarbe-mi seva din cuvinte, atât cât încă iarnă-ți sunt!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Eu mă topesc ca timpul

Eu mă topesc ca timpul, ce nu-și cunoaște locul
Și nici nu se oprește în pragul vreunui cer;
Deși mă doare clipa, eu am intrat în jocul
Tăcutelor secunde, ce-n găuri negre pier.

Mai pierd ceva din mine, un vers mai curge-agale,
Rămân poeme-n urmă, cu un picior beteag,
În versuri albe, rime fac striptis și-așa goale
Se scurg pe pleoapa nopții și-n noapte mă retrag.

De îmi auzi chemearea, când trec prin vama sorții
Bucăți din partitura ce curge din viori,
Oprește, doar balada enesciană-a porții
Prin care doar tăcerea ne mai găsește-n zori.

Și, poate cu răbdare, vei aștepta căderea
Nisipului ce-n sare s-a preschimbat în timp;
Gestantă e clepsidra ce-și drămuie durerea
Când naște câte-o moarte în orice anotimp.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Albastru 16

Mi-ești lanțul prins de gleznă, ce mă ține
Să nu mai fug în noaptea nunții noastre,
Rănindu-mi inocența cu rușine
Când îmi strivești poemele albastre.

Și muști din versul ce îl port ca salbă,
Când goală mă arăt, să guști din mine.
A mai rămas un pliu din rochia albă
Și un buchet de roșii balsamine.

De mă atingi eu mă deschid ca cerul,
Tot mai albastră în adânc de floare
Și te primesc, iubite, în ungherul
Plin de iubirea tămăduitoare.

A germinat în Lilith și în Eve,
Marame de oceane-nlăcrimate
Le-au fost și strai și nesecate seve
În nopți și zile reci și zbuciumate.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Tăcerea strigă, nu se-aude...

Orașu-i gol, doar cimitirul a adunat lângă morminte
Pe viii morților, cu dorul și cu durerea în cuvinte.
Se mai desprinde câte-o frunză, prinzând o lacrimă amară
De pe un rid de suferință din poezia solitară,

Ce încă mai suspină-a jale,-ncrustată-n piatra funerară,
Deasupra căreia uitarea și nopțile doar mai coboară.
Tăcerea calcă pe morminte, cu rugăciuni abia șoptite
Și nu răspunde niciun suflet din adormirea lui cuminte.

Doar lumănările-și adună în statuete taciturne
Lumini zidite-n parafină, pentru plimbările nocturne
Ale plecaților din viață în lumea care nu cuvântă.
Doar clopotele bat, Marie, și Liturghia-n ceruri cântă.

Orașu-i gol, doar urma vieții, o mai zăresc pe câte-o stradă
Ascunsă-n plânsul dimineții, ce nu mai poată să te vadă.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Sub talpa ta

Sub talpa goală te-aș păstra, să-mi mângâi pașii pe ninsoare,
Când nopțile cu greu le car pe umbra mea rătăcitoare.
Nu mă lăsa să sângerez, călcând pe cioburi de iubire,
Cât eu îți sunt un univers, cât eu îți sunt nemărginire.

În palma ta mă scriu poem, să mă recite trandafirii
Și versul meu de început, ca noaptea când se-nchină mirii,
Pe inelar să-l înfășori, ca legământ de netrădare,
Să cânte albul peste noi, când ninge abuziv și doare.

Ne troienesc pe umeri zori cu întrebări chinuitoare
Dar, nu-s răspunsuri pentru noi, cum nu e valul pentru mare
Decât un efemer oftat, pe-aceeași cale de tăcere,
Ce-și lasă lacrima pe mal și în albastra spumă piere.

Sub talpa ta de m-ai avea, mi-aș face iglu pentru-o viață
Chiar dacă mângâiera ta, cu-atâta iarnă mă îngheață...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Eu m-am ascuns în mine...

Să nu mă cauți, m-am ascuns în mine
Și lacăte de gheață-am pus la porți;
Mă ninge liniștit și mi-este bine,
Când lângă mine mi-am adus consorți

Toți îngerii goniți din raiul verde
În care înfloream cu tine-n gând,
Cu albul lor, nesomnul, să-mi dezmierde
Când nopțile, pe un coșmar, le vând.

Să nu îmi scrii, nu mai citesc, iubite!
S-au risipit cuvintele în vânt.
Minciuna te-a-nfiat și vara minte,
A coborât și iadul pe pământ.

Și gustu-i de cenușă și tăciune
Îl simt pe buze, când, timid, mai strig
Spre dumnezei, mimând o rugăciune,
Dar, mi-e atât de iarnă și mi-e frig!

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

De nu te-aș fi știut!

Ți-aș răsădi un pui de gând pribeag
Pe lângă așteptările aldine,
Să-ți crească dorul, să-mi răsari mai drag,
Să nu-mi gonești urările de bine!

Ți-aș fi răspuns la setea de culori
Când te trezeai din foamea de cuvinte;
Eu te găsesc lumină, tu mă dori
Cu umbra dintr-o vară ce mă minte.

Și toamna asta m-a născut cu-n dor
De noi, de tine, de o altă lume;
Tu-mi scuturi visul, eu în vis te-ador
Și mi-ai uitat și lacrimă și nume.

Și dacă nopțile vor troieni
Iubirea ce-o ascund așa cuminte,
În noaptea ce ne știe voi veni
Să te întreb, din mine, ce ții minte?

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Colinde ratate

noapte presărată-n fumuri
de tămâie și rășină
risipindu-se pe drumuri
noapte grea fără lumină
doar cățeii lunei moarte
se adună pe la porți
magii alungați din carte
ridicatu-s-au din morți
și zăpada schilodită
de-ntunericul din noi
nu mai cântă pe sub luna
cea mâncată de strigoi
scârțâie sub tălpi a moarte
și colinda ni-i străină
că sub brad găsi-voi mâine
stele moarte, luna plină
nici nămeții nu-s departe
și nici ieslea încălzită
magii rătăcesc prin carte
cătând clipa potrivită

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Doar noaptea...

Noaptea-și cerne liniști sacre prin unghere neștiute,
Niciun gând nu se strecoară, umbra nopții s-o atingă.
Numai gândurile mele strigă vrute și nevrute
Și nu-i nimeni să le-audă și neliniștea să-mi stingă.

Picură câte-o-ntrebare, ca un trăsnet în furtună,
Să m-ascund de mine, Doamne, poate îmi arăți pe unde!
Mă găsește nebunia pe oriunde și m-adună
În căușul palmei sale, pân' la oase mă pătrunde.

M-aș refugia în basme, sau într-un poem de vară,
Dar am lanțuri la picioare, în coșmaruri ghemuită.
Port singurătatea nopții, peste tot, ca o povară
Și nu-i nimeni, dimineața, înspre mine s-o trimită.

Am uitat să cânt din frunză, zorii să-i aduc pe frunte,
Nu mai știu gustul iubirii și să înfloresc mi-e teamă.
Stau la pândă ochii nopții, răsăritul să înfrunte
Și-i atâta noapte-n mine și doar noaptea mă mai cheamă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Secunda amintirilor rotunde...

Au dat în pârg cireșele de mai,
(A câta oară într-o veșnicie?)
A câta oară, am strigat: mai stai?
Și ți-ai închis răspunsu-n cochilie.

Pe țărmul mării, valul șterge pași,
(A câta oară, într-o vară oarbă?)
Puteai măcar o urmă să mai lași,
Pe care fluxul mării să n-o soarbă.

Și teii își așteaptă strai de flori,
Precum miresele în noaptea nunții;
Tu m-ai lăsat în prag de sărbători
Cu întrebări pe ridurile frunții.

Au înflorit și macii pe câmpii,
Însângerați de-atâta așteptare;
Eu te aștept și știu că n-ai să vii,
Dar te îmbrac în vară și iertare.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Când doar ploaie sunt...

Nu s-au mai desprins de mine ploile cu frunze-n plete,
Curg, așa, ca o cascadă și nu-ncerc să mă ascund.
Poate, te-oi găsi prin ele, printre frunze violete-
Strigă-mă, iubite-n ploaie, chiar de-andante îți răspund!

Și dezbracă-mă de toamne, cât mai este timp de-o vrajă-
Uite, cum suspină cerul-mpovărat de nenuntiri!
Caută-mă-n nopți de veghe, unde mirii stau de strajă,
Numărându-și anii tineri amprentați de amintiri.

Și de-o fi să fie-o nuntă, nu uita să faci strigare
Până dincolo de toamne, să mă-mbraci în primăveri,
Să mă plimbi prin constelații, înhămat la Carul Mare,
Ca un Zburător, iubite, nemurirea să-mi oferi!

Poate-i doar un vis de noapte ce se naște din dorință-
(Eu să te inund cu cerul, ce se scaldă-n ochii mei),
De atâta așteptare și prea multă neputință,
Când doar ploaie sunt, iubite, și te chem ca să mă bei...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Și, pentru că, din nou, e primăvară...

Din teamă și obsesii ne-nțelese,
M-ai zămislit în zi de sărbătoare,
Când dintre spini rămas-au neculese,
Doar păpădii și flori nemuritoare.

Pe țărmul mării se scriau poeme,
Cu liniștea din nopțile de vară.
Era târziu și parcă prea devreme,
Să m-alăptez cu scâncet de vioară.

Un val albastru-și pregătea sărutul,
Agonizând într-o idilă falsă
Și dureros și tandru, începutul
Încarcera toți fluturii în plasă.

Era și nu era un rai pe-aproape
Și Dumnezeu își oblojea o rană.
Doar visul mamei mai plutea pe ape
Și-o rugăciune a bunicii-n strană.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Să-nlocuim tabloul ninsorilor din noi

E iarnă-acum, iubite, în parcu-n care-aștept,
Să nu mai ningă-a tine și-a dor de-mbrățișare.
Dar ninge fantomatic pe umărul meu drept
Și-n stângul geme iarna-ntr-un semn de întrebare.

Se tânguie copacii sub albele poveri
Cu brațele întinse spre ceruri încărcate
De lacrime de îngeri cu zborul în tăceri
Și peste mine aripi de răni îndurerate,

Cad troienindu-mi pașii pe-aleile pustii,
Pe unde amintirea se zbenguie în voie.
E liniște, iubite, și știu că n-ai să vii,
Deși în iarna asta, de tine, am nevoie.

E-o masă a tăcerii, pe undeva pe-aici,
Pe care o statuie își poartă-n ger pedeapsa.
De ai veni, sentința să poți să i-o ridici,
Te-aș lămuri să facem, în doi, tabula rasa.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Las iubirea să se frângă

Las iubirea să se frângă, cum se frânge o aripă
Într-un zbor lovit de trăsnet, într-o toamnă nemiloasă.
Răstignirea e aproape și în mine se-nfiripă
Visul unei nopți eterne, înecată în angoasă.

Și mă doare că surâsul mi-a murit pe o cicoare
Dintr-un cer uitat de vreme-ntr-o poveste fascinantă.
În castelu-n care prințul o păzea de vrăjitoare
Eu, o servă fără nume, am rămas doar o bacantă

Care-și vinde pe-o ocheadă, trupul însetat de vară
Și adună creițarii pentru floarea cea albastră.
Ce naivă ești femeie, el privirea nu-și coboară
Spre umila-ngenunchere, înspre pacea ta sihastră.

Și nu-ți mai jeli iubirea, lasă lumea-mpărătească!
Niciodată sânge-albastru nu se-amestecă cu apă.
Ia-ți și lacrima cu tine și în tine să domnească
Neiubirea ce ți-e scrisă! Lacrima din ea s-adapă.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Noapte albă

Latră câinii a gâlceavă, uite-așa de plictiseală,
Alergând după o umbră ce suspină-n pielea goală.
Încă mai visează luna, șchiopătând spre dimineață,
Eu înjur de insomnie și de mama ei de viață.

Tace liniștea-mprejuru-mi, ca o bocitoare-ascunsă,
Eu aud cum strigă marea, marea nu m-aude însă,
Cum îngân sonata lunii pe o margine de lume
Și nu-i nimeni să mă vadă și prin noapte să mă-ndrume.

Torc clepsidrele la sânul unui timp cu trena-n ploaie,
O secundă-și șterge fardul și de vară se jupoaie.
Și-a pus busuioc la poartă și așteaptă mustul dulce
Pe-un butuc de căpșunică-și pune capul să se culce.

Numai eu alerg cuvinte, să le-mbrac în strai de seară
Pentru balul poeziei, de pe-o strună de vioară.
Și mă simt regina nopții, cu miresme inedite,
Mi te prind în mreje, viață, și în versu-albastru mi te

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Violetă, floare de câmp...

Alerga copilăria, flori de câmp purtând în plete
Cu tăcerea dimineții și-a-nserării violete
Și în liniștea albastră, din petale de cicoare
Picurau în ochii tineri, lacrimi și un dor de mare.

Pe scaieți tronau albine, îmbrăcate-n muselină
Ciumăfaiele ca neaua, îmbibate-n vanilină
Erau gazdele perfecte, lângă macii rupți din soare,
Înroșiți de astrul lumii când apune sau răsare.

Clopoței și anemone, galbenele, albăstrele
Le-mpleteam în coronițe pentru nopțile cu iele;
Margarete, sânziene, stânjenei și garofițe
Le-așezam pe ia mamii, broderie pe altițe.

Păpădii și levănțică, dediței și viorele
Toate au rămas în mine, amintiri cu gust de stele;
Când mi-e dor, alerg în vise pân' la lunca dunăreană,
Să-mi găsesc copilăria-n țara hiperboreană,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la noapte, dar cu o relevanță mică.

Violetta Petre

Când strigi, doar îngerii te-aud...

Te-ai risipit ca păpădia, cu aripi amputate-n vânt
Pe portativele tăcerii nevinovate din cuvânt.
Și nimeni n-a-nțeles, că-n tine, doinesc viorile de dor
Și totuși n-ai cerut nici milă și n-ai cerut nici ajutor.

Și de-ai strigat la veri pierdute, albastru cer nu ți-a răspuns-
Era prea-ntunecatră noaptea, la nici o stea nu ai ajuns.
Ți-ai construit castel din lacrimi și întrebări te-au troienit,
Să îți deszăpezească viața, nicio iubire n-a venit.

Mai înflorea câte-o speranță în florile de busuioc,
Da ursitoarele venit-au cu daruri fără de noroc.
Și câtă frumusețe zace în ochii verzi, ca de smarald,
Și câtă liniște și pace în glas de mamă-atât de cald!

Doar nopțile, surori de cruce te-au învelit în vise dulci,
Pe pat de iarbă verde, gândul, să-l odihnești și să îl culci.
Clepsidrele-și vedeau de treabă, furând secundele pe rând,
Surde și oarbe la durerea, pe-un țărm de mare, implorând.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Nici iad, nici rai

Am obosit să te mai strig, iubite
Oricine ai fi fost, dar nu mai ești.
Și nici n-ai fost, am vrut doar să-mi citești,
Pe buze, adormitele cuvinte

Rămase undeva-n eter, ecouri
De aripi adunate într-un zbor,
Când tu, grăbit, plecai în urma lor,
Eu adunam, în urma ta, zerouri.

Și m-am pierdut, cum toamna-și pierde straiul,
Printre cuvinte. Să te-opresc, am vrut
Într-un poem cu noi, de început.
Dar n-am găsit nici iadul și nici raiul.

De-aș ști că brațele-ți îmbrățișează
Un trup de Zee care te-a vrăjit,
M-aș risipi în neantul infinit
Și n-aș mai ține, noaptea albă, trează.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Tu, iubește-mă, ca pe-un ultim amănunt!

Eu nu mă cunosc, iubite, nici nu știu de unde vin-
Poate, m-ai cioplit în frunza sau achena de pelin,
Ori, m-ai adunat din vise, înspre zori, pe-un val pribeag,
Să nu-ți fie solitară noaptea și să-ți țin de drag.

Poate, m-ai găsit pe buze când de sete fremătai
Și m-ai așezat în floarea de salcâm din luna mai.
Sau m-ai întâlnit în lanul de secară, printre maci,
Ori, în gustul căpșunincii, ce zâmbea printre araci.

Sau pădure-n vârf de munte, ți-am crescut, când ți-era cald,
Când te-ai scufundat în valuri, printre valuri ți-am fost fald,
Să-ți îmbrac singurătatea și la mal să te aduc
Și-n tăcerea de sirenă să te-agăț, să te seduc.

Poate că ți-am fost amurgul amăgindu-te candid,
Când reginele de noapte cupele și le deschid,
Sau zoreaua dimineții ce te-a smuls dintr-un coșmar,
Ori o gențiană-albastră pe-o cărare de hoinar.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Violetta Petre despre noapte, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info