Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Violetta Petre despre ploaie

Violetta Petre

Ultima vară cu tine

Ploua și atunci cu năduf și revoltă,
Ploua și atunci ca-n potopul lui Noe,
Ploua din pământ, rana mea ca din boltă,
Ploua dezinvolt, fără nori, fără voie.

Ploua dimineața, ploua la cafea
Și beam amândoi câte-o ploaie din ea,
Ploua și la prânz, mai domol și timid,
Ploua anacronic și-aproape stupid.

Amurgul cădea peste umeri șiroaie,
O cruce de nori ai pictat pe retină,
Iubirea-nota, ca nebună-n noroaie
Și ploia gemea-mpovărată de vină.

Doar noaptea plângea pe-nfundate în pumni,
Cu lacrimi albastre din ochii-mi în ploi,
Iar eu te priveam cum din vară le-aduni.
Ia-mi lacrima, Doamne, dă-mi vara-napoi!

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Replică la poezia "Regăsire" de Valentin David

De rătăcești prin ploaie ca nebunul,
În asfințitul negru-cenușiu,
Am să-ți aduc o sticlă de rachiu,
Că știu că nu te-mpaci deloc cu vinul.

Așteaptă-mă și tu, lângă-o băltoacă
Mai mare, să îmi fie ca reper!
Ți-aduc și-un pic de sare și piper,
S-arunci în stropi, când ploaia te atacă.

În parcu-n care bântuie strigoii
Castanilor cei dezgoliți de strai,
Eu zic, cu vagabonzii câini, să stai,
Să-ți treacă de urâtul greu al ploii!

Și pe sub streșini, umbra să nu-ți treacă!
Umbrelă n-ai și ești în pardesiu.
Eu mai întârzii, că-i așa pustiu
Și dacă nu mai vreau să vin? Și dacă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Nu mai e vară-n iulie, iubite...

Îmi place să-mi atingă ploaia gândul,
Să-mi spele pân' la oase frământarea.
Mi-aș aștepta-ntr-un nor de ploaie rândul
Și-aș lăcrima albastru peste marea

Ce-și scutură un val doar pentru mine
La țărmul însemnat de vara-n care
Se-mbrățișau săruturi orfeline
Și înfloreau în noi mărgăritare.

Nu mai e vară-n iulie, iubite.
(De ziua mea, a plâns albastru cerul).
Te-aș fi adus din vise ofilite
Dar, eu nu pot să îți dezleg misterul

Tăcerilor cu gust de renunțare.
Te caut prin cotloane clandestine
Și-mi stă pe buze, azi, o întrebare:
De ce-ai ucis grădinile din mine?

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Doamnei Ileana Vulpescu

Când plouă peste lume cu flori de liliac,
Cuvântul se coboară din glas de ciocârlie
Și se așază-n taină pe filele ce tac
Ca broderia fină pe româneasca ie.

Și curge precum râul curat de la izvor
Și-adapă setea noastră de zicere română,
Iar Doamna ce-l dezbracă de hainele ce-l dor
Îi mângâie tristețea și-l ține bine-n mână.

Apoi, mărinimoasă,-l împarte la săraci
Să le-ostoiască foamea de româneasca pâine;
Primește darul sacru, cu el să îți îmbraci
Tot golul din vorbire și zilele de mâine!

Sădește Doamna-n ceruri, albastrul din cuvinte
Și pe pământ cresc ramuri cu rod neprețuit;
Nu îl doboară ura, nici ploaie și nu minte
Cuvântul. Și rămâne averea-n vechiul schit.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Replică la poezia "Cad suflete" de Valentin Petre

Cum bate vântul prin copaci
Și cum mai cad frunzele toate!
Și nu știu de ce plin de draci
Ești și rămâi mereu în spate?

De mână-aș vrea să te mai țin,
Dar, mă refuzi, că ții umbrela,
Înjuri și sudui din senin,
Că ți-a udat ploaia flanela.

În papură-mi tot cauți nod,
Că merg prea iute nu-ți convine,
Misterul nu pot să-l deznod:
De ce-ai mai vrut să mergi cu mine?

Suntem bătrâni și e firesc,
Să ne cărăm mai greu carcasa.
Îmi vine, zău, să te plesnesc,
Sau s-o invoc pe-aia cu coasa,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Forinei, de ziua mea...

E ziua mea și marea-i zbuciumată-
Cum să nu plângă, când ești azi pământ?
Cum mai râdeai, tu, Floare minunată!
Și eu, de ziua mea, cum să mai cânt?

Când taci și ochii-ți sunt pentru vecie,
În întuneric și nu mai zâmbesc,
Îmi pun, azi, doliu greu la pălărie
Și ploi de lacrimi pe sub gene-mi cresc.

Se-anunță ploaie și furtuni pe Terra
Și moartea celebrează un succes;
A mai mușcat o viață, goală-i sfera,
Acum, când, dintre oameni, te-a ales.

Te duci la îngeri, dincolo de stele...
Să-ți fie somnul liniștit! Curând,
Vom străluci, ca tine, printre ele-
Păstrează-ne un loc la tine-n gând!

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Noiembrie s-a rătăcit prin mine...

Privește-mă în ochi! Deși-mi zâmbește
Noiembrie-n rochiță și sandale,
În iriși frunza iar se veștejește
Și-n calendare ninge cu vocale.

E țipătul ce crește iar în mine
Dintr-o tăcere-năbușită-n oase,
Și treci pe lângă mine iar, străine,
Deși te-ating cu versu-mi de mătase.

Nu plouă, n-a plouat de-o veșnicie
Și sete-mi e de-a cerului cascadă,
Dar știu că cerul plânge sine die
Și nu își lasă rana să se vadă.

La fel ca el nici eu nu mă dezvălui
Și râd când rana este mai adâncă.
În hohote durerea mi-o învălui
Și-s mai puternică decât o stâncă.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Din flori de gând te-adun

Eu am plecat pe-o clipă, adio nu ți-am spus,
Clepsidrele așteaptă impulsul remușcării;
Azi m-a ucis amurgul și-un vis a mai apus
Și mușcă fericirea din buzele răbdării.

M-aș dezbrăca de mine, să-mi dai din tine-un pic
Albastrul mi-ar rămâne, ca o nemărginire;
Sunt eu cu strai de tine, sau nu mai sunt nimic
Și-n coajă de tristețe te plămădesc, iubire.

Și lasă-mă să caut de dincolo de noi
Cum mai suspină dorul și ploile cum mor!
Am adunat în mine un pas din doi în doi
Și valsul fără tine mi-e greu... Și mi-e ușor

Să te adun din mine, ca pe o notă vie
Dintr-un solfegiu tainic, dospit în flori de gând.
Hai, cântă-mă sub ploaie! Ce dragă simfonie
Mi te găsesc sub streșini, cu toamnele plângând.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Replică la poezia "Aștept potopul" de Valentin David

Și dacă frunzele de plop se zbat,
A moarte pe sub picurii de ploaie,
Ferește-te și tu cât poți de zoaie!
De ai umbrelă nu ești atacat,

Nici de potop, nici de-a toamnei stihie.
Doar vântul, de-i mai aprig, te va bate,
Cu o rafală te va da pe spate,
Dar, capul să îl ai sub pălărie.

Te crezi un Noe, să te urci în arcă-
Bați câmpii rău, băiete. Lângă tine,
La dreapta sau la stânga este-o barcă.
Sau să te urci în ea îți e rușine?

''Te udă ploaia timpului sihastru?''
Ce bazaconii poți să scoți din gură!
Când tu ești ud precum o murătură,
Visezi la soare și la cer albastru?

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Și-acum mai ești în mine

M-ai adăpat, iubite, ce sete-aveam în mine
De ploile rebele, de vară și de tine!
Și cum mai crește iarba în pielea de sub palme
Când palma ta rămâne pe sânu-mi și adoarme!

Și-acum mai ești în mine, ca un poem ce cântă
Pe strune de vioară, când înserări frământă.
Cum înflorește-albastrul sub genele lăsate,
În visele de noapte, când pleoapa-ncet se zbate!

Și aripile-s ramuri ce înfloresc amurgul,
Cu primăveri aruncă în mine Demiurgul.
Pe buze mai suspină sărutul... ce arsură
Mi-a sângerat tăcerea și s-a ascuns în gură!

Mi-ai adăpat iubite, atâtea doruri mute,
Cu zeama aurie de pere pergamute!
Când ai mușcat din versul virgin al cărnii mele
A explodat tot cerul și a plouat cu stele.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Nu pot să ucid toamna

Mă întorc în toamna care mi-a plouat mereu în sânge,
Plânge salcia pe maluri și în mine totul plânge.
De pe ram își iau adio toate frunzele și vântul
Le răsfiră pe trotuare. Lasă-mi, vântule, cuvântul!

Să îmi fie adăpostul unde se-ntâlnesc gorunii,
Să-mi agațe poezia de un colț din trupul lunii,
De furtună s-o ferească, pân' la cer să o ridice,
Cu melancolia toamnei, să nu se mai intoxice.

E de-ajuns că sunt eu toamnă-n orice anotimp ce vine,
Măcar să-mi rămână versul, vară-albastră-ntre suspine,
Să danseze pe la baluri și să strige-n gura mare:
Luați toamna de pe mine, hai, la toamnă de vânzare!

De n-ar fi așa frumoasă, cu aromă de gutuie,
I-aș strivi poamele toate și aș țintui-o-n cuie.
Aș închide-o fără milă, în Siberii neștiute,
Să adoarmă sub ninsoare, gerul să o execute.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Numai azi, plouă cu trandafiri

N-are cerul unde plânge, plânge iarăși peste burg,
Mări, oceane, fluvii, râuri, iar, de jos în sus, se scurg.
În genunchi scâncesc copacii, mor statuile sub ploi,
Umblă visele năuce printre nori cu umeri goi.

E noiembrie mai jalnic decât orice lună-n an-
Plouă sadic, fantomatic ca dintr-un imens ocean,
Care-a strâns durerea lumii din secunda de-nceput.
Plouă-ncet lacrimi amare, ce-n ochi n-au mai încăput.

Plouă vertical pe viață, vântul încă-i rătăcit
Într-o gară-n care-așteaptă trenul ce n-a mai venit.
Mai fumează o țigare, mai comandă o cafea,
Plictisit, mai ciufulește câte-un gând de catifea.

Plouă-n mine picătura unei clipe ce s-a stins,
Când spre tine, veșnicia, brațele și le-a întins.
Și de-atunci, plouă întruna cu potop de amintiri,
Numai azi, plouă cu stele și miros de trandafiri...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Ochi de cer, clipă albastră...

Eu sunt clipa de-ndoială, ce se-ascunde în lumină,
Rogvaiv din curcubeie ce se naște-n ploi de vină,
Un miracol, o magie efemere-n universuri,
Un poem în strai albastru, cu neterminate versuri.

Cântec mut de agonie, în amurguri de tăcere,
Vis de vară-n bob de struguri, scâncet verde de durere,
Ochi de cer, privind sfielnic, printre ramuri înfrunzite,
Șoaptă albă de femeie, de pe buze părăsite.

Clipa-i cât o veșnicie, dacă știi s-o guști întreagă
Și te-abandonezi în brațe, brațele cui îi ești dragă.
Și închide-o între gene, ca pe-o lacrimă fierbinte!
Va rămâne pe retină și va aștepta cuminte,

S-o eliberezi când doare de prea multă-mbrățișare
Și să-i dai drumul la aripi, să se-nalțe, să coboare.
Poți s-o chemi să mai revină, într-o altă-nfățișare,
În albastrul dimineții, sau în ploile cu soare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Când doar ploaie sunt...

Nu s-au mai desprins de mine ploile cu frunze-n plete,
Curg, așa, ca o cascadă și nu-ncerc să mă ascund.
Poate, te-oi găsi prin ele, printre frunze violete-
Strigă-mă, iubite-n ploaie, chiar de-andante îți răspund!

Și dezbracă-mă de toamne, cât mai este timp de-o vrajă-
Uite, cum suspină cerul-mpovărat de nenuntiri!
Caută-mă-n nopți de veghe, unde mirii stau de strajă,
Numărându-și anii tineri amprentați de amintiri.

Și de-o fi să fie-o nuntă, nu uita să faci strigare
Până dincolo de toamne, să mă-mbraci în primăveri,
Să mă plimbi prin constelații, înhămat la Carul Mare,
Ca un Zburător, iubite, nemurirea să-mi oferi!

Poate-i doar un vis de noapte ce se naște din dorință-
(Eu să te inund cu cerul, ce se scaldă-n ochii mei),
De atâta așteptare și prea multă neputință,
Când doar ploaie sunt, iubite, și te chem ca să mă bei...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Replică la poezia "Mor poeți" de Valentin David

Nopțile-s mai lungi și mai pustii,
Se coboară doliul în poeme,
Plânge pana și cerneala geme,
Versul, cum să poți, să-l mai învii?

În oglinda lacului, un val
Abia mai ajunge să apuce
Ramul unei sălcii ce se duce,
Să împingă bărcile la mal.

Lacrima ne plouă peste frunți,
Ploile-s mai reci și mai nebune,
Tunete se-ngrămădesc pe strune,
Se ascund secundele în munți.

Muzele agonizează-n cor,
Cupidonii în genunchi jelesc,
Stele-ncep să cadă nefiresc,
Când ne mor poeții... și cum mor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Să-i rugăm să ningă, pe poeți

Iubesc zăpada de sub talpa ta,
când îți ia forma pasului grăbit,
iubesc sărutul nostru-n asfințit,
chiar dacă este doar în mintea mea...

În mintea mea aleargă cai la trap,
eu la galop, în urma lor tânjesc,
ca-n herghelia lor și eu, cândva,
să-ncap și lângă armăsar să călăresc,

Să călăresc troiene de zăpezi
și să-mi îmbrac copitele-n argint,
când iernile să ningă mai au trac
și că ne ninge pe-amândoi, mă mint.

Mă mint că va mai ninge peste noi
și că vom colinda de Sărbători
dar cerul e-mbrăcat în nori de ploi
și noi, prin ploaie, singuri călători...

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Prima iubire

Se scutură iar teii și parcă-i toamnă iară,
S-a strecurat o vară fără identitate
Și plouă ca-n potopul lui Noe. Ca o fiară
Mă sfâșie prezentul acesta și se zbate

Secunda fără nume, cu flori de câmp pe frunte
Când fluturii albaștri, să mă învețe zborul,
Mă ridicau de umeri până în vârf de munte,
Să îmi arate locul unde se naște dorul.

Și nu mi-era nici teamă când îți cădeam în brațe
Și nu-mi era nici iarnă, când mă ningeai, iubite,
Îți așteptam iubirea, cu foame, să mă-nhațe
Cu-mbrățișări de inimi, în vară poleite.

Erai prima iubire, primul sărut de soare
Și înfloream, cum macii, în palma ta cuminte;
Nici nu știam, iubite, că mângâierea doare,
Când pleacă fantomatic și uită să m-alinte.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Când încă...

Erai ca un cântec de liră și nai,
Ecou al tăcerii de seară,
Prin mine, cu brațe de flori, alergai,
Când încă eram o vioară.

Valsam printre lumi neștiute de noi,
Doi fluturi cu aripi de ceară.
Muream și-nviam într-un zbor amândoi,
Când, încă în noi, era vară.

Scriam și pe nori și pe stele-un sonet
Și luna era, vai, geloasă,
Eram poezie în ritm violet
Și tu mă făceai mai frumoasă.

Se-oprise și timpul în loc, într-un vis
Și noaptea râdea pe sub gene,
Ningea cu iubire și flori de cais,
Când încă-nfloream în poiene.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Plec, dar fără rădăcină...

Te las mare fără mine, mi-o fi dor până la sânge,
Sufletul s-a-nchis în toamne, inima în ierni s-o frânge.
O să-mi fie poezia ca o lacrimă amară,
Mă dă viața, înc-o dată, din grădina ei, afară.

Plec cu ploile pe frunte, rămân amintiri pe stradă,
Un suspin pe un perete, va striga ca să mă vadă.
Îmi voi săruta podeaua, fiecare colț din casă.
Ce-aș rămâne-acasă, Doamne, însă viața nu mă lasă!

Ce să iau din toată viața, ce s-arunc, Doamne, din mine?
'S patruzeci de ani în ziduri, rămân multe, iau puține.
Mult voi bântui lăcașul unde am crescut poveste,
Chiar de voi lăsa în urmă tot ce-a fost și nu mai este.

Și mă duc în lumea mare, să-mi pierd urma, să le fie
Lor, dușmanilor, mai bine, fără vers în poezie.
Să bârfească pe la colțuri, și veninul să îl verse,
Să se-nece în minciuna ce le curge în averse.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Chiar de-i târziu...

Iubite, fă-mă ploaie și picură-mă-n sus
Acolo, în Castelul, unde, cândva m-ai dus
Și lasă-mi și cicoarea, să-mi țină loc de cer
Albastru, că-i atâta de sus și efemer...

Ascunde-mă-n ruine, sub ziduri de cetăți
Eu și cu poezia, ca două jumătăți.
Te-așez în poezie, în versul meu de dor
Ca timpul să îți treacă, pe lângă ploi, ușor...

Pictează-mă pe turnul ce-atinge-un univers
În care, noi, de mână, cândva,-mpreună-am mers!
Eu, de la țărmul mării, voi evada curând
Să mă așezi, iubite, în brațe, nu în gând...

Și te-oi iubi cum nimeni nu te-a iubit vreodat'
Profund, derezonabil dar și nevinovat.
Te voi lăsa să-mi intri sub piele pân' la os
Dar, să o faci, iubite, calin și drăgăstos...

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Violetta Petre despre ploaie, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Blog: Aforisme

Mai multe în Blog »

Forum: Citate

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook