Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Violetta Petre despre religie

Violetta Petre

Eu m-am ascuns în mine...

Să nu mă cauți, m-am ascuns în mine
Și lacăte de gheață-am pus la porți;
Mă ninge liniștit și mi-este bine,
Când lângă mine mi-am adus consorți

Toți îngerii goniți din raiul verde
În care înfloream cu tine-n gând,
Cu albul lor, nesomnul, să-mi dezmierde
Când nopțile, pe un coșmar, le vând.

Să nu îmi scrii, nu mai citesc, iubite!
S-au risipit cuvintele în vânt.
Minciuna te-a-nfiat și vara minte,
A coborât și iadul pe pământ.

Și gustu-i de cenușă și tăciune
Îl simt pe buze, când, timid, mai strig
Spre dumnezei, mimând o rugăciune,
Dar, mi-e atât de iarnă și mi-e frig!

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Cu îngerii aici și-n cer...

Cât mă iubește Dumnezeu, să spun îmi este foarte greu,
Sunt îngerii cu mine când, nu mai am lacrimi să mai plâng...
Și chiar nu fac niciun demers, doar pleacă-un gând în univers
Și-l prind în palme dușii mei și-l duc la porți de dumnezei...

Și, când pe margini de genuni, renunț la viață chiar de luni
Mă trage-o mână să nu cad în flăcările dintr-un iad
Din care nu aș mai scăpa, oricătă rugă m-ar urma...
Că rugăciunea n-are loc între hotarele de foc...

Speranța-și face loc timid, neliniștile se divid
Mai fac prin viață câțiva pași în primăveri cu toporași
Atât cât să m-adăp din ei până m-or ninge flori de tei
Și până-o iarnă și mai grea m-o troieni cum va vrea ea...

Dar, nu mi-e teamă, știu că-n cer, e câte-un înger grănicer
La vama dintre rai și iad și nu mă va lăsa să cad
De disperare-n alt decor... și când o fi și-o fi să mor
Voi fi cu îngerii-mprejur într-un neîntrerupt sejur...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Nici iad, nici rai

Am obosit să te mai strig, iubite
Oricine ai fi fost, dar nu mai ești.
Și nici n-ai fost, am vrut doar să-mi citești,
Pe buze, adormitele cuvinte

Rămase undeva-n eter, ecouri
De aripi adunate într-un zbor,
Când tu, grăbit, plecai în urma lor,
Eu adunam, în urma ta, zerouri.

Și m-am pierdut, cum toamna-și pierde straiul,
Printre cuvinte. Să te-opresc, am vrut
Într-un poem cu noi, de început.
Dar n-am găsit nici iadul și nici raiul.

De-aș ști că brațele-ți îmbrățișează
Un trup de Zee care te-a vrăjit,
M-aș risipi în neantul infinit
Și n-aș mai ține, noaptea albă, trează.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Nu-i liniște și pace nici în moarte...

La poartă,-n rai, s-au adunat nebunii
Cu inimile-n palme, la vânzare,
Din care ciugulesc flămânzi lăstunii,
Spre alte lumi deșarte ca să zboare.

Tarabele cu vise demolate
Așteaptă orbii să le-nsuflețească,
Pe-un colț de lună, stelele fardate
Se bulucesc, de sus, să îi privească.

Stau sfinți la vamă să trieze bunii
După criterii ce se vor concrete,
Îngenunchează-n pragul rugăciunii
Adunătura de marionete.

Un hoț, dă mită, să ajungă-n față
(Sunt sfinți corupți și-n rai ca orșiunde)
Ticăloșia-n zâmbet se răsfață
Și ce ușor, pe uși de rai, pătrunde!

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Țara mea, cu ochi albaștri

Cad pădurile de teamă că securea se ascute,
Mor izvoarele de sete, iar poienele ni-s mute;
Florile se-ascund în iarnă, dar zăpadă nu mai este,
Ninge-n noi cu resemnare, și ni-s visele poveste.

Românește-mi cântă frunza, doina în genunchi se roagă
Să-i rămână pur cuvântul, să îi fie țara-ntreagă;
Dar, ce vulturi se adună, ciugulind din cântul dulce
În morminte mi-l așază și mi-l răstignesc pe cruce.

Nu mai înverzești pe ramuri și poverile se-adună,
Grijile te-ngenunchiază și din ele-ți faci cunună;
Mușcă corbii, strânși grămadă peste trupul fără vlagă
Nu e nimeni să-ți așeze mângâiere peste plagă.

Plânge-albastrul peste galben, roșul, maci, împovărează,
Somnul nu te mai găsește și ți-e noaptea tot mai trează;
Un colind se-aude jalnic, ca un scâncet de durere,
Ruga s-a sfârșit în lanțuri, râde Iadul de plăcere...

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Poezia, loc de taină..

Se întâmplă câteodată, din mine să mă desprind și-ntr-o altă lume pură, cer și stele să cuprind...
Este o secundă rară, când tăcerea-și face cuib chiar și-n iad și rai și-n tine, cu sfială mă încuib...
Gândurile fug departe și golită de-ndoieli iau cuvintele de mână, să cădem la învoieli...
Nu negociem vreo plată și nu facem niciun schimb, doar le pun în versuri nude și le-nnobilez c-un nimb...
În poeme violete le ascund de cnut și corbi, să le dăruiesc lumină celor ce s-au născut orbi...
În buchetele albastre, versurile înfloresc, le adăp cu-nflăcărare, să știe că le iubesc...
Se întâmplă câteodată, tot mai des și mai alert, să mă plimb prin poezie... mi-e morgană în deșert...
Și mi-e loc de rugăciune și de taină ca-ntr-un schit, unde îmi dezbrac veșmântu-n care am păcătuit...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Și, pentru că, din nou, e primăvară...

Din teamă și obsesii ne-nțelese,
M-ai zămislit în zi de sărbătoare,
Când dintre spini rămas-au neculese,
Doar păpădii și flori nemuritoare.

Pe țărmul mării se scriau poeme,
Cu liniștea din nopțile de vară.
Era târziu și parcă prea devreme,
Să m-alăptez cu scâncet de vioară.

Un val albastru-și pregătea sărutul,
Agonizând într-o idilă falsă
Și dureros și tandru, începutul
Încarcera toți fluturii în plasă.

Era și nu era un rai pe-aproape
Și Dumnezeu își oblojea o rană.
Doar visul mamei mai plutea pe ape
Și-o rugăciune a bunicii-n strană.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Timpul în degringoladă...

Sub copitele de cai, colbu-nghite cu nesaț, timpul meu cu păr bălai, cu o poftă fără saț...
Ziua este cât o oră, ora e cât un minut, anul este cât o noapte și secunda-i de-mprumut...
Bobul de nisip aleargă prin clepsidre de nebun, îl amenință furtuna, printre țevile de tun...
Umbre-nlănțuie lumina, luciferi petrec în iad, în cazane fierbe vina secundarului beteag...
Prind o clipă amețită de vârtejul unei fugi și-o așez în acatiste lângă alte zeci de rugi...
Doar poemul meu scâncește la lumina unui far, speriat de tentativa unui groaznic adversar...
Se-ntrevede-o ambuscadă, timpu-atacă din senin în altarul de spovadă, unde-ncerc să mă închin...
Nu-l înduplecă vreun înger rătăcit de rai și nici nu îi pasă că eu sânger printre-atâția inamici...
Iau un vers și-l pun pe rană, un cuvânt e panaceu pentru orice fel de teamă... cuvântul Lui Dumnezeu...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Poveste în versuri

Mi-a trimis mama scrisoare pe la miezul nopții-n vis... îmi cerea un cal de mare să se mute-n paradis...
-Dar, nu ești în rai, Anică, că păcate n-ai avut? Nici măcar n-ai plâns vreodată, cât de mult te-ar fi durut...
-Ba am plâns pe-ascuns, măi, mamă și-am și suduit, să știi... de unde să știți voi asta, erați doar niște copii...
Și mai am păcate multe, mi le știu eu, nu se spun.. doar la vreme de spovadă, de prin minte mi le-adun...
-Nu cred, mamă,-n astă lume, toți păcătuim cumva... dintre toți, mai vinovată nu ești tocmai dumneata...
-Atunci, de ce m-a luat moartea, când doream să stau cu voi? De-aș avea bilet de voie să vă văd și plec 'napoi!
-Știi că asta nu se poate, însă vom veni curând, să ne-aștepți la miez de noapte, nu-mpreună, ci pe rând...
-Pe acasă ce mai este, toate sunt la locul lor? Că mi-e tare dor de casă și de voi îmi este dor...
Flori mai sunt pe la morminte, sau uscatu-s-au de vânt? Pe cine întreb mă minte, sau nu spune un cuvânt...
Sunt pe lista de-așteptare, să mă ierte Dumnezeu, să-mi dea drumu-n Raiul Mare, că-n cel mic e mult mai greu... Și trimte-mi înc-o carte, ''Dincolo de cer'' e gata, poate ai mai scris poeme... dă-mi și una pentru tata!
-Toate-s bune și frumoase, mamă, cum ni le-ai lăsat, doar de dorul dumitale-n chinuri mai mereu mă zbat...
Am mai scris, scriu ca nebuna, dorul să mi-l ostoiesc, când privesc în noapte luna și în ea nu te găsesc...
Cum să-ți spun că nu e bine și că iadul e aici? Mi-e necaz și mi-e rușine că te mint... suntem furnici...
Nu avem nicio putere, n-avem pâine și bolnavi ne târâm printre ruine cu pași zdrobiți ca de sclavi...
A venit vremea aceea când spuneai că ne-om ruga să ieșiți voi din morminte și noi viii vom striga
Să intrăm în locul vostru, schimb să facem de iatac... cum să-ți spun eu toate astea? Mai bine mă-nchin și tac...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Replică la poezia "Dumnezeu a uitat de Pământ" de Petru Ioan Gârda

''Dumnezeu a uitat de Pământ'',
Și-a luat sfinții și îngerii-n fugă,
Ne-a lăsat doar un ultim cuvânt
Adormit în blestem și în rugă.

Poate-un rai mai zidește-n eter-
(O-ncercare ce-i e la-ndemână),
Într-o altă sclipire de cer,
Unde-o lume mai bună adună.

Când, pe-aici, va mai trece vreodat',
Coborându-și privirea blajină,
Va găsi un ținut despuiat
Fără viață și fără lumină.

Și va lua, ca și-atunci, din fruntar
O bucată de piatră, s-o-nvie,
C-o suflare, dar n-are habar,
Că-ncercarea, în van, o să-i fie...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Nu mai pot să-ntorc obrazul...

Sunt restanțieră, Doamne, la iertarea de păcate
A potrivnicilor care mi-au înfipt cuțitu-n spate.
N-am putere să mai flutur albul steag, cu gând de pace,
Când altarele sunt pline de războaie-n care zace,

Ori trădarea ori orgoliul în icoane blestemate,
Unde îngerii nu-s îngeri și niciun mirean nu poate,
Să își mai înalțe ruga pân' la sfinți și la Maria
Să dea în vileag dezastrul, ura și-nșelătoria.

Nu mi-ai dat puteri astrale, doar mi-ai spus să-ntorc obrazul,
Să primesc încă o palmă și de-i prea mare necazul,
Să nu strig, să cer clemență și să-ndur cu-ngăduială
Tot ce viața îmi oferă, chiar de-i lacrima letală.

Nu mă știi pe dinăuntru și nici eu nu mă știu bine-
Mă descopăr, când sunt singur și mai pleci de lângă mine.
Și acolo-n embrionul celor mai tăcute șoapte
E și rău și e și bine, sunt și dimineți și noapte.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Dau jumate din ce sunt...

Beau din ploile de foc și las stropii cu noroc grâului lovit de mană
Și mănânc pe pâine vers, azima o-mpart din mers, ca o nezidită Ană.
Respir aer din Carpați, doar pentru părinți și frați, iar eu trag dintr-o țigară,
Ridic un castel de flori pentru prunci născuți în zori, și eu stau pe prispă-afară.
Fac din lacrimi așternut și iau vise cu-mprumut, să las visele să zboare,
Doar în somnul de orfani, cerșetori pentru doi bani și eu dorm pe pat de sare.
Dau un ochi pentru un orb și culorile le sorb pe jumate, să-mi ajungă,
Să privesc zbor de cocori și o floare uneori și un răsărit în dungă.
Mâna dreaptă pentru tați, dar nu pentru cei bogați, să zidească pentru mame,
Din chirpici un cuib de-amar, pentru ploi un lăcrimar și să-i apere de foame.
Un picior pentru eroi, plini de răni și de nevoi, doar durerea să și-o care,
Pân' la cimitir, sub brazi, pentru dușii camarazi, să le-aprindă-o lumânare.
Și din suflet tai fâșii îmbibate-n poezii și le-mprăștii prin pădure,
Să le-adune cei ce știu, doar să plângă și nu scriu ce le este dat să-ndure.
Și din toate câte-am fost, am rămas poem de post, un poem cu aripi frânte,
Aripi n-am să dăruiesc, dar aș vrea să le cerșesc pentru versul de pe frunte.
Să-l trimit Lui Dumnezeu, să-I spună că nu e greu, să faci rai din iadul care,
Arde-acum în trup de om. Doar în mugurii de pom am găsit spre rai cărare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Azi, nu mai plouă ca atunci

E liniște în cer și pe pământ
Și vântul nu mai bate, nu mai plouă,
Nu mușcă gerul din obraz și gând,
Doar lacrimile, din noi amândouă.

Te-aștept la gară, pe-un peron cernit,
Cad pescăruși sub norii de zăpadă.
Ce strigăt din adâncuri, chinuit
Mugește-un val, tristețea să ne-o vadă!

Și parcă e pustiu ca în infern,
Doar corbii mai petrec prin cimitire.
Copila mea, din ochii-ți verzi, azi, cern
Doar rugăciuni alese din Psaltire.

Și de-ar ajunge ruga pân' la cer,
Te-aș liniști că tata ne aude;
Dar, muritoare, nu pot să-ți ofer
Decât aceste adevăruri crude:

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Eu cad în sus...

Eu cad în sus de fiecare dată, când brânciul mă-nghiontește în spinare
Și chiar de-o coastă încă mă mai doare, mai urc spre Dumnezeu încă o treaptă.

M-agăț de cer cu stânga și în dreapta car un poem de vineri fără nume,
Spre tine și spre-albastru să mă-ndrume cu versu-n care ți se-ncuibă șoapta...

Am drum de stele-n galaxia albă și nove mi se prind de cingătoare,
Să-mi lumineze calea către soare, din perseide-mi împletesc o salbă...

Eu cad în sus și mai sfidez o lege și-n zborul nefiresc invoc o muză,
Să-mi cânte poeziile pe buză, de îngrădire și cenzuri să mă dezlege.

Căderea mi-e bizară, nefirească, un singur gând mai bântuie-n tăcere,
Să cad în sus cu aripi de acere și raiul, în grădini, să mă primească...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Cad visele din nopți de iad...

S-a sinucis un vis de toamnă, frângându-și aripile-n vânt... și sfinți și îngeri îl condamnă fără niciun discernământ...
Își poartă crucea printre leșuri, sunt multe vise la pământ și ce orfan fără vocale îi ține doliul un cuvânt!
N-are-nțeles pentru oricine, nu se traduce-n niciun fel, e ca un fel de îngăimare, când curge sângele din miel...
Și vinovate fără vină, cad visele din nopți de iad și prinde spaima rădăcină și cresc păduri pe bulevard...
Păduri de -angoase și temoare cu groaza-n globuri de Crăciun, beteală de înfricoșare, pecete pentru alt surghiun...
Grămezi de vise stau la coadă și crematorii nu mai sunt, au ars cuvintele-nainte și nu mai e niciun mormânt...
Numai cenușa se așază în straturi groase peste vis, nu se mai fac nici parastase și Dumnezeu e compromis...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Neputință și furie

Lifte spurcate, împărțiți doar jale
În zi de rugăciuni duminicale,
Mușcați ca lupii, azi, din doliul meu
Voi, bestii, fără sfinți și dumnezeu.
Vă îmbuibați cu lacrima din rană
Din biete suflete fără prihană.
Când eu mănânc poeme-n zori pe pâine
Voi dați cu piatra-n mine, ca-ntr-un câine.
De unde să vă dau eu milioane,
Așa e legea voastră, după toane?
Și știu că de nimica nu vă pasă,
Nici că nu am ce pune azi pe masă.
Mâncați cu șapte guri. Și ce palate,
Vă găzduiesc ticăloșia! Nu se poate
Ca un norod întreg să poarte vina,
Că v-ați înfipt în țară rădăcina.
Ne sugeți sângele, vampiri fără pereche
Precum nebunii cei loviți de streche.
Tot adunați averi și nu vă pasă
De amărâții ce nu mai au casă.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Moartea ne-a mai furat un poet: Nicu Gavrilovici... Drum lin spre stele!

Moartea intră prin pereți și sugrumă dimineți cu blestemul nepereche
Rătăcit printre dorinți, de pe frunțile de sfinți, în scriptura cea mai veche,
Unde scrie că murim mai ușor decât gândim, de la prima-nfățișare.
Și atunci mă-ntreb de ce mai învăț un ‘'a, b, c'', dacă viața-i moarte-n floare?

Azi mă doare-un răsărit, care nu s-a mai ivit și a adormit cuminte
În poeme de-nnoptat, pe un așternut curat din silabe și cuvinte.
Bate-un clopot, plânge-n cer, ca un ultim prizonier muza pe un vers sihastru,
Stele cad, ca un nomad caut drumul înspre iad, căci e raiul prea albastru...

Moartea umblă printre noi în strai galben de șiboi, mirosind a primăvară,
Intră-n orișice ungher, cu lacrima la rever și nu poți s-o dai afară...
Își bea ceaiul cu nesaț sau cafeaua pân' la zaț, te privește indecentă,
Și zâmbește insolent, alegându-și alt client... beție evanescentă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Amarul meu e mai amar...

Mi-ai furat un rai din palmă, ce-l aveam la o răscruce-
Erau drumuri spre Golgote și știam unde mă duce
Pasu-mpleticit de vină, printre pietre-nsângerate.
Ia și tu păcatul Evei și așază-ți-l în spate!

Nu privi la talpa goală ce se-mpiedică-n furtună,
Lângă spectatori de ceară, ce poemele-mi adună,
Să le-arunce-n guri flămânde, ca de foame să le treacă,
Fă-te scut, oprește hoarda de nebuni și te apleacă!

Și ridică-mi de sub piatră-ngenuncherile funeste!
Le găsești în colbul străzii, pe frânturi de palimpseste.
Sunt silabe-amestecate într-o ordine subtilă.
Codul învierii mele e-n îngălbenita filă.

Ți l-oi descifra, când noaptea va deschide ochii lunii
Și-or țipa sub evantaie, de dorință toți păunii.
Doar în raiul palmei mele, ce-i acum la tine-n brațe,
Să fim orbi și surzi la toate și iubirea să ne-nhațe.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Vin și eu, la tine, mamă...

N-am mai fost pe-acasă, Doamne, de-o vecie și mai mult,
Să-mi găsesc copilăria și salcâmii să-i ascult.

Cum mai ning peste morminte, așezându-se domol
Pe-aminitirea mamei mele și pe sufletul meu gol!

A curs pe Danubiu apă, cât să-nece dorul meu
De când ai plecat la stele, lângă rai și Dumnezeu.

M-ai lăsat orfană, mamă, și nu am cui să mă plâng,
Când se-adună toamne-n mine și în mine, ploaia strâng.

Numai visele mi-alină, când te-aduc la mine-n zori,
Supărările și vina, că nu ți-am adus, azi, flori.

Trec secundele grăbite și-mi mai fură câte-un an
Și mă veștejește timpul cu surâsul lui viclean.

Și m-aduce mai aproape de grădina-n care ești.
Vin și eu curând, la tine, dorul să mi-l liniștești.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Drumul iertării-i prea lung...

La cer să-mi ajungă o rugă în dungă, n-am scară și nici în genunchi,
De-aș sta în altare, nu am lumânare și nici busuiocul mănunchi.
E cale prea lungă și ruga în dungă e-un cifru mai greu de pătruns,
Pe care-l dezleagă doar mintea întreagă, în care iertări s-au ascuns.

Mă doare un soare ce n-are răbdare și vine mai des decât ieri
Și-n foc pârjolește un vis ce-nflorește pe-o gură-necată-n tăceri.
Cuvinte proscrise se târă și mi se mai frânge-un poem pe asfalt,
E raiul departe, un iad ne desparte și cum să ajung spre înalt?

Se rupe o treaptă și îngeri așteaptă, ca Domnul să facă minuni,
Dar, nu se aude, de-atâtea palude, când mlaștini în suflet, aduni,
Nici strigăt, nici jale, doar slabe vocale se tânguie-n margini de lumi.
Nu-i chip de tămadă, când moartea-i pe stradă, doar moartea să ți-o asumi.

E vreme de ducă, când pe coji de nucă, genunchii la rugă n-ajung,
Prea multe păcate se zbat vinovate și drumul iertării-i prea lung...

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Violetta Petre despre religie, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiect complementar

Alte subiecte tematice cu citate despre religie

Rafinare tematică