Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Violetta Petre despre versuri

Violetta Petre

Nu pot să ucid toamna

Mă întorc în toamna care mi-a plouat mereu în sânge,
Plânge salcia pe maluri și în mine totul plânge.
De pe ram își iau adio toate frunzele și vântul
Le răsfiră pe trotuare. Lasă-mi, vântule, cuvântul!

Să îmi fie adăpostul unde se-ntâlnesc gorunii,
Să-mi agațe poezia de un colț din trupul lunii,
De furtună s-o ferească, pân' la cer să o ridice,
Cu melancolia toamnei, să nu se mai intoxice.

E de-ajuns că sunt eu toamnă-n orice anotimp ce vine,
Măcar să-mi rămână versul, vară-albastră-ntre suspine,
Să danseze pe la baluri și să strige-n gura mare:
Luați toamna de pe mine, hai, la toamnă de vânzare!

De n-ar fi așa frumoasă, cu aromă de gutuie,
I-aș strivi poamele toate și aș țintui-o-n cuie.
Aș închide-o fără milă, în Siberii neștiute,
Să adoarmă sub ninsoare, gerul să o execute.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

De ce-am venit pe lume?

Eu n-am venit pe lume să mă așez la masă
Și să aștept poeme la mic dejun și cină;
Când m-am născut în vară, era marea frumoasă
Și m-a stropit în glumă cu un pahar de vină.

Și n-a știut că vina o voi purta în sânge,
(M-am rătăcit prin viață, mai singură ca luna;)
Și fiecare toamnă, atâtea ploi îmi plânge,
Că le păstrez în mine, să-mi plângă-ntotdeauna.

Eu am venit pe lume, ca un copil cuminte
Și n-am cerut bomboane, păpuși sau prăjitură;
Doar așteptam iubire și nu știam că minte
Cuvântul ce-n altare pe dumnezei se jură.

Și m-am mutat în mine, cu tot cu poezie
Și am fugit de lume, în lumea mea albastră,
Să-mi port cu mine crucea, destinul să îmi fie
În lacrima icoanei din strana ei sihastră.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Să ai pe cine să aștepți, e-un dar...

Eu nu-ți știu gustul și nu-l știi nici tu,
Că n-am avut vreodată rendez-vous.
Când tu-nfloreai prin ramuri de cais,
Eu tremuram în iarna unui vis,

Pe care nu-l mai vreau și să-l alung
Îți scriu poeme și la piept le strâng.
Te am în fiecare vers și când mi-e dor
Iubirea, în vocale, o măsor...

Și te descopăr ca pe-un adevăr,
Adamul meu cu poftele-i de măr.
Și de pe buze zeama dulce-ți beau,
Jumate din păcate să îți iau...

Normal, e-un vis la care nu ajung
Și-l țin printre consoane, îndelung.
Măcar să-mi fie versul nesfârșit,
Ca să te am în vis la infinit...

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Să-mi împrimăvărez, din nou, Cuvântul...

Ce nebunie-mi umblă prin vertebre, de mă-ncovoaie ca o acoladă!
Degeaba-nghit poeme în tenebre, că-n trupul meu e o degringoladă,
Ce sapă-n echilibrele precare cu foamea flămânzirilor rebele,
Cum mușcă umbrele din felinare și diminețile din cerul plin de stele...
Nu deslușesc delirul de-unde vine și nici pe unde a pătruns în oase
Și-mi viermuiește-avid printre ruine, înnebunindu-mi versul de mătase...
Mă sparg în cioburi de palinodie, și neputința se-ntronează-n stihuri
Și cum să mai alerg prin poezie, când bântuie prin vene mii de duhuri?
Aștept lumina soarelui s-apară, să-mi curme ceața ce-mi umbrește gândul
Să-nghit măcar un pic de primăvară, să-mi împrimăvărez, din nou, Cuvântul...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Și s-a-ntomnat și versul...

Hlamidă purpurie m-așteaptă întomnată
De după ploi albastre ce au mai plâns odată,
Când așteptam o vară să plece după tine;
Aveam atâtea vise ascunse pe retine!
Și am trimisă misivă, miresmele tăcerii
Aveau parfumu-n versuri și-n lacrima durerii;
Nu știu de ai primit-o, citește-o printre rânduri,
Să afli, că mi-e zborul spre tine-n mii de gânduri!
Acum, când moare frunza, răpusă de furtună,
În mine cântă lira, melancolii adună
Și le așază-n rafturi de suflet, să-mi ajungă
Pentru poemul vieții din toamna cea mai lungă.
Și de-l găsești în vara, ce poate-o să mai vină,
Să-l duci la malul mării, să-l umpli de lumină
Și să-l trimiți pe valul cel mai albastru! Luna
Să-mi înflorească versul, prin tine,-ntotdeauna!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Eu mă topesc ca timpul

Eu mă topesc ca timpul, ce nu-și cunoaște locul
Și nici nu se oprește în pragul vreunui cer;
Deși mă doare clipa, eu am intrat în jocul
Tăcutelor secunde, ce-n găuri negre pier.

Mai pierd ceva din mine, un vers mai curge-agale,
Rămân poeme-n urmă, cu un picior beteag,
În versuri albe, rime fac striptis și-așa goale
Se scurg pe pleoapa nopții și-n noapte mă retrag.

De îmi auzi chemearea, când trec prin vama sorții
Bucăți din partitura ce curge din viori,
Oprește, doar balada enesciană-a porții
Prin care doar tăcerea ne mai găsește-n zori.

Și, poate cu răbdare, vei aștepta căderea
Nisipului ce-n sare s-a preschimbat în timp;
Gestantă e clepsidra ce-și drămuie durerea
Când naște câte-o moarte în orice anotimp.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Poezia, loc de taină..

Se întâmplă câteodată, din mine să mă desprind și-ntr-o altă lume pură, cer și stele să cuprind...
Este o secundă rară, când tăcerea-și face cuib chiar și-n iad și rai și-n tine, cu sfială mă încuib...
Gândurile fug departe și golită de-ndoieli iau cuvintele de mână, să cădem la învoieli...
Nu negociem vreo plată și nu facem niciun schimb, doar le pun în versuri nude și le-nnobilez c-un nimb...
În poeme violete le ascund de cnut și corbi, să le dăruiesc lumină celor ce s-au născut orbi...
În buchetele albastre, versurile înfloresc, le adăp cu-nflăcărare, să știe că le iubesc...
Se întâmplă câteodată, tot mai des și mai alert, să mă plimb prin poezie... mi-e morgană în deșert...
Și mi-e loc de rugăciune și de taină ca-ntr-un schit, unde îmi dezbrac veșmântu-n care am păcătuit...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Doar o secundă nudă și fatală...

S-a sinucis o muză-ntr-o parcare
Unde zăceau poemele emine
Strivite sub bocanci de vânătoare,
Însângerându-le fără rușine.

Nu era nicio zi din săptămână;
Se întâmpla-ntr-o pauză astrală
În care Domnul a scăpat din mână
Doar o secundă nudă și fatală...

Numai atât i-a trebuit Satanei
Să își înfigă colții în cuvinte
Să scuipe pe sfințenia icoanei
Și să-și aleagă dintre versuri ținte...

Și a trezit din somn muza imundă
Întinsă indecent pe-un pat de zoaie;
Vădit bezmetică și furibundă
A-nveșmântat poemele-n noroaie...

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Mă gândesc că mi-e totuna dacă spun sau nu și scriu,
Ce gândesc, facebook, acuma, că e sigur că nu știu.
E-ntr-o pauză de masă creierul și-un neuron
Ce mi-a mai rămas acasă, stă la versuri de planton.

catren de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Să mă plimb prin tine-o viață...

M-aș plimba prin tine-o viață, să te știu și nu te-aș ști
Din amurg spre dimineață și nimic nu m-ar opri
Să-ți pătrund prin constelații, steaua mea să o găsesc
În Centaur, Andromeda din decorul tău ceresc...

Să mă plimb prin capilare, chiar de spațiul e îngust
Mă strecor cu versu-n brațe, din hematii să te gust
Și de simți cum trec prin tine, dă-mi un semn c-un tremur scurt
Ca să nu m-acuzi, iubite, de vreo fraudă, sau furt...

Am intrat ca să mă caut, dacă mi-ai găsit vreun loc
La parter sau la mansardă, poate sunt chiar la mijloc.
Sau în stânga unde-i locul pe care-l pândesc demult
Stau cu versul la intrare și bătăile ți-ascult...

Hai, deschide-te și lasă-mi poezia-n atriul stâng!
Iernile ce te apasă, numai eu știu să le frâng.
Vin cu primăveri în brațe și cu stihul violet
Vin în pași de sarabandă și în pași de menuet...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Replică la poezia "Mor poeți" de Valentin David

Nopțile-s mai lungi și mai pustii,
Se coboară doliul în poeme,
Plânge pana și cerneala geme,
Versul, cum să poți, să-l mai învii?

În oglinda lacului, un val
Abia mai ajunge să apuce
Ramul unei sălcii ce se duce,
Să împingă bărcile la mal.

Lacrima ne plouă peste frunți,
Ploile-s mai reci și mai nebune,
Tunete se-ngrămădesc pe strune,
Se ascund secundele în munți.

Muzele agonizează-n cor,
Cupidonii în genunchi jelesc,
Stele-ncep să cadă nefiresc,
Când ne mor poeții... și cum mor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Decât în lațul tăcerii...

Când m-am desprins din neantul tău, eram o aripă de înger,
Acum, n-am aripi și mi-e greu, când lângă cer suspin și sânger.
Nu-ți mai încap în galaxii și ai închis Calea Lactee,
E drum de piatră-n paradis și ți-ai sculptat altă femeie,

Ca o cadână din harem, sau o gheișă uncenică,
O Ană-nchisă-ntr-un blestem, o preaiubită mucenică,
Martiră-a tristei dimineți, supusă chinului tăcerii.
Eu vreau să gust mai multe vieți, chiar dacă ning pe lună merii.

Aș fi trăit doar o secundă, de mână cu aripa ta-
Eu, anonimă muribundă, ce-n strună, veșnic, îți cânta.
Dar, eu sunt zbor într-o aripă și cântec de privighetori
Și de-aș zbura, m-ai crede zee și-ai încerca să mă omori.

Mi-ai prinde lanțuri la picioare și brațele mi le-ai lega,
Mi-ai pune versul sub zăvoare și muza mi-ai desființa.
Tiran cu jugu-ngenuncherii, rămâi stăpânul nimănui!
Decât în lațul închinării, mai bine-n brațele oricui.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Să nu mai calci pe versuri!

Te răsucești prin mine, insomniac notoriu-
Ți-am pus hamac de versuri să-ți fie somnul dulce,
Dar tu te-mbeți cu sânge, sugând aleatoriu
Din orice poezie ce-n lacrimă se frânge.

Puteai să-ți lași la ușă, bocancii plini de ținte-
Mărșăluiești prin mine, soldat la datorie.
Eu îți deschid fereastra spre inimă, cuminte,
Dar, nu călca pe suflet, că nu-i butaforie!

Țintești de după atrii, șuvoaiele de viață-
Călău ce ține moartea în brațe ca pe-o divă.
În straie de-ntuneric, tic-tac-urile-ngheață,
Când îți reverși în mine, pornirea primitivă.

Oprește-te din fugă, mă doare-un vers de vară!
Dar, cum să vezi tu vara, în echipaj de luptă?
Te-aștept la o țigare, pe prispa dinspre seară,
Când, un amurg de tine, din mine se înfruptă.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la versuri, dar cu o relevanță mică.

Violetta Petre

Când se naște poezia, ca o doină-n pânza iei...

De beția poeziei și de freamătul pădurii
N-am să scap o veșnicie,-mi va rămâne-n cerul gurii
Gustu-acela de departe, ce în trup mi se strecoară,
Ca un ieri cu fremătarea fricilor de primăvară,

Când mă răscolește versul, ca un vierme de mătase
Și poemele se-ncuibă pe sub piele și în oase.
E-o durere-atât de dulce, când o rimă, carnea-mi frânge
Că îmi cântă-n ochi zăpada, înroșindu-se de sânge.

Ce delir valsează-n mine, cu extazul nebuniei
Când se naște poezia, ca o doină-n pânza iei!
Plânge frunza de mesteacăn, ce atinge ceru-n grabă
Și răspund numai în versuri, ploii care mă întreabă,

Cum și unde-și cerne muza mierea în cuvinte-alese
Și de ce se lasă ele, doar de gura mea, culese?
Poate-n lacrima tăcerii, a-ncolțit un bob de vină
Și-au înmugurit cuvinte în albastrul din lumină.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Haide, toamnă-n versul meu de dor!

Hai la o cafea și o țigară, te invit în pauza de masă,
ți-o fi frig și ție pe afară și la mine este cald în casă...
Instruiește-ți ucenicii-n grabă, lasă-le în scris ce-au de făcut,
și îngăduie-ți răgaz și cine-ntreabă, unde ai plecat și-ai dispărut,
Spune-le că-ai obosit de vânturi și de frunze sub schije de ploi
și că vrei să stai un pic pe gânduri și să scrii o poezie-n doi...
Eu cu harul și cuvântu-n palme, tu cu un decor mirobolant,
să-mi îmbraci o poezie-n calme, ruginii straie de diamant...
Și de-ți place versul meu de brumă, ia-l cu tine, iernii să i-l dai,
când va ninge peste noi cu spumă și colinde vor cădea din rai...
Și pentru că pleci curând din versuri, te înscriu într-un album să-mi fii,
toamna mea din alte universuri, amintirea clipelor zglobii,
Când mi-ai dăruit iubire nesperată într-un vinicer cu must și vin...
eu te-aștept la mine și-altădată, ca din neiubire să-mi revin...
Și-apoi, prea semănăm noi două cu dezolanță și tristeți,
la tine bate vânt și plouă, la mine sumbre dimineți...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

M-aș exila, (acolo-i cer!) și aș trăi ca prizonier, pe lac la Colibița...

La înfruntarea dintre nori, se frânge glasul de cocori, cum cântecul de liră
Îngenunchează ispășit, în carapacea de granit, unde un vers respiră.
Orfeu trezește din tăceri, cenușa din incendieri, în care mor poeme
Și sare lacrima de dor, ca dintr-un nesecat izvor, anihilând blesteme.

Și dacă cerul n-ar mai fi și versul nu m-ar mai iubi și m-ar slei arșița,
M-aș exila, (acolo-i cer!) și aș trăi ca prizonier, pe lac la Colibița.
Și printre îngerii-poeți, în straie move de asceți, aș mai trăi o viață,
Doar într-o clipă de extaz, mi-aș prinde versul de grumaz, ca pe o dimineață,

În care aș adulmeca, poeme moi de catifea, ca pe-o mireasmă sfântă
Și m-aș împărtăși-n genunchi, la rădăcina unui trunchi, cu-ncrengătura frântă.
Nimic nu m-ar urni din loc, doar poate briza unui șoc, pierdut prin seva vie,
Ce se strecoară cumințit, de lacrima ce l-a pețit, la uși de colivie.

Și sigur aș înmuguri, poemul mi-aș împăduri cu verde crud de ploaie
Și ninciun vers cu s-ar pleca, sub talpa nopților de nea, tăcute și greoaie...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Te amintesc în poezii...

E liniște în cimitir, miroase-a busuioc și mir și-a amintiri deșarte, abia pășesc, să nu trezesc din somnul lor nepământesc vreun scâncet de departe...
Pe-alei, tăcerea-și fac loc, ferindu-se de nenoroc, morminte sunt prea multe, că nu mai ai pe un' să mergi cu cimitire prea întregi de veșnicii oculte...
Respiră florile-obsedant, cu întreruperi, discordant sub masca pandemiei și viii-și fac curaj să stea de vorbă, pe o canapea la slujba liturghiei...
E Sâmbăta din brumărel când dușii-așteaptă bilețel, pomelnic în altare și viii lăcrimează-n pumni și nu poți lacrimi să aduni din ceri de lumânare...
Îți mai citesc un vers să știi, că te-amintesc în poezii și m-amăgesc speranțe că dintre versuri mai auzi doar cum pot auzi și surzi, cuprinși de dezolanțe...
Mai trag un fum și-ți las postum și ție o țigară și o cafea cu cardamon s-o bei în raiul cu gazon, când te mai plimbi pe-afară...
Și în cavou de ai putea să îmi faci loc la dreapta ta, eu aș intra și-acum, că pe aici e rost de iad, din care doar blesteme cad, cenușă, foc și fum...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Sunt

Sunt umbra unui vis cu aripi frânte,
Ce-și bandajează rana cu poeme,
Când stelele n-au voie să mai cânte
Și versul e-arestat în ghilimele...

Sunt întrebare cu răspuns ambiguu
Și zborul interzis de păpădie,
Metaforă cu geamătul contiguu
La început și punct final în poezie...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Și nu mai rătăcesc printre destine...

Am naufragiat într-un poem de ceară, pe-un vers cu un dactil sărind pe lună
Și te-am aflat cum evadai din seară, să înnoptăm, iubite, împreună...
Călătoream de-o vreme la-ntâmplare, ca vântul când, bezmetic, nu mai știe
Pe unde să-și găsească o cărare... eu vârtejeam cuvinte-n poezie...

Prindeam o frunză-n zborul către moarte și-o așezam în rima-ncrucișată,
Măcar o clipă versul s-o mai poarte întreagă și de pași nemutilată.
Mai aruncam o undiță în mare, să-i prind albastrul pregătit de ducă
Să nu îmi fie versurile-amare, când soarele pe alte mări se culcă...

Mai zăboveam, absurd, să număr clipe pe un cadran cu secundare grele
Sperând, pe pleoapa mea să se-nfiripe, un vis cu tine, modelând inele.
Era un anotimp fără misivă, melanj de îndoială și decepții
Născut în mine, lacrimii captivă, din nemaiîntâlnite introspecții...

Foram adâncul până la durere, printre nedumerire și nagodă
Să aflu unde-i punctul de-nviere... ce explorare grea și incomodă!
Și-am eșuat, din nou, ca și-altădată, tot în poem, într-un decor cu tine
Respir iubirea-n vară-nmiresmată și nu mai rătăcesc printre destine...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Noi, poeții...

Noi cărăm cuvinte goale peste poduri de lumină
Și le răsădim sub talpa cea mai grea a unor zei,
Ce-și aruncă peste lume jumătățile de vină,
Ca și când peste poeme-ar fi stăpânii numai ei.
Noi cărăm munții-n spinare și pădurile pe frunte
Și din mări facem oceane, lăcrimând în ploi de dor,
Sărutăm obraji de mame și pe tâmplele cărunte
Așezăm o frunză verde într-un vers nemuritor.

Legănăm pruncii, când sânii sunt suzete-nșelătoare,
Și le îngânăm un cântec, panaceu pentru flămânzi,
Punem versuri peste rană, când amurgul vieții doare
Și pentru o dimineață și o zi, plătim dobânzi.

Suntem liberi în poeme, să schimbăm cum vrem destine,
Moartea s-o linșăm în piețe și s-o ardem chiar pe rug,
Din dușmani să-mi fac prieteni și să-i țin pe lângă mine,
Și tot binele din lume, doar cu ei, să îl conjug.

Noi, poeții, spargem pietre, din nisip facem castele,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Violetta Petre despre versuri, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info