Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Violetta Petre despre viață

Violetta Petre

Decât în lațul tăcerii...

Când m-am desprins din neantul tău, eram o aripă de înger,
Acum, n-am aripi și mi-e greu, când lângă cer suspin și sânger.
Nu-ți mai încap în galaxii și ai închis Calea Lactee,
E drum de piatră-n paradis și ți-ai sculptat altă femeie,

Ca o cadână din harem, sau o gheișă uncenică,
O Ană-nchisă-ntr-un blestem, o preaiubită mucenică,
Martiră-a tristei dimineți, supusă chinului tăcerii.
Eu vreau să gust mai multe vieți, chiar dacă ning pe lună merii.

Aș fi trăit doar o secundă, de mână cu aripa ta-
Eu, anonimă muribundă, ce-n strună, veșnic, îți cânta.
Dar, eu sunt zbor într-o aripă și cântec de privighetori
Și de-aș zbura, m-ai crede zee și-ai încerca să mă omori.

Mi-ai prinde lanțuri la picioare și brațele mi le-ai lega,
Mi-ai pune versul sub zăvoare și muza mi-ai desființa.
Tiran cu jugu-ngenuncherii, rămâi stăpânul nimănui!
Decât în lațul închinării, mai bine-n brațele oricui.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Când copiii-ți calcă pragul
Parcă-ți intră ceru-n casă
Și e viața mai frumoasă
Și Crăciunul, de tot dragul...

catren de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Lumea mea e-n poezie

Parcă n-am trecut prin viață, parc-a fost altcineva
Prins în straiul meu de gheață, parc-am fost altundeva.
Nu aici și nici departe, parcă n-am avut un loc,
Parcă m-am născut în moarte, văduvită de noroc.

N-am avut un rost pe lume și aminte nu-mi aduc,
Nici de locul fără nume, nici de cântecul de cuc.
Mi-a fugit copilăria, înainte de-a gusta
Elixirul inocenței din inexistența mea.

Am trăit în altă lume și e numai vina mea,
C-am ales albastrul nopții și am locuit pe-o stea.
Am negat că-s pământeană, să nu simt cum mă lovesc
Grindina și ploi și jale și tot răul omenesc.

M-am retras în poezie, în decorul meu de vis,
Să trăiesc o veșnicie doar în vers, eu mi-am promis.
Doar aici sunt fără lanțuri, pot să zbor și pot să cânt
Și sunt cea mai fericită, neiubită pe pământ.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

De chinul vieții nu scapă nimeni

gol și gol
brațele mele ating neantul tăcerii
liniștea intră-n carne
atât de ușor
nu scrie nicăieri interzis
gândurile se încaieră să prindă loc în primele rânduri sub ghilotină
s-au săturat de mine
mă locuiesc de o viață și ceva
undeva la mansarda suportabilității
nu le-am chemat eu
cum nu chem acum primăvara
nu de alta dar ar muri la intrare
și cum să ucid o primăvară
înainte de înflorire

sunt ucigașul neplătit
doar al femeilor din mine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Viața ca o tablă de șah

Regina-și mângâie coroana,
Nebunii joacă interzis,
Un cal își potolește goana
Iar regele este proscris.

În spatele cortinei tura
Urzește diabolic plan
Să-i fure cuminecătura
Reginei pentru un profan.

E-un balamuc în jocul minții!
(Secunda se oprește-n loc).
Regina-și premiază sfinții
Să intre, s-o ajute-n joc.

Înc-o mutare și-ncă una
Nebunul negru cade lat.
-Să vină-ndată, sora Tura
Să îl așeze-ncet în pat!

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Spovedanie violetă

Stau ca barza-ntr-un picior,
Creierii mi-i pedepsesc,
Să gândească repejor,
Cum să spun că vă iubesc.

Pana o tot răsucesc-
(Până-acum am rupt vrei trei).
Vreau să spun că vă iubesc,
Precum mierea-n flori de tei.

Scriu și șterg, mă răzgândesc,
Vreau să vă colind frumos,
Să simțiți că vă iubesc,
Vreau s-o spun cât mai spumos.

Dar nu-mi iese, mă căznesc,
Să o spun mai somptuos,
Cât de mult eu vă iubesc
Și cât de năbădăios.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Blestem

Lifte rele, pofticioase, cu nesaț mușcați din viață-
Viața mea și-a celor singuri, fără mâine și speranță!
Dați de-averi pe dinafară, saci de bani vă strică somnul,
Dar-ar sfinții să vi-i fure, să vă pedepsească Domnul!

Să rămâneți fără casă, fără toată-agoniseala,
Să trăiți ca cerșetorii, să vă răscolească boala,
Să n-aveți un leu de pâine, căuta-r-ați prin gunoaie
Și din nopți să faceți ziuă, să dormiți pe pat de paie!

Să vă plângă-n zori copiii, pentr-un simplu colț de pâine,
Să vă înghiontească cizma, ce pe-un vagabond de câine,
Să umblați din ușă-n ușă, nimeni să nu vă deschidă
Și pe rând, bogații lumii, porțile să vă închidă!

Să vedeți și voi cum este, și cum sărăcia doare,
Să trăiești de azi pe mâine, în genunchi, nu în picioare,
Cum îți vine să faci crimă și apoi să-ți curmi și viața.
La ce bun s-aștepți să vină-, disperare, dimineața?

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Și a plouat și azi...

Și a plouat și azi din ochi albaștri
Și ceru-a plâns cu mine până când
Un înger a gonit înspre sihaștri
Tot noru-acela, negru și flămând.

În mine potopesc tristeți grămadă
La balu-nsingurării ca-n mormânt,
Când bulgării de humă stau să cadă
Pe viața ce se duce în pământ.

E-un cimitir întreg în mine, Doamne
Și nu am lacrimi să-i mai plâng pe-ai mei,
Că mi i-ai luat pe toți, cu veri și toamne
Și au secat de lacrimi, ochii mei.

Și țipă-n mine zilele bolnave,
Iar nopțile mi-s albe de tăceri,
Poeme zac în hainele jilave
Scâncind în mine, pline de dureri.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Tăcerea strigă, nu se-aude...

Orașu-i gol, doar cimitirul a adunat lângă morminte
Pe viii morților, cu dorul și cu durerea în cuvinte.
Se mai desprinde câte-o frunză, prinzând o lacrimă amară
De pe un rid de suferință din poezia solitară,

Ce încă mai suspină-a jale,-ncrustată-n piatra funerară,
Deasupra căreia uitarea și nopțile doar mai coboară.
Tăcerea calcă pe morminte, cu rugăciuni abia șoptite
Și nu răspunde niciun suflet din adormirea lui cuminte.

Doar lumănările-și adună în statuete taciturne
Lumini zidite-n parafină, pentru plimbările nocturne
Ale plecaților din viață în lumea care nu cuvântă.
Doar clopotele bat, Marie, și Liturghia-n ceruri cântă.

Orașu-i gol, doar urma vieții, o mai zăresc pe câte-o stradă
Ascunsă-n plânsul dimineții, ce nu mai poată să te vadă.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Viața-i frumoasă și la 66 de ani

A mai trecut un an dar nici nu-mi pasă!
Să treacă cât mai mulți! Mie mi-e bine.
Că nu mai sunt nurlie și frumoasă,
Nu sunt tot eu? Și nici nu mi-e rușine.

Sunt anii mei și-i țin cu drag în brațe
Și sunt frumoși, așa cum sunt. Să treacă!
Și nu cumva vreun hoț să mi-i înhațe,
Că, fără ei, aș fi mult mai săracă.

Botine fine nu mai port de-o vreme
Și mijlocelul nu mai e subțire,
Mă scol în zori, mă culc mult mai devreme
Și nu mai țin nici cure de slăbire.

Mă doare un genunchi, un junghi m-apasă
În spate, drept pe șiră... și ce dacă?
Pe zi ce trece, viața-i mai frumoasă
Și nicio lacrimă nu mă apleacă.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Sunt singură, dar nu-i singurătate...

(prietenilor mei de pretutindeni, cu dragoste nemărginită!)


Singurătatea mea... mă-ncarc de vină, dacă mai strig și mai suspin că-s anonimă...
Nu-i pe pământ, ființă cum sunt eu, iubită de poeți și Dumnezeu...
Și nepoeții-mi scriu și mă alintă, când viața îndrăznește să mă mintă...
Și florile, de-s necuvântătoare, mă mângâie, când plâng, cu-a lor culoare...
Și ceru-i mai albastru și senin, când îmi ridic privirea și mă-nchin...
Și marea, frământarea-și domolește, să-mi strige, că refluxul mă iubește...
Și iarba e mai verde când răsare și îmi adapă trupul cu răcoare...
Când vântul se strecoară printre frunze, îi simt iubirea tremurând pe buze...
Și Muza, pe un umăr, stă de-o viață și să iubesc dușmanii mă învață...
Sunt singură, dar nu-i singurătate, când inima atâtor oameni bate,
Pentru poeme violete-n miez de noapte și eu vă simt pe toți, atât de-aproape...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Fără suflet, ce-am fi fost?

Dincolo de ochi și gură, sufletul se zbate-n taină
Ca o aripă beteagă, ce își plânge zborul frânt,
N-are nume, n-are casă, nu-l îmbracă nicio haină
Și aleargă-n patru vânturi, între ceruri și pământ.

Se izbește de-ntuneric, rănile îi sângerează
Dar, nu plânge nicio clipă, ochii plâng în locul lui.
Un actor pe scena vieții, doar în replici mai bravează
Când o gură mai zâmbește pe o mască-a orișicui.

Hologramă migratoare dintr-o neștiută-adresă,
Implantată-n trup, dă viață și cum doare când lovesc
Vinovatele cuvinte orchestrate într-o piesă
Regizată de necine într-un loc nepământesc.

El, cuvântu-nnobilează și ucide deopotrivă,
Sufletul îl fericește sau îl sângeră sub cnut;
Cu emblema lui divină, de sorginte afectivă,
Ce-am fi fost în lumea asta, dacă nu l-am fi avut?

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Orfană de noroc

Calc norocul în picioare, fac chirpici, să mi-i zidească
Ursitoarele la casă, sau măcar la prispa-n care
Ghinionul stă la soare, ochii să mi-i nimerească,
Să nu văd unde-i norocul și să-i fac, spre noi, cărare.

S-a apropiat de mine, doar atât cât să miroasă
Lacrima din cerul gurii, unde-amarul, pui, dospește;
Și l-am îmbătat în vorbe, cu miros de chiparoasă
Și i-am prins brațele-ntinse, ca-ntr-o menghină, cu-n clește.

Să nu poa' să mă atingă fericirea-n partea stângă,
Unde ticăie lehuze, toate Anele zidite-
Le-am țesut hamac de gânduri, doar cu mintea mea nătângă,
Unde n-are loc norocul printre dogme inedite.

Și-am rămas orfană, Doamne, bântuind printre morminte,
Caut locul unde viața s-a împiedicat de viață;
Nenorocu-l port în mine și mă mângâie cuminte
Și, să-mi port crucea pe umeri, cu răbdare mă învață.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.

Violetta Petre

În palma ta, într-un poem de jale...

M-așez în palma ta să-mi caut drumul
Spre primăvara care întârzie,
Pe linia iubirii stă nebunul
În brațe c-un buchet de iasomie.

Într-un hățiș de riduri stă norocul,
Un caprifoi cu patru foi mă strigă,
Că i-a venit prea timpuriu sorocul
Și lacrima neșansei mă irigă.

În palma ta sunt linii paralele,
Nu se-ntâlnesc nici în afara lumii,
Cum nu se întâlnesc visele mele
În nicio stea și nici în palma lunii.

M-așez în palma ta s-aud cum viața,
Mă cheamă să-i deschid ferestre-albastre,
Când de sub gene-mi cântă dimineața
Într-un poem cu versurile noastre.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Violetta Petre

M-aș exila, (acolo-i cer!) și aș trăi ca prizonier, pe lac la Colibița...

La înfruntarea dintre nori, se frânge glasul de cocori, cum cântecul de liră
Îngenunchează ispășit, în carapacea de granit, unde un vers respiră.
Orfeu trezește din tăceri, cenușa din incendieri, în care mor poeme
Și sare lacrima de dor, ca dintr-un nesecat izvor, anihilând blesteme.

Și dacă cerul n-ar mai fi și versul nu m-ar mai iubi și m-ar slei arșița,
M-aș exila, (acolo-i cer!) și aș trăi ca prizonier, pe lac la Colibița.
Și printre îngerii-poeți, în straie move de asceți, aș mai trăi o viață,
Doar într-o clipă de extaz, mi-aș prinde versul de grumaz, ca pe o dimineață,

În care aș adulmeca, poeme moi de catifea, ca pe-o mireasmă sfântă
Și m-aș împărtăși-n genunchi, la rădăcina unui trunchi, cu-ncrengătura frântă.
Nimic nu m-ar urni din loc, doar poate briza unui șoc, pierdut prin seva vie,
Ce se strecoară cumințit, de lacrima ce l-a pețit, la uși de colivie.

Și sigur aș înmuguri, poemul mi-aș împăduri cu verde crud de ploaie
Și ninciun vers cu s-ar pleca, sub talpa nopților de nea, tăcute și greoaie...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Rămas bun

Încep să-mi fac bagajul, ce grea povară-mi este!
Și ce să iau din mine, din mine ce să las?
Voi lua-nceputul verii din ultima poveste
Și voi lăsa doar toamna din ultimul meu pas.

În ziduri plânge gândul atâtor clipe goale,
Ce-au îngropat o viață în doi, ca-ntr-un altar.
Dau viața mea, o marfă, pe doar două parale,
Mă mut cu tot cu soartă, la margini de hotar.

Iau dormitoru-n brațe, să-i simt ultima oară
Tăcerile din vise și ce nostalgic dor,
Din amintiri albastre, în ochii-mi se strecoară!
Și-ți simt, iubite, gura, mușcând seducător.

Deschid sertare pline și le privesc străină:
De unde să încep, să mă adun din casă?
Mai pun de-o parte-un zâmbet și mai arunc o vină,
O lacrimă suspină, ascunsă-ntr-o grimasă.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Amar în cerul gurii...

Zăpada-și depăna tăcerea sub pași fragili... și peste-un vis
Ningea cu soare și speranță, ningea da capo, interzis.
Era o iarnă indecisă în care noi ne furișam
Să prindem viața de picioare... și cât de inocenți eram!

Era o zi de vară-n iarnă, se rătăcise iarna-n drum,
Simțeam doar miere-n cerul gurii și nu știam unde și cum
Ne duce clipa-nlănțuirii din valsul mirilor... zâmbeam
Și nu știam ce vifor vine și nici măcar nu bănuiam,

Că soarta ne pândea din umbră, să-și ia tainul său de chin,
Să-mi fie-amar în cerul gurii, să gust din frunza de pelin.
Era și nu era departe deznodământul neștiut
Și de-ar fi fost în fața noastră, neputincioși, n-am fi putut

Să metamorfozăm destinul, c㠑'ce e scris, în frunte-i pus''
Și de ți-e dat să-ți rupi aripa, vei asfinți, cât ești de sus...
Am înflorit, am strâns și toamne, dar timpul ne-a-nghimpat parșiv,
Și-a așteptat să ne condamne fragilul nostru rogvaiv.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Urare de Anul Nou

Să nu mă dezmint, prieteni, mă gândesc să vă colind
Și nu vreau să închei anul, cum mă știți, mereu jelind.
Vreau să hohotesc ca proasta, să m-audă-un mapamond,
Să mă prindă miezul nopții-mbrățișată cu un blond.

Și mai vreau să fiu silfidă, să îmbrac al meu deux-pieces
Uite-așa, pocnind din dește. Și să am mare succes.
Să întineresc deodată, ca-n poveste și să strig:
-Nu-mi mai trebuie sarmale, îmi ajunge un covrig!

Să am bani, să nu mai chițăi, că o carte nu mai pot
Să o tipăresc, poeme la lumină să le scot.
Că așteaptă la grămadă, înjurând acest sistem
Și înjur și eu cu ele, că nu-mi pasă, nu mă tem.

Și-aș mai vrea să plec în Franța, la Paris, ce vis nebun!
Dar, eu vreau, acum, când vine Anul Nou, cam tot să spun,
Ce-mi doresc de-o veșnicie, chiar dacă nu se-mplinesc,
Ce-am visat, de-a lungul vieții, cu voi vreau să-mpărtășesc.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

E primăvară!

E primăvară azi în calendare
Și nu mai ninge, vântul nu mai bate,
În inimă a răsărit o floare
Și mi-au plecat poverile din spate.

S-au dus și norii-n alte destinații,
E soare și albastru ceru-mi cântă,
De azi am liber la imaginații
Și mai nimic nu mă mai înspăimântă.

A amuțit zăpada de surpriză,
Așteaptă-nfrigurată să dispară,
Februarie-a intrat în mare criză,
Cu aripi frânte merge și nu zboară.

E martie un început de viață
Și înfloresc poeme de iubire,
Pe buze, azi, iubirea se răsfață
Și râde sufletu-mi de fericire.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Un păcat numit Apollo

Ești păcatul vieții mele și mă iert că te mai port,
Ca pe-o salbă de mărgele, ca pe-o haină de import.
Te-ai zdrelit pe ici pe colo, te-am cârpit cu borangic,
Dar îmi ești și-acum Apollo, deși ești un pic mai mic.

Te păstrez prin buzunare, în poșeta de oraș,
Să-mi fii muză. Ce onoare! Și spre seară amoraș.
Te hrănesc cu poezie și de sete-ți pregătesc
O licoare azurie, de pe buze ce-nfloresc.

Ai cam obosit de-o vreme și te plângi ca un moșneag
Și te zbați între dileme. Doar nu vrei să mă retrag!
Ți-e cam dor de libertate și ai vrea din nou să zburzi,
Dar, eu nu te-aud, iubite, că sunt surdă între surzi.

Și-ai să stai aici cu mine, până-n ultimul minut,
Că îmi ești păcat, știi bine, și cu tine am crescut.
Și de-o fi să mori tu primul, te voi împăia, să știi-
Las' s-aștepte țintirimul! Eu te țin printre cei vii,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Violetta Petre despre viață, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info