Când nu voi mai putea face nimic, voi aduna în lacrima mea toată supărarea lumii. Apoi, o voi strânge în mâna mea și voi pleca undeva, neștiut de nimeni.
Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Tac
jocul nebuniei, tac
bat sau noroc
pe masă verde
cu dungă maronie
este a mea sau a ta
când tânăr încă eram
viața era tac, tacuri multe
tac lucios
mâner echilibrat
în nopți cu vrăji
de dragoste, iubire
uscată și ridată acum
pleoapa se pleacă obosită
pleoapa cu care tac
mâna tremurândă
în ani uscată
cu burlane în genunchi
de pantaloni uzați, de timp
și ei de tac
buzunare goale
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai vreau
vitralii pun
pe tine
cuptor încins
suspine
genunchi
ce bat podeaua
mi-e dor
mâna pune
capete de puncte
atinge
în univers
a ta
tresărire în extaz
trăire
așteptă...
mai vreau
poezie de Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te doresc
lasciv întind mâna speranței
spre albul răsuflării
întreb libelula la margine de alb
căldură și fiori vreau să dau
badalchinul este mic
de alergări
fără frontiere
desfac, uimit, privesc
triunghi în fericire
ating, doresc.
răzbate atigerea ta spre mine
unirea este sacră
seara și în miez de noapte
dimineața în zori
totul este tot
în acte diferite
irepetabile.
poezie de Viorel Muha (aprilie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la mâini, dar cu o relevanță mică.
Noi doi...
amețeala apăsării
în sărut de buze
sidefate,
aruncate
pe acoperișul lumii,
suspendate
izvor din picături pulverizate...
capul întind
să văd ce simt...
trenul vieții mă duce
agăț mâna
de șina rămasă în urmă
fumul locomotivei trecutului
mă îneacă
stai...
nu pleca...
buzele-mi rămân acolo...
în masarda lumii
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (februarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu-mi mai fie sete mâine
Prin noi trecutul trece gol și absurd,
am devenit biserici fără sfinți.
Nu mai avem icoane pe chipuri,
sufletul ne-a denunțat.
Oasele ne străpung pielea gândirii,
arsă,
avortăm ce-am fost și ne punem drept satane pe cruce.
Am devenit noroi, plini de dorințe, vrem numai bani,
nu mai suntem capabili să fim, nici măcar un ieri,
să fim un șubred ruginit sau un ceas de remușcare,
în închisoarea vieții noastre.
Ne este foame mereu, ne mâncăm propria carne,
fiul nu mai este pentru noi nici măcar durerea neputinței,
mi-am fracturat un picior al minții ieri,
mâna o mai am încă-n atele.
Mănânc șchiop și merg fără mâini,
așa am ajuns într-un astăzi
să colectez picături de sânge, să nu-mi fie sete mâine.
poezie de Viorel Muha (mai 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemurire
Am răsărit în ramurile unui copac
trunchiul mi-e boltă
vieții.
Cerul se întoarce cu mine
iar jos, pământul mă atrage
spre tine, fierbinte.
Sus dinspre soare, cobor către tine.
Mă arde vremea, fericit că simt cum nu trece.
Viața mie îmi duce puterea
și simt înăuntrul tău regăsirea.
De aceea sunt fericit, că eu duc golul tău
ce te împlinește.
Simt tangajul valului, cum îmi duce firea
și mă prăbușește.
De acolo, de sus, spre-o lume pe dos
cu tine spre mine, să ne unim regăsirea
prin unul din doi.
Ochii îi cobor în irișii tăi
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (septembrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință
Sângele pulsează în...
tuneluri ce încordează tâmplele.
Motorul trupului zvâcnește.
Accelerată mâna,
pipăie,
tremură,
înaintează,
ezită.
Adâncul se contractă,
vrea primire,
ape îl străbat
pielea sânului se strânge,
simțind că doare de cerință.
Încordarea trupului gol...
tresărire.
Dintr-o dată... relaxare,
apele se retrag liniștite.
Abandonare în letargie,
somn cu vise,
nori ce plutesc.
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (3 mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sete
speriate simțuri pielea vieții ne încearcă
în cerceafuri albe se chinuiesc mâini flămânde
un strigăt erupe, sânii obosesc cătând lumină
deasupra un tablou și-o candelă suspină
jos se iubesc cei doi, adânc ca-ntr-o fântână
dă-mi și mie o cupă, să sorb dacă a mai rămas ceva
din a ta iubire
poezie de Viorel Muha (decembrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă ca ploaia
agăț de mine cerul cu-n braț
pe-un munte bat sunete
cârlige atârnă drept mâini de inima mea
mă strânge-o gheată
strada trece fără mine
caut colțul după care m-am pierdut
cânt sunete mută de pe un portativ
dintr-un ieri de viață
am mai rămas doar cu-un strop de suflet
Ascultă! De mă vrei
caută-mă la prima bătaie de inimă
păsările nu mai vor să vină
am rămas fără cer
nu mai sunt decât o fântână secată
căreia îi este sete
iubește-mă ca ploaia
poezie de Viorel Muha (aprilie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neatul dăruit
sting visuri-n focul macului.
roșul sângelui vede,
rostul,
în rozul intrării mângâind sufletul tău.
amintirea-mi citește cartea vieții.
primăvara din trupul meu,
aprinde-n răsărit,
soarele.
deschid galben de aur printre fire,
fără spic,
sau
unduiri de noapte, aștept.
supendat sunt acolo, parcă într-o stea,
culeg căldura ta.
bobul de grâu prin trup devine sămânță.
răscolit de albul măinilor,
trec de intrarea întunericului
nopții.
privesc luna printre cele două falii,
buzele ți le sărut.
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (octombrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor
Lumina vine de sus blândă,
caldă.
Taine învăluie tresăriri în amintiri.
Fluviul...
prin ape și depărtări
ne desparte.
Văd portul tău și vechea barcă
iar...
macaraua din depărtare
pare ruginită.
Faleză,
trotuar,
borduri,
un șanț care se sapă.
Pescărușul țipă.
Fereastra trecutului
sprijină mâna ta ușor
în amintirea trecută.
Mănânci puțin,
ești albă,
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (10 martie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Tu
lumină blândă
caldă
taine învaluie
tresăriri în amintiri
portul tău
chiar vechea barcă
o macara care pare ruginită
trotuar
borduri
un șanț ce se sapă
pescărușul țipă
fereastra trecutului
spre ape
mâna sprijină ușor
amintirea trecută
manânci puțin
observ
ești albă
chiar prea albă
poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut
arse buzele mi s-au strâns încleștate
prețul unei clipe s-a concetrat în mâini
durerea a devenit ascuțită
timpul picura cu încetinitorul gândurile mele
o picătură de ploaie a cazut și mi-a zdrobit arsura
sărutul a venit
când
priveam cu ochii din mine, așteptarea
m-am sufocat, dar am simțit că tot aerul din lume
intră-n mine
nu o să uit
acela a fost primul sărut
poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu
pereți întunecați
în patru colțuri, mă împart
cu palme ating ce nu pot vedea
caut în ei sunete trecute
cobor, căci au fost dărâmați
de privirile mele
caut orizonturi în praful rămas
degeaba mă zbat
a fost încăperea mea, numai a mea
în mine sunt pereții mei
și vreau să mă ating, pe mine
mâinile se întind în van
prin zbatere zadarnică, căutând
păiajenul din colț uitat
uscat de vremea trecută
îmi amintesc ce nu sunt astăzi
țesătura lui este peste ochii mei
o plasă veche, îmbătrânită
de pleoape strivită
lovesc pereții mei
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (1997)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânt din colb de vise
pătrund dincolo de retina ochilor tăi
unde mă regăsesc în infinitul adânc, din ei
înot pe margini de timp ca să nu mă înec și țin, mâna ta
nădejde de lumină prin clipa divină, ce-mi vei da
mă uit la sânul tău și văd omenirea, născând
iar valurile lumii crescând și înălțându-te-n gând
tu salți gene de orizont care lunecă-n răsărit, de apus
și aripi de vânt, din colb, din vise, pentru drumul cel sfânt
poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
O viață-n chirie
s-a lăsat vândut la poarta nevoilor, și astăzi regretă, îi este rușine!
până și dragostea a închiriat-o, a dat-o pe-o singură zi
a amânat-o pe mâine
și mâine o va da, și iară și iară, până când
dar așa se întamplă, cineva intervine
noi suntem un număr și poate dosare, în fiecare zi
trăim câte-o pagină
o pagină care nu se știe, cum o să fie, de mâine
s-au cunoscut într-o piață, în fața unei tarabe. Ea? Cumpăra o portocală
El? Cu mâinile neștiind ce să facă cu ele, număra trecătorii
căuta timpul pierdut, din viața de mâine
parcul din urma lor a ramas pustiu, căci piața
le este, acum, punct de-ntâlnire
au grija să economisească, fiecare leu
acum își aduc aminte, din pagina de-atunci
de parcă și-acum o trăiesc
privirile încă li se întâlnesc! Si-și amintesc de parcă se știau de-o vecie
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iunie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu cumpărați
s-a stricat ceasul unor vremuri
cesornicarul a fost închis, de mulți ani
ia ieșit barba prin ziduri
un geam tremură și se sparge
șoseaua s-a prăbușit dincolo de cer, totul este haos
o mânuță de copil se zbate-n zidul zile de ieri
am cumpărat fiecare dintre noi cu monezi din viitor
speranța deaja îngropată de ieri
într-o stație de viață, o femeie strigă către orașul fără ziduri
nu cumpărați de vreți a mai fi, zile pentru ei
poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Licurici
panorama orașului, ciudat
vuiește sub noi
în licurici mici și ciudați
ce parcă se uită...
la mine și la tine
marea de jos de lumini
cu umbre de sus se combină
și eu stau atârnat
lipit tare de tine
suntem fericiți
între cer și pământ
simplu fără clipire
ne ținem de mâini
și suspinăm de fericire
ce simple par toate
de aici de sus
de sus de tot
de ce să coborâm noi oare?
zgomotul de jos vine
și parcă ne doare
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stop!
Nu călcați și pe ultimile flori din sufletele noastre
Nu ne mai amputați gura și cuvântul
Nu vrem să ne puneți ecranele voastre drept ochi
Spunem NU implantului de difuzoare și a-lor voastre voci, în loc de urechile noastre
Vrem mâini pentru noi, nu aplauze și steaguri colorate îmbrăcate-n șepci
cu inscripții eronate
Nu vă aparțin drumurile noastre și lăsați-ne pași-n libertatea lor
Aerul NU este al vostru în care să turnați munții voștrii de fum și de gunoaie
Apa este viul din noi, nu o asasinați băgând radiații în izvoarele ei
Nu turnați betoane și asfalt în trupul nostru
Lăsa-ți florile libere și nu le puneți lanțuri la bara nichelată a nevoilor
Lăsați-ne norii-n pământ, pentru ca să crească albastru pe cer
Lasați-ne să culegem iarba vieții din trupul iubirii
Ne-ați transformat inimile în închisori și-ați pus clopote să ne cânte
Nu puneți foc în guri de armă și nu le lăsați libere pe străzi
Nu vă faceți centură de gloanțe-n jurul vostru, pentru ca să furați
viitorul copiilor noștrii
Copile plâng libertatea câmpiilor care mor în arșiță
Roșul macului pătează acum cerul, numai câteodată-n apus
iar noi,
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (septembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Viorel Muha despre mâini, adresa este: