Timp
timpul nu doarme niciodată,
se apleacă doar în uitare.
el te dojenește, te necăjește
cu clipe, secunde, ore sau zile,
punând pe tine haine grele.
pe unii îi dojenește mai repede
le ia din ore și zile, chiar ani.
sau chiar sunt luați mai devreme.
pe alții îi scoate din mersul său,
în greșeli de clipe, de ore și zile
sau unii pot sa fie uitați.
cu multe clipe ore și zile
dacă dovedesc neprinhănire
până dovedesc și devin,
veșnici și nemurire.
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul are o mătură care nu are spații între firele ei. Firele măturii timpului nu au dimensiuni. Sunt insă ființe care trec peste timp!
Viorel Muha (ianuarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor
mi-am tăiat în felii zilele
le-am pus în jăratecul inimii
dar mi-am păstrat în mine anii
o pasăre nu poate zbura cu aripile tăiate-n minute
iarna nu mai vin fulgi de zăpadă
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu
Gândesc că-am fost cândva un gănd
răsărit din roșu de asfințit și răsărit
Gândesc că-am fost cândva o sclipire
o clipă de timp în trecere prin lume
Gândesc că-am fost creuzet al iubirii
în nopțile cu umbre de pași, amintire
Cred că undeva cândva prin ceva
am răsărit floare-n piatră în calea ta
Cândva am cântat prin nopți și zile
vioară fiind prin razele soarelui și-ale lunii
Acum gândesc că sunt în mine
eu și a mea, frumoasă amintire
Acum secundele încep încet să picure
în șiruri ordonate prin razele găndurilor mele
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul are timp să aștepte! Nu te grăbi să trăiești.
Viorel Muha (mai 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce vine...
pe fața mea
a ta
și-n noi
nu simțim
corzi de strune
vibrații în ramificații
ea lasă
pe față obraji
la colțuri de gene
înăuntru adânc în tine
în mine și-n el
secunde pune prin ore și zile
pune ani
ia din frăgezime
din roz face cenușiu
crapă buze
cioplește cute adânci
ia din toate
încet
îndoaie oase
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viitorul soarbe prezentul inexorabil. Prezentul regretă de multe ori trecutul prin noi, căci întoarcere încă nu avem. Trecutul se pierde în timpul amintirilor, undeva departe. Să alegem cea mai bună cale de timp, căci pe toate le avem în față, dar doar temporar, iar de trecut să luăm aminte că nu putem să-l mai avem.
Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranță. Nu mai vreau să simt cum fiecare clipă, oră, zi, mor în mine, arzând pe rugul timpului, ce râde și apoi, bucățică cu bucățică, mă aruncă în groapa trecutului. Vreau să mai fiu odată întors pe roata timpului, pentru a-mi găsi adevăratul destin.
Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am spus timpului să nu mă aștepte, căci eu nu mă grăbesc!
Viorel Muha (februarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept
mi-au fost furate gândurile, dezbrăcate
violul s-a petrecut pe stradă
numele este în dicționarul cu străzi
mă ascund de atunci
n-o să mă mai găsești niciodată
dimineață am numărat un cer fără picioare
dezgolit de priviri
sunt rătăcită printre cărările mele
la ora cinci te aștept
într-un timp care nu mai există
poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare?
oare sunt liniști
adânc coborâte în mine
ziua nașterii secundei
orei și zilei de prezent?
oare...
simt că sunt ghețar
întrebare cubică
pe tabla matematicii lumii
pe munte piramidal
care îndoaie răsărituri
apusuri spre văi...
apă săgetată de sclipiri
reflexie de coloană de infinit
pe masă de tăceri?
oare...
exist în roșu sângeriu pe albastru
răsărit cu suliți de lumină
secunda celui care iubește
și uită de existența lui
fiind capăt de destin...
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când citim o carte, punem amprente de timp pe sufletul nostru!
Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Dacă
dacă ar apune sorele-n inimi
și norii ar fi sufletele noastre
cerul ar fi lăcașul iubirii
dacă ar răsări luna de pe buzele sărutului
și primăverile ar zbura ca fluturii
pământul ar fi la fel de frumos ca raiul
dacă am încerca să fim, ce ești tu să fiu eu
și eu ce ești tu
iar nopțile și zilele ar fi răsărituri din apusuri
și dacă noi, ficare, câte doi, am fi unul și același
într-un singur trup, fără anotimpuri
am rămâne nemuritori
poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul are memoria imposibil de șters!
Viorel Muha (septembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară, Vară, Toamnă, Iarnă. Cele patru surori maiestoase care ne dăruiesc clipe, ore și zile de existență, pe care ele le depun în cartea vieții noastre.
Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu orice poate fi spus oricum. Spune ce ai de spus la timpul potrivit și-n locul potrivit!
Viorel Muha (aprilie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierdut...
am naufragiat
m-am lăsat pierdut
naufragiat
confiscat
răpit de întuneric...
dozez timpul rămas
cărare sus pe geană
de apus sălbatic
roșul ce îl cuprind în brațe
vreau să nu-l las în urmă
întorc ce cred că am
în priviri să cuprind
un tramvai
al timpului
nespus de frumos
unde ești tu...
eu rămân un orizont răpit
cu gândul la tine
șinele oare nu se întorc
să mă ducă
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem o filă trecătoare, fiecare, din cartea timpului.
Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutăm să ne ridicăm cât mai sus, dar să ne uităm tot timpul spre țărâna de unde am plecat, căci tot la ea și-n ea vom ajunge.
Viorel Muha (iulie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptare
luna rece privește
pământul gol
o lentilă pe fața unui orb
jumătate neagră
călătorește spre a fost
număr în apa timpului
zile
până la ultimul răsărit
când nu mai pot fi
nici un apus
nu vreau să topesc viața
numai în mine
te aștept
la primul pătrat
poezie de Viorel Muha (3 decembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Viorel Muha despre timp, adresa este: