Versurile sunt melodia minții. Ele ne înobilează sufletul.
Viorel Muha (iunie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă nu ai fii tu!
Mă dor lacrimile stelelor, ce-n ele tu exiști
Mă îneacă plânsul vieții, ce trece fără sens
Te rog să fii tu noapte și zi lumină-n mine
Te aștept în stânci și-n munte, în clipa care vine
Tu ești minune-n lume, început de univers
Tu legeni aceste zile, în brațe și în vers
Tu-n râul vieții nudă, viață, tu ne dăruiești
Ești pasărea phoenix și sfăntă tu ne ești
poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Samba
am să mă sparg într-o oglindă
prin tocuri și pe-o podea de viață
să pot să te găsesc pe tine, tu chip
și-n clipe de fericire să spun
că mai există un început, de viață
în care încă simplu să pot sa spun
nu-n gol
că poți să mă iubești!
nu vreau să uit că-n umbre de ploaie
de melodii, poate, încă chipului tău tresare
că ești o zi albă și vei dansa o samba
amândoi în roșu de foc, într-un destin
pe cărări noi de viață și nu uitând
că noi pe podeaua vieții, simplu existăm
da, samba vreau în pantof să-o bat
și zâmbetul tău trist să-l refac
în bucurie
iar pe cer să pun sărut
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu dalta
sunt poeți din sârmă ghimpată
ce scrijelesc cuvântul cu dalta
elimină metalul săpându-și groapa
ei lasă lumii cuvinte cu lopata
chiar și eu am o daltă mare, prin care
sap versuri multe și proaste, la întâmplare
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea este începutul a tot ce ne este dat. Ea este, în imagini, pe piatră sculptată, în cuvinte, pe pagini de carte așezată, sunetul în melodii cântat, curcubeu de culoare pe pânză pictat, apoi desăvârșită în nemuritoare versuri.
Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la versuri, dar cu o relevanță mică.
Toamnă-n apus
sunetul soarelui se aude-n liniști de seară
zările se topesc în ușor abur
copacii dezbrăcați sunt nuduri de fum
plete de soare șoptesc târziu
raze ruginii le însoțesc
lemnul trosnește de prea căldură
nerostite adunate-n spre adâncuri
unduiri de freamăt de pădure se înalță
cămările culeg lumina verii
frunze încă necăzute strâng răsărituri
șoptesc încet toamne pe alei
sălciile adună cerul în priviri și suspină
stejarii sprijină cerul cu ochii
dorința-n seri târzii tresare
ruginește pământul, florile se dezgolesc
un greiere întârziat mai taie lemne
butoaie uriașe culeg lumina verii
zdrobită
fecioarele gustă apusuri n fumuri, verzui
arcuiesc piciorul și-n cânt, ele dansează
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (septembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultă-mi versurile de iubire ale gândurilor, privindu-mi sclipirea ochilor!
Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chitaristul
chitara pune coardă
sub pașii mei
prin palme cu două degete
și o pană
săream într-un picior pe ea
vibram
în ritmul trecutului meu
pentru tine
sunetele curgeau
în conhorte
se înălțau
apoi coborau
eu prindeam versuri de note
bucăți de suflet rupte
trecute
am rămas același chitarist
trist
în gura stației de metrou
poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Poezie banală
cândva într-un timp care
nu este al vostru
eram cu Nichita
Stănescu
la Arenele Romane
apoi la B. C. U.
la o Eminesciană
Caramitru recita balcoane
aurite
din nuferi
Bușulega ministru
trona marea adunare
eu acum scriu
rămășițe de cuvinte
adunate de la masă
cuvinte atunci...
nerostite.
dar nu puteți să-mi interziceți
să zic două cuvinte
ale lui Nichita.
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (17 iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bancă
singură noapte și zi
dimineța plină de rouă
seara uscată de soare
asteaptă
să vină să se așeaze
un el și o ea
purtătoari de universuri
versuri
rânduri vesele sau triste
ei citesc
copacii de pe umeri
mulți ani...
uitare în jos au
la cei de pe bancă
dar ei sunt...
trecători prin lume
și totuși lasă
pe banca bătrână
din sufletul lor ceva.
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea Toamnei
timpul câteodată își scutură pletele, obosit
în răsărituri și apusuri îl vezi încă, zâmbind
dulcele tău chip rămâne a mea amintire
pe versurile lui Eminescu și-n povestire
fire de raze din soare de clipe
sunt picuri de iubire binevenite
o lacrimă din colț visător de geană
picură liniștită din vară-n-toamnă
alunecă încet într-un râu liniștitor
încă în vis strigând și sperând cu dor
este lungă și cu speranță toamnă-n câmpie
te aștept aici, încă-ntr-o seară târzie
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea toamnei
timpul câteodată își scutură pletele obosit
în răsărituri și apusuri îl vezi încă zâmbind
dulcele tău chip rămâne amintire
pe versurile lui Eminescu și-n povestire
firele de raze din soare de clipe
sunt întodeauna picuri bine venite
o lacrimă din colț de geană
picură liniștită, adormită, nerăzvrătită
alunecă încet și liniștitor
încă sperând și strigând cu dor
este toamnă lungă-n câmpie
te aștept încă aici în seara târzie
...
și moleșeala dulce de fericire
îmi dă speranță încă pentru iubire
poezie de Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
El
El este murdar și-îi murdărie, ce apa nu poate spăla
El ne infestează trupul, să scăpăm de așa ceva
El forme multe și-îi viclean, pe oriunde-l putem afla
El mintea, sufletul, gingășia, lacrima, ne-o poate lua
El în versuri, proza și-n eseuri apare, cu greu putem scăpa
El este șef, coleg sau subaltern și greu de el putem noi da
El la margine de drum, în iarbă, pe scară poate sta
El la lumina zilei, ușor și peste tot, toți îl putem vedea
El, însă, poate fi gonit și înlăturat ușor cândva
Gunoi, voința este a noastră, numai să vrem să facem asta, da!
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce...
ai plecat uitând să vorbești
cu versul buzelor tale
știu că suspini în asfințit
cu privirea pierdută
nemuritoare
și totuși sunt
clipele tale uitate-n mine
tu porți oglindă de...
timpuri trecute
în dezamăgiri
visuri neîmplinite
iar acum gândești
obosită
că drumul tău
va fi
de neîntors
spre mine...
de ce?
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când
trupul minții încercă-n zadar și-n zbatere de gând să-nfrangă
pământul negru să-l facă-n punct de zi și-n inimă, gând-lumină
iar pe suflet alb, colb ruginit din țărână-n vers amar să pună
știu atunci că, lacrima prin vârf de condei începe încet să curgă
chiar dacă furtuna prin vânturi în vijelii de ploi strigă disperată
și simt în oase frigul dureri iubirii și-n genunchii care nu mă lasă
că apele rescriu linia vieții prin neguri și-n alergare de vis nefastă
știu că papirusuri de timp scot umilițele din inima mea și-a ta prea arsă
de suntem copil sau copilă-n amintiri din viața noastră, fiind mari încă
iar caledarul timpului cu sânge-n îngeri este scris pe ziduri de biserică
chiar dacă plâng albastru și văd că luna rade-n roșu însâgerată
știu atunci că sufletul nu arde, nu devine negru carbune, ci, încet spre cer se-nalță
când în brațe cuprind puternic dor și-l cânt amar sau trist pe-o strună
prin nopți de vis cu parfum de flori ce zboară din pomi de alei de viață
când vreau prin nor alb pe cer să agăț cordă de suflet-om pe corn de lună
gândul meu este atunci al tău și nu mai vreau în mine și-n tine-n veci, să plouă
poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte
am devenit statui, nici măcar din piatră
nu mai avem timp nici în închisorile noastre din suflet
grilajele lor ne-au fost sparte
orbecăie întunericul prin multe dintre ele
ne-a fost violat până și spațiul inimii
iar iubirea ne-a fost alungată
mâini lungi au intrat în noi și ne-au luat
cuvintele
am rămas muți, vorbesc doar ecranele
ferestrele ochilor ne-au fost acoperite, cu un alt soare
nu al nostru, ci a lor
noaptea luna nu ne mai cântă versuri, ci sângerează
zăpada este roșie de sângele celor care mor
legile nu mai funcționează
telefonul sună a întuneric, când plătești
creditul cu zilelor muncite pentru un cub, în care
ai doar ceasul și-o masă la care somnul te răpune
căci vine un alt mâine, la fel
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copii nu-și mai vor părinții
fețe crispate, deșertice dungi bătătorite
poartă umeri printre pomi uscați
în suflete
o mână prinde marginea lumii, caută vieții
sprijin
din iubirea plecată a mai rămas doar un număr
nu striga munților, versuri fără cântec
păsările nopții, hulpave, sorb inimi vânate
în ceasuri de noapte
în lăcașul fără liniște, bat bolovanii pământul facerii
ei scot țipete ciudate
amintirile tale și-au bătut pașii până la mine
un cer fără aer ne sufocă gândurile lașe
lumini ciudate se sparg în idei sterile, nefecundate
nu trăim în normalul realității
un stârc își cară în spate povara existenței
pe o câmpie fără iarbă
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iulie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Viorel Muha despre versuri, adresa este: