Iubiri
Tot felul de iubiri
ca la tarabă
pentru toate gusturile
mirosurile
hai să n-o mai lungesc.
Iubiri de-o clipă
și iubiri de-o viață
dar cine mai știe cât e clipa
sau cât a durat viața?
Iubiri mai lungi
sau mai scurte
de la cer la pământ
de aici până la vecinul de alături.
Iubiri pasionale
iubiri frigide
așa precum este
și omul care se încumetă
să le trăiască.
Iubiri interzise
de lege
[...] Citește tot
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Superstiții
Mi-a zis un prieten că nu crede
în ele
în superstiții
băiat deștept mi-am spus
ăsta știe ce vrea de la viață,
l-am întrebat dacă e bogat
un om atât de pragmatic
ca el
așa ar trebui să fie
bogat,
iar el mi-a spus că a fost sărac toată viața.
La dracu
mi-am zis
nici nu o să fii bogat
doar nu o să începi de acum să crezi
în superstiții.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zei incestuoși
Ți-am spus printr-un sms
acum câteva zile
sau poate într-o altă viață
ce mai contează timpul
că-i înțeleg perfect pe zeii incestuoși
nevoia acestora de unire
se naște din asemănarea esenței lor
din identitatea lor structurală
tu ești doar un papagal
care imiți tot ce vezi
ești lipsit de originalitate
de stil
împrumuți de la alții cuvinte
atitudini
vieți
ești un infractor
camuflat jalnic într-un clown.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frica
Frica asta a ta este patologică
toți vor să-ți facă rău
așa vezi tu lumea
ca o horă cu demoni
care se desprind din jocul lor
și intră în dansul vieții tale
iar tu nu mai știi
unde ți-e realitatea
te baricadezi în propria ființă
te închizi cu șapte lacăte
le arunci cheile
și rămâi prizonierul iluziilor.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transcendental
Un gând rătăcit
coboară grăbit spirala vieții
spre informația primordială
acolo unde materia și antimateria
joacă zaruri cu D-zeu
iar El nu și-a pierdut încă
umorul
mai crede în creația Lui
agonizează printre lanțurile de carbon
și se întrupează pătimaș
în materia unei ființe
cu chipul palid
și inima întunecată
de șoapte nepătrunse
pierdute în timp
ca un blestem
sau ca o rugăciune
către neființă.
poezie de Viorica Hagianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caniculă
O căldură cu forme lascive
de femeie planturoasă
cucerește străzile prăfuite și pustii
oamenii stau ascunși ca șobolanii
între pereții de beton ai blocurilor
speriați de tirania soarelui muribund
nici măcar câinii maidanezi nu și-au făcut apariția
aerul clocotește deasupra asfaltului fierbinte
pare un oraș părăsit
sau cuprins de vreo molimă
care a dus la dispariția temporară a vieții
totul este împietrit
iar timpul s-a oprit și el
sub razele ucigătoare ale soarelui
care stă să moară.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Praf de stele
Lanțuri de carbon
se înlănțuiesc în spirale infinite
de viață
informația captivă
din ADN-ul universului
se odihnește pentru un timp
în om.
Praful de stele
neobositul călător cosmic
se coagulează în ființe
urlă în materie
explodează în antimaterie
și își amintește
pentru o clipă
de om.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea
Valuri furioase sparg scoicile
le macină sideful
îl transformă în grăuncioare plictisite
de nisip
captive într-o clepsidră
a vieții,
iar timpul aleargă
pe deasupra mării
ca o briză capricioasă
înfiorată
cu atingerea ei senzuală
creasta sărată a valurilor
care plesnește malul
într-o cascadă de spumă.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima ta
Un miracol unic inima ta
are propria ei viață tainică
sălbatică
nestăpânită
bate în ritmul ei puternic
de bărbat vanitos
stârnește vii și morți
îi seduce
cu generozitatea ei
se plictisește de toți
și fuge
se ascunde sub o stea de mare
să nu poată fi găsită
apoi se aruncă în toate brațele
nu ascultă respirația universului
nu ascultă de nimeni
inima ta respiră prin mine.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsărit
Am văzut un răsărit care m-a făcut
să mă opresc pentru o clipă
l-am privit
așa cum privești pentru prima dată
viața.
Un soare iradia roșiatic norii plumburii
împrăștiați haotic
razele vineții ale dimineții
se reflectau în apele gri cu relfexe aurii
ale unui port norvegian
în care dormeau liniștite
la marginea unui ponton
câteva ambarcațiuni albe
ce-și întindeau umbrele
peste casele înfipte pe malul apei.
Imaginea asta s-a lipit de retina mea
s-a întipărit în creierul meu
a început să mă obsedeze
așa că l-am pictat
ca să scap
[...] Citește tot
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Viorica Hagianu despre viață, adresa este: