Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Virginia Radu Gavrilă despre cuvinte

Gest de susținere

Ca să nu mai dezamăgesc niciodată
Voi ocoli răscrucile,
Îmi voi dărui prinosul valurilor
Mă voi netezi înaintea altarelor,
Neputința o voi urla doar în stal
Voi rupe picioarele vieții
Batjocorindu-i infirmitatea.

Străpunsă de așchiile cuvintelor
Mâinile vor susține deodată cortina
Ca și cum aș arăta copilului de lângă mine
Bolta cerului!

poezie de (1983)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Elegie

Nu vreau
Să mă-nconvoaie cuvintele,
Urmele
Rămân atât de slabe
Și
Apoi,
Cine-și va mai aduce aminte
Că noi doi
Deși o singură floare
Ne-am născut din două
Rădăcini?!

poezie de (1977)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imaculare

Liniște...
Dincolo de mine - Viața!
"Nici un copac nu crește până la cer."
Unde să mă înalț?

...

Când o să-mi arăți lebăda
O să cred în nuferi
Și n-o să mă mai tem să ating
Pământul
Cu gura!

...

A trebuit să suport mereu
Nașterea
Dansul suav,
Dezmățul,
Moartea

[...] Citește tot

poezie de (1977)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Certitudine

Am iubit atâtea bucurii,
Atâtea dureri am iubit...
Ca acum să mă-ntreb:
Unde-am greșit?

Am iubit câteodată mâini,
Alteori ochi am iubit ;
Uneori am iubit doar cuvinte
... Atunci am greșit

poezie de (1980)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Epilog lucid

Schiță în timp,
Zonă muzicală,
Curcubeu în plină secetă...

Am trădat din nou
Cuvântul!

Și iar noi, făcând anticameră
Aceleiași iubiri,

Evlavios îndoind genunchiul...

Ușa,
Nu ni se va mai deschide
Niciodată!

poezie de (1982)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dimensiuni paralele

Toate treptele le-am urcat
Cu inima-n palme,
Nestăvilit urcam,
Te cereai în uitare
Dar...
Nu auzeam.

Urcam
Cumpănind toamna în plete,
În jos, spre a pietrelor sete,
Urcam
Curgând în sus
Sfidare,
În oglinda cuvintelor săpând
Întrebare

Și urcam...
Te cereai în uitare
Dar,
Nu auzeam!

poezie de (1984)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Limite

Am reușit să strivesc ochii lui Dumnezeu
Cu toate fântânile coborâte în ei,
Nu mai am limite, nici absolut
Pot să mă vând
Descreierat și absurd
Primului venit, celui întârziat
Fără ripostă, fără păcat,
Nu mai există pedeapsă,
Cuvânt să mângâie...

De sub talpă,
Dinții lui Dumnezeu
Mă sfâșie!

poezie de (1984)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întâmpinare

Am mers spre tine cu florile-n mâini,
Cum se duc copiii la prima înmormântare;
Ochii mei erau lumânarile ce le-aprind în altare
Cuvintele mele spre tine
Au fost asemenea rugăciune
Pe care în genunchi doar copii știu s-o îngâne...

Și merg spre tine
Cu visul alăturea
Ca spre singurul țărm
Ce m-ar putea păstra.

poezie de (1980)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cine ridică?

Cine ridică povara din mine
Când cuvintele sunt îngeri de lumina,
Cu rădăcină...
Cum se poate înălța întreagă memoria
Spărgând zidurile frunții cu toată furia?

Cine-mi poate lua dreptul de-a nu uita,
Când inima se frânge ca liniștea,
Când mâinile ce-mi întind ciocanul și cuiele
Sunt aceleași ce mi-or dăinui numele?

Cine desprinde de flacari risipa...
Cine-mi ridică aripa?!

poezie de (1985)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stigmat

M-a tatuat Dumnezeu cu îndoială,
Cu păcate sublime m-a tatuat Dumnezeu,
De parc-ar fi trebuit să mă nasc Evă
De parc-ar fi trebuit să mă nasc, eu.

M-a limpezit în iubire, după zilele facerii,
Mi-a dăruit anotimpuri, binele și răul;
Atâta suflet... să nu-l pot niciodată umple,
Atâtea gânduri... să nu mă plictisesc niciodată.

Mi-a dat Dumnezeu mistere și lanțuri,
Aripi, hohote, lacrimi sunt ale mele,
Cuvintele desculțe, tăcerile ;
Înălțimi zac în mine, căderile toate...
De parcă de la plus la minus infinit
N-aș exista decât eu,
Ca o secundă rotundă și ascuțită
A aceluiași timp.

M-a tatuat Dumnezeu cu dimineți și amurguri,

[...] Citește tot

poezie de (1981)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Praxis

Am deschis ușa și l-am zărit pe tata
Încuindu-mi dimineața,
Bunicul îi da o mână de ajutor
Legănându-mă,
Mama îmi număra visele
Iar apoi le ștergea
Cu guma.

...


La început e ca și cum ai juca șotron pe valuri,
Ca și cum cuvintele ar căpăta dimensiune,
Ca și cum ai exista fiindcă-ți place...
Apoi,
Decupezi aripile
Și te arunci!

poezie de (1982)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Legitimă apărare

Sentimentele...
Containere cu mărfuri perisabile
Abandonate pe cheu,
Cuvintele...
Traseul pe care rachete cu îngeri
Migrează spre Dumnezeu


Când iubirea străpunsa potrivnic,
Mă leapădă
Amintirea, statornică victimă,
Mă apără!

poezie de (1985)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte, dar cu o relevanță mică.

Fatalitate

Teama de-a fi înc-o dată înfrântă
Când cuplola cuvintelor tremură-nalt,
Până unde s-a rostit jurământul,
Până unde ne-a îngropat?

Celui ce în păcat îi e cuvenit să trăiască
Va trăi din păcat,
Cel ce a văzut,
Cel ce s-a temut,
Va ridica funerarul Amin
Crezut o clipă pierdut,

Iar eu voi pleca,
Voi pleca atât de departe...
Pentru ca măcar uneori,
Când genunchiul se frânge,
Să tremure fruntea
Ce-a adăpat cu blestem
Inima!

poezie de (1984)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Studiu

Sentimente ce se nasc pironite la țărm
Statornicii inutile, valențe obscene,
Pacea ciuruind porumbei măslinii
Cer liber doar în cărți și desene,
Ironia nebunului zăvorât în ospiciu
Adevăr hrănit de fixații,
Singurătatea în care speranța dezertează
Semnul biciuirii între constelații.

Lumina-n declin ordonează haotic
Universul de care mă lepăd într-una,
Din unele cuvinte am uitat să mai plec,
Din altele... am plecat. Pentru totdeuna

poezie de (1985)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Donație anonimă

Mă poticnesc de cuvinte,
De treptele altarelor,
De voalul de mireasă ce mă va secera,
Când destinul mă strânge
Din ce în ce mai confuz
Sub lespedea sa...

Cu-aceste aripi, ieri mântuitoare
Azi ciuruite straniu de perfuzii,
Îmi voi dona, întregul arsenal galactic
Vieții – această bancă de reziduri și iluzii!

poezie de (1985)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moment clinic

Pretutindeni contra-punct,
Pupile dilatate-a mirare,
Tunetul concentrat în geamăt,
Sudoarea și lacrima scurse
În fiola cu ser tulburat,
Doză letală stabilită absurd
De un început vinovat.

Ca un fluture orb, cu aripi plesnite
Dureros mă las răsfățată de vânt,
Nimic din ce-a fost nu mă cheamă-n putință,
Nimic nu mă-ndeamnă să trec în cuvânt...

Cu teamă prelinsă pe zidul din mine
De astăzi încă destinul m-agață,
Mă voi face frate de cruce cu noaptea,
Pentru încă o singură dimineață!

poezie de (1985)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Coloană infinită

Doar noi însingurați mai sprijinim un cer
Obositor de liber, ne-ngăduit de-nalt,
Cu ochi rostogoliți pe dale de infern
Trișăm îngrozitor unul cu celălalt,

Și rostuind prea zilnic amara irosire
Ne clătinăm pe trepte, ca-n orice început,
Un adevăr te minte și trece peste mine,
Mă-nșală viitorul, te vinde un trecut.

Nu știu din care unghi, e cerul mai aproape
E fruntea mai înaltă, cuvintele mai calde,
Mistificând aripa în piatră și săgeată
Trișăm spre mediocru, noi doi... cu Celălalte.

poezie de (1985)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stigmat

M-a tatuat Dumnezeu cu îndoială,
Cu păcate sublime m-a tatuat Dumnezeu,
De parc-ar fi trebuit să mă nasc Evă
De parc-ar fi trebuit să mă nasc, eu.

M-a limpezit în iubire, după zilele facerii,
Mi-a dăruit anotimpuri, binele și răul;
Atâta suflet... să nu-l pot niciodată umple,
Atâtea gânduri... să nu mă plictisesc niciodată.

Mi-a dat Dumnezeu mistere și lanțuri,
Aripi, hohote, lacrimi sunt ale mele,
Cuvintele desculțe, tăcerile ;
Înălțimi zac în mine, căderile toate...
De parcă de la plus la minus infinit
N-aș exista decât eu,
Ca o secundă rotundă și ascuțită
A aceluiași timp.

M-a tatuat Dumnezeu cu dimineți și amurguri,

[...] Citește tot

poezie de (1981)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colind

Cuvintele sunt drumul
Pe care zăbovesc,
Socotesc...

Pentru câte iubiri
V-ați născut,
Buze de lut?

Singură îmi așez urechea
Pe pragul tău
Între ispită și Dumnezeu,

Crucea vieții grea
De singurătate
O voi purta eu în spate,

Sculptându-ți privirea
În tot ce cuprinde,
Fără preț mă voi vinde

[...] Citește tot

poezie de (1984)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vers peste timp

Eu,
Care în loc de prieteni găsesc complici,
Care stau de vorbă cu aripile în familie
Înțeleg... Am fost resemnarea scoicii
Rănită de firul de nisip, fierbinte
Ai fost fratele geamăn al risipelor,
Am fost eroii unor cuvinte.

La hotărârea ta,
Voi da încă o șansă drept zestre
Acestui dialog, ce nu ne reprezintă,
Sprijinită-n trecut voi lăsa înc-o dată
Ispita de ieri să mă mintă,

Și nu va fi păcat, de replica din urmă
Nu va mai fi rostită sau nu va fi a noastră,
La scenă deschisă, sub fruntea-mpovărată
Ochii dilatați prind contur de fereastră.

poezie de (1985)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Virginia Radu Gavrilă@cuvinte? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Virginia Radu Gavrilă despre cuvinte, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care sunt cele mai folosite 500 de cuvinte în limba engleză? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!