Voci din ecou
De ce să căutăm
În afara noastră
Și de ce să găsim
Ceea ce nu există
Decât
În noi?...
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1978)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin
Primăvara
Sunt,
Uneori
Exist...
Crede-mă!
Eu nu pot să iubesc un copac
Fără inimă.
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limite
Am reușit să strivesc ochii lui Dumnezeu
Cu toate fântânile coborâte în ei,
Nu mai am limite, nici absolut
Pot să mă vând
Descreierat și absurd
Primului venit, celui întârziat
Fără ripostă, fără păcat,
Nu mai există pedeapsă,
Cuvânt să mângâie...
De sub talpă,
Dinții lui Dumnezeu
Mă sfâșie!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stigmat
M-a tatuat Dumnezeu cu îndoială,
Cu păcate sublime m-a tatuat Dumnezeu,
De parc-ar fi trebuit să mă nasc Evă
De parc-ar fi trebuit să mă nasc, eu.
M-a limpezit în iubire, după zilele facerii,
Mi-a dăruit anotimpuri, binele și răul;
Atâta suflet... să nu-l pot niciodată umple,
Atâtea gânduri... să nu mă plictisesc niciodată.
Mi-a dat Dumnezeu mistere și lanțuri,
Aripi, hohote, lacrimi sunt ale mele,
Cuvintele desculțe, tăcerile ;
Înălțimi zac în mine, căderile toate...
De parcă de la plus la minus infinit
N-aș exista decât eu,
Ca o secundă rotundă și ascuțită
A aceluiași timp.
M-a tatuat Dumnezeu cu dimineți și amurguri,
[...] Citește tot
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1981)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Praxis
Am deschis ușa și l-am zărit pe tata
Încuindu-mi dimineața,
Bunicul îi da o mână de ajutor
Legănându-mă,
Mama îmi număra visele
Iar apoi le ștergea
Cu guma.
...
La început e ca și cum ai juca șotron pe valuri,
Ca și cum cuvintele ar căpăta dimensiune,
Ca și cum ai exista fiindcă-ți place...
Apoi,
Decupezi aripile
Și te arunci!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la existență, dar cu o relevanță mică.
Stigmat
M-a tatuat Dumnezeu cu îndoială,
Cu păcate sublime m-a tatuat Dumnezeu,
De parc-ar fi trebuit să mă nasc Evă
De parc-ar fi trebuit să mă nasc, eu.
M-a limpezit în iubire, după zilele facerii,
Mi-a dăruit anotimpuri, binele și răul;
Atâta suflet... să nu-l pot niciodată umple,
Atâtea gânduri... să nu mă plictisesc niciodată.
Mi-a dat Dumnezeu mistere și lanțuri,
Aripi, hohote, lacrimi sunt ale mele,
Cuvintele desculțe, tăcerile ;
Înălțimi zac în mine, căderile toate...
De parcă de la plus la minus infinit
N-aș exista decât eu,
Ca o secundă rotundă și ascuțită
A aceluiași timp.
M-a tatuat Dumnezeu cu dimineți și amurguri,
[...] Citește tot
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1981)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Virginia Radu Gavrilă despre existență, adresa este: