Ultima scrisoare
Credința e aparent singura care ne desparte
Și poate... depărtarea,
Va muri o singură poveste
Când vei trece marea...
Voiam să-ți spun că septembrie
Nu are sentimente,
Că înțelepciunea va veni prea târziu
Pentru a îndrepta pașii
Luxați între poteci
Și voiam să-ți mai spun că
Iubirile mele au fost
Sfortari atat de false incat
Trebuia
Sa iubesc
Macar o data
Cu inima!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1981)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rost
Ca să te pot iubi
Trebuie
Să te fac să mă lași
Să te mângâi doar eu,
Tu să stai numai
Și
Să mă simți...
poezie de Virginia Radu Gavrilă
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei femei ca mine
Nu e bine
Unei femei ca mine
Să-i spui prea puține...
Ar înțelege atâtea din tăcerile tale,
Încât foarte greu ai reuși
Să scapi de ea!
Nu e bine
Unei femei ca mine
Să-i spui prea multe...
Ar epuiza toate formele răbdării,
Și te-ar abandona
În favoarea abstinenței!
Nu e bine
Unei femei ca mine,
Să-i spui că o iubești...
[...] Citește tot
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin
Primăvara
Sunt,
Uneori
Exist...
Crede-mă!
Eu nu pot să iubesc un copac
Fără inimă.
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refluxul memoriei
Adevăr...
Sau poate sub fruntea trează
Îndoiala s-a iscat,
Iubire...
Sau poate tot ce-a fost
Doar am visat,
Uitare...
Dar nici nu-mi pare rău
Că ai uitat!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1978)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Certitudine
Am iubit atâtea bucurii,
Atâtea dureri am iubit...
Ca acum să mă-ntreb:
Unde-am greșit?
Am iubit câteodată mâini,
Alteori ochi am iubit ;
Uneori am iubit doar cuvinte
... Atunci am greșit
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceas de taină
Absența ta o măsor în fiece noapte,
Necontenind să te trădez
În spatele valurilor.
Cât de mult mă iubești
Risipindu-mi adâncul...
Cât de mult mă iubești
Adâncindu-mi risipa...
Dar cât de mult mă iubești,
În spatele valurilor...
...
Te pot ucide oricând,
În fiece noapte te pot ucide
Și nu m-aș mai sătura ucigându-te
La nesfârșit,
Dar temă mi-e,
C-ar trebui să încep
Cu uciderea mea!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1983)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epilog lucid
Schiță în timp,
Zonă muzicală,
Curcubeu în plină secetă...
Am trădat din nou
Cuvântul!
Și iar noi, făcând anticameră
Aceleiași iubiri,
Evlavios îndoind genunchiul...
Ușa,
Nu ni se va mai deschide
Niciodată!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egoism candid
Mă doare fiecare formă
primită
fiecare măsură...
Puține reușesc să-mi atingă adâncul
cele multe zidesc împrejuru-mi...
Armură..
Ciudat,
când îi văd fermi și virili
gata să-mi rostuiscă sufletul
Dintr-o lovitură,
Simt o simplă și inexplicabilă nevoie
De a mă iubi
Singură!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1977)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stigmat
M-a tatuat Dumnezeu cu îndoială,
Cu păcate sublime m-a tatuat Dumnezeu,
De parc-ar fi trebuit să mă nasc Evă
De parc-ar fi trebuit să mă nasc, eu.
M-a limpezit în iubire, după zilele facerii,
Mi-a dăruit anotimpuri, binele și răul;
Atâta suflet... să nu-l pot niciodată umple,
Atâtea gânduri... să nu mă plictisesc niciodată.
Mi-a dat Dumnezeu mistere și lanțuri,
Aripi, hohote, lacrimi sunt ale mele,
Cuvintele desculțe, tăcerile ;
Înălțimi zac în mine, căderile toate...
De parcă de la plus la minus infinit
N-aș exista decât eu,
Ca o secundă rotundă și ascuțită
A aceluiași timp.
M-a tatuat Dumnezeu cu dimineți și amurguri,
[...] Citește tot
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1981)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Malaga
Fără bani...
Zadarnic!
Nimic întipărit pe retina inimii,
În Joia tineretului,
Când un pahar de Malaga
Și-un "Un, doi, trei, toți... Malaga!"
Pot spune mai mult decât
Te iubesc.
Mai adevărat și mai roșu
Ca oricare dintre noi!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legitimă apărare
Sentimentele...
Containere cu mărfuri perisabile
Abandonate pe cheu,
Cuvintele...
Traseul pe care rachete cu îngeri
Migrează spre Dumnezeu
Când iubirea străpunsa potrivnic,
Mă leapădă
Amintirea, statornică victimă,
Mă apără!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la iubire, dar cu o relevanță mică.
Stigmat
M-a tatuat Dumnezeu cu îndoială,
Cu păcate sublime m-a tatuat Dumnezeu,
De parc-ar fi trebuit să mă nasc Evă
De parc-ar fi trebuit să mă nasc, eu.
M-a limpezit în iubire, după zilele facerii,
Mi-a dăruit anotimpuri, binele și răul;
Atâta suflet... să nu-l pot niciodată umple,
Atâtea gânduri... să nu mă plictisesc niciodată.
Mi-a dat Dumnezeu mistere și lanțuri,
Aripi, hohote, lacrimi sunt ale mele,
Cuvintele desculțe, tăcerile ;
Înălțimi zac în mine, căderile toate...
De parcă de la plus la minus infinit
N-aș exista decât eu,
Ca o secundă rotundă și ascuțită
A aceluiași timp.
M-a tatuat Dumnezeu cu dimineți și amurguri,
[...] Citește tot
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1981)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind
Cuvintele sunt drumul
Pe care zăbovesc,
Socotesc...
Pentru câte iubiri
V-ați născut,
Buze de lut?
Singură îmi așez urechea
Pe pragul tău
Între ispită și Dumnezeu,
Crucea vieții grea
De singurătate
O voi purta eu în spate,
Sculptându-ți privirea
În tot ce cuprinde,
Fără preț mă voi vinde
[...] Citește tot
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crâmpeie de febră
Până unde înțelegem?
Până unde mărginim?
Până unde iertăm?
Până unde iubim?
Unde sunt lanțurile ce-odată primite
Podoabe ni s-au părut,
Unde sunt revoltele ce odată deșteptate
Peste noi au căzut?
Aparținem acestei epuizabile întâmplări
Acestor cinice fobii,
Acestui labirint de spaime și profeții...
Acestei memorii, capitonate cu trădari,
Care cu fiecare gest ne rănește,
Acestui pas rezemat într-un haos lucid
Pe care nici unul dintre noi nu-l pornește...
"A fi sau a nu fi" rămâne
Convalescent răspuns zădărniciei,
[...] Citește tot
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă încă
Dacă Tu adunat cu Eu fac Noi,
E poate vrajă, gramatică, complot,
Dacă poți să te scazi din adunare,
Eu, nu mai pot!
Dacă din teama de a nu te pierde
Am zidit uși, am astupat ferestre
Dar tu, biruitor le-ai spulberat
Și ai plecat fără să-mi lași vreo veste;
Dacă te-a consumat umilitor
Această dragoste, mistuitor de-adâncă,
Dacă simți că-i mai bine să pleci și să uit,
Pleacă... dar lasă-mă să nu te uit, încă!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reculegere
Ziua de azi pecetluiește amintiri,
Minim ieri
Maxim mâine
Și din nou răstălmăciri.
Ca să spulberi trebuie să iubești
Resemnarea scoicii devenită nisip,
Ca să reîntregești trebuie să crezi
În amfora devenită istorie;
Rămâi mai departe hohot
Foamea ce umple de nuanțe,
Treci mai departe din arc în săgeată,
Libertatea vindec-o de capricii,
Repaosul lasă-l zălog stâncii ;
Nici un toiag nu sprijină drumul,
Nici o treptă spre viață,
Nici una spre moarte.
E departe cine te cere,
[...] Citește tot
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Virginia Radu Gavrilă despre iubire, adresa este:
