Virginia Radu Gavrilă despre ochi

Al nouălea val

Douăzeci de ani şi încă puţin
De ardere şi risipă,
Ca umbră mă-nalţ
Dintre luminile care am fost...

Cu ochii în pământ,
În cearcăne prelungiţi,
Aştept
Descoperită,
Ultimul val!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supunere

Mă dezbrac până la rădăcină,
Fără riposte mă las condusă
De vrerea ta.
De-aş atinge,
Ştiu,
Aş destrăma.

Ochii tăi
Dincolo,
Ca un ecou...

Îmi împodobesc gâtul
Cu frânghia!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izgonire

Dumnezeu nu a umilit pe nimeni,
A ştiut că acolo unde nu e,
Nu poţi dărui din tine ;

Dumnezeu a văzut ochiul tulbure,
Mâna ce ia... tot ia...
Mâna aceea ce uită să dea ;

Dumnezeu mi-a văzut sufletul!
Şi te-a izgonit.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1981)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţiu

În urmele paşilor am născut mările
Să mă-nveţe furtuna,
În greutatea stâncilor am devenit ecou
Să ştiu ce va fi după cântec,

Am zugrăvit sentimentele
Să-mi explodeze ochii
Am încăpăţânat ploaia
Să mă biciuie,

Sufletul meu caută o formă
Să te seducă...

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1983)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limite

Am reuşit să strivesc ochii lui Dumnezeu
Cu toate fântânile coborâte în ei,
Nu mai am limite, nici absolut
Pot să mă vând
Descreierat şi absurd
Primului venit, celui întârziat
Fără ripostă, fără păcat,
Nu mai există pedeapsă,
Cuvânt să mângâie...

De sub talpă,
Dinţii lui Dumnezeu
Mă sfâşie!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţărm devastat

Ţărmuri neutre ale mării
Insomnii trădate
Bucurii în care am fost
Provizoriu parte...

Se va naşte legenda
Căreia-i vom rămâne părtaşi
Amândoi,
Chiar dacă ochii pleacă
Fără a privi înapoi...

Amintirile se vor aşterne însângerate
Când mâinile ce ne-au scris
La lumina fulgerelor
Zac retezate!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmpinare

Am mers spre tine cu florile-n mâini,
Cum se duc copiii la prima înmormântare;
Ochii mei erau lumânarile ce le-aprind în altare
Cuvintele mele spre tine
Au fost asemenea rugăciune
Pe care în genunchi doar copii ştiu s-o îngâne...

Şi merg spre tine
Cu visul alăturea
Ca spre singurul ţărm
Ce m-ar putea păstra.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reacţie interioară

Cafeaua – izvor amar,
Prima ţigară – sărut ce îneacă
Mai departe... umerii, ochii
Vocea se înalţă răguşit
Să spargă oglinda în care ocazional
Ne-am siluit.

Lumina pluteşte doar la suprafaţă
Pleoapa dinăuntru nu vrea să respire,
Pe perna dimineţii, degete obosite
Resfiră bani complici cu gust de răzvrătire..

Ce s-a întâmplat?
Un troc?... O poveste...?
Pustiul a rodit sau s-a purtat război?
Ce s-a-ntâmplat
În spatele acestor largi ferestre?!

Patimă roasă de acidul din noi...

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vers peste timp

Eu,
Care în loc de prieteni găsesc complici,
Care stau de vorbă cu aripile în familie
Înţeleg... Am fost resemnarea scoicii
Rănită de firul de nisip, fierbinte
Ai fost fratele geamăn al risipelor,
Am fost eroii unor cuvinte.

La hotărârea ta,
Voi da încă o şansă drept zestre
Acestui dialog, ce nu ne reprezintă,
Sprijinită-n trecut voi lăsa înc-o dată
Ispita de ieri să mă mintă,

Şi nu va fi păcat, de replica din urmă
Nu va mai fi rostită sau nu va fi a noastră,
La scenă deschisă, sub fruntea-mpovărată
Ochii dilataţi prind contur de fereastră.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!