Climate
Dezarmam cu libertatea,
Umileam prin sinceritate,
Uram din instinct,
Dar, mai ales...
Buzunăream viața.
...
Am dat buzna-n viață
Ca-n lanul cu grâu,
Frângerea nu o percepeam
Decât în joacă,
Asediată-s acum
De pâinile lipsă.
...
Prea târziu
Când îmi ridic privirea!
[...] Citește tot
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fatalitate
Teama de-a fi înc-o dată înfrântă
Când cuplola cuvintelor tremură-nalt,
Până unde s-a rostit jurământul,
Până unde ne-a îngropat?
Celui ce în păcat îi e cuvenit să trăiască
Va trăi din păcat,
Cel ce a văzut,
Cel ce s-a temut,
Va ridica funerarul Amin
Crezut o clipă pierdut,
Iar eu voi pleca,
Voi pleca atât de departe...
Pentru ca măcar uneori,
Când genunchiul se frânge,
Să tremure fruntea
Ce-a adăpat cu blestem
Inima!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gest de susținere
Ca să nu mai dezamăgesc niciodată
Voi ocoli răscrucile,
Îmi voi dărui prinosul valurilor
Mă voi netezi înaintea altarelor,
Neputința o voi urla doar în stal
Voi rupe picioarele vieții
Batjocorindu-i infirmitatea.
Străpunsă de așchiile cuvintelor
Mâinile vor susține deodată cortina
Ca și cum aș arăta copilului de lângă mine
Bolta cerului!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1983)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Complicitate inutilă
Demult,
Am înflorit în tine
Orhidee,
Sunt ofilită acum,
Dar...
Nu-ți măsura prea grabnic
Amara biruință ;
Dincolo de tine,
Am prins rădăcină
Copac!
...
Pentru unii dintre noi s-a făcut târziu.
Uitați-vă adânc în mine
Dar,
Nu zâmbiți complice.
Eu nu știu să măsluiesc cărțile
[...] Citește tot
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaculare
Liniște...
Dincolo de mine - Viața!
"Nici un copac nu crește până la cer."
Unde să mă înalț?
...
Când o să-mi arăți lebăda
O să cred în nuferi
Și n-o să mă mai tem să ating
Pământul
Cu gura!
...
A trebuit să suport mereu
Nașterea
Dansul suav,
Dezmățul,
Moartea
[...] Citește tot
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1977)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai atunci
Aproape unul de altul
Ne putem doar răni,
Departe unul de celălalt
Nu putem trăi...
Sentimentele ne sunt egale
Ca loviturile ce ni le dăruim,
Deopotrivă mortale
Atunci hai,
Învoiește-te la un joc
În care eu să-ți fiu
Putere și noroc,
Iar tu să-mi fii
Altarul și aripa
În care să-mi adun
Credința și risipa,
Atunci hai,
Ca-n fiece deschidere de floare
[...] Citește tot
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1977)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povară statornică
Condamnată sunt să repet
Drumul privirilor,
Freamătul buzelor,
Pașii,
Destinul de-o viață, larg locuit
De început...
Dar ușor,
Cu evlavie,
Mă retrag pietrificat
În adânc,
Dureros de simplu,
Ca tot ceea ce fac
Când mă tem!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amnezie
Am făcut din mine sălbăticie
Dinainte de-a ști că mai târziu lanțul
Mă va zdrobi,
Am făcut din mine Altceva,
Am fost prieten cu viața,
Mână fericită să dea;
Doamne.. nu uita!
Eu nu-mi amintesc
Să mă fi născut vreodată
Pentru mine.
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1981)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recurs
Pe plajă,
Un singur castel.
În cerc,
Pași împletind infinit.
Inima
Costumată în pușcăriaș,
Amintirile
Zdrobite în cariere...
Fără delict condamnată
La viață!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picaj liber
Emigrarea din tine,
Detenția pe viață între amintiri,
Excomunicarea printre Ceilalți,
Party...
Țigară...
Răsărit imposibil...
Glasul ce nu mai îndrăznește,
Gândul că am sugrumat
Vreau să vând Totul Acum!
Zâmbesc fiindcă doare,
Pasărea se transformă în flaut
Și fiecare anotimp cu rostul lui...
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1983)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biruință
Din inima mării am ridicat valul
Să-mi rodească pustiul,
Din pulsul memoriei, înțelepciunea amurgului
Să-mi zidească zădărnicia,
După trecerea ta, am strigat Viața
Pe numele-i mic...
...
Cu aripa mea vei cuteza spre larg,
Oricum, de prisos te-aș păstra!
E dreptul meu să-ți aștept naufragiul...
Voi rămâne cu bucuria de-a fi țărmul
Ce nu te poate primi.
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Donație anonimă
Mă poticnesc de cuvinte,
De treptele altarelor,
De voalul de mireasă ce mă va secera,
Când destinul mă strânge
Din ce în ce mai confuz
Sub lespedea sa...
Cu-aceste aripi, ieri mântuitoare
Azi ciuruite straniu de perfuzii,
Îmi voi dona, întregul arsenal galactic
Vieții această bancă de reziduri și iluzii!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind
Cuvintele sunt drumul
Pe care zăbovesc,
Socotesc...
Pentru câte iubiri
V-ați născut,
Buze de lut?
Singură îmi așez urechea
Pe pragul tău
Între ispită și Dumnezeu,
Crucea vieții grea
De singurătate
O voi purta eu în spate,
Sculptându-ți privirea
În tot ce cuprinde,
Fără preț mă voi vinde
[...] Citește tot
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crâmpeie de febră
Până unde înțelegem?
Până unde mărginim?
Până unde iertăm?
Până unde iubim?
Unde sunt lanțurile ce-odată primite
Podoabe ni s-au părut,
Unde sunt revoltele ce odată deșteptate
Peste noi au căzut?
Aparținem acestei epuizabile întâmplări
Acestor cinice fobii,
Acestui labirint de spaime și profeții...
Acestei memorii, capitonate cu trădari,
Care cu fiecare gest ne rănește,
Acestui pas rezemat într-un haos lucid
Pe care nici unul dintre noi nu-l pornește...
"A fi sau a nu fi" rămâne
Convalescent răspuns zădărniciei,
[...] Citește tot
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halucinantă
Sufletul neîngrădit
A început să construiască zid.
Când orizontul prinde culoare
Luna, luând forma secerii,
Taie artere în cântec
De sărbătoare.
Nicicând nu am știut de ce
Absența trebuie să doară sau ucidă,
Nicicând nu am înțeles de ce
Albatroșii ce-și frâng aripile,
Fac copii să râdă.
Undeva, nu departe,
Viața mi se arată în cale
Cu statura ei mândră, potrivnică
Undeva, nu departe în mine
Sufletul înalță poartă statornică.
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reculegere
Ziua de azi pecetluiește amintiri,
Minim ieri
Maxim mâine
Și din nou răstălmăciri.
Ca să spulberi trebuie să iubești
Resemnarea scoicii devenită nisip,
Ca să reîntregești trebuie să crezi
În amfora devenită istorie;
Rămâi mai departe hohot
Foamea ce umple de nuanțe,
Treci mai departe din arc în săgeată,
Libertatea vindec-o de capricii,
Repaosul lasă-l zălog stâncii ;
Nici un toiag nu sprijină drumul,
Nici o treptă spre viață,
Nici una spre moarte.
E departe cine te cere,
[...] Citește tot
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Virginia Radu Gavrilă despre viață, adresa este:
