Citate despre Vlad Țepeș și religie
citate despre Vlad Țepeș și religie (inclusiv în versuri).
Dracula: Păcatele sunt dulci, chiar plăcute, părinte! Ce-l costa pe Dumnezeu să trezească în om, instinctiv, o repulsie organică față de păcate? O nimica toată. O glandă endocrină în plus! N-ar mai fi fost nevoie de Țepeș. Și nici de țepe.
replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vlad Țepeș: Libertatea nu poate fi cumpărată! Spuneți că prețul este mic?!... nu vă mai amăgiți... Va crește mereu, pe nesimțite, până când într-o zi, când prețul libertății va fi libertatea însăși!... Să ne ferească Dumnezeu de ziua aceea!
replică din Vlad Țepeș (12 octombrie 1970)
Adăugat de Lehaci Andrada
Comentează! | Votează! | Copiază!
În țara lui Ciocu-mic
În țara lui Ciocu' mic
S-a pus bir și pe nimic
Și se minte, și se fură
Iar românul mult îndură.
Vlad Țepeș, Măria Ta,
Ieși din groapă, nu mai sta
Și trage-i pe hoți în țeapă
Trece-i prin foc și prin apă
Fiindcă prea s-au îmbuibat
Și-au scos țara la mezat.
Ni se sinucid bătrînii
Mamelor le seacă sînii
Mor copiii prin spitale
Peste tot e numai jale.
Arză-i-ar focul de hoți,
De bandiți și mafioți,
Să-i ferească Dumnezeu
Să mai stea în drumul meu
Le dau vilă-n Periprava
Și piscină la Jilava.
[...] Citește tot
poezie clasică de Corneliu Vadim Tudor din Opere incomplete
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țepeș
Cei ce-au râvnit să-i ia domnia,
Prin hicleșuguri, lui Măria
Sa Vodă Țepeș Vlad,
N-au mai ajuns în iad...
Deși tot mici și tot supuși,
Solemn, în țeapă fost-au puși -
Gest, al lui Vodă, de bonton,
Fiind și țeapa tot un... tron!
poezie de Efim Tarlapan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Textele de mai jos conțin referiri la Vlad Țepeș și religie, dar cu o relevanță mică.
Incertitudine
Nu-mi place globalizarea,
Dar prin vama trec în goană,
Am uitat unde mi-e glia,
Nu mă ia nici dor de mama.
Nu-mi place globalizarea,
Pofticios mie-mi curg bale,
Cand imi cumpar o shaormă,
Cu mirodenii globale.
Nu-mi place globalizarea,
Spre ea poteca ne-au făcut,
Un dar de ziua României,
De la cei ce ne conduc.
Nu-mi place globalizarea,
Dar zilnic noi vedem pe sticlă,
Cum toți la ea participam,
Toți am pus o cărămidă.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Sbârcea (2020)
Adăugat de Vasile Sbârcea
Comentează! | Votează! | Copiază!
«Nu mai am încredere în Aerul din comete, din mafii / constelate, nu mai am speranță nici în aerul Căii Lactee, / nici în cohortele ei de preoți, de sub ale morții măști / cu spăimos-dințoasă respirație, nu mai pot crede / nici în puii de aur ai Cloștii Stelare, nu mai pot crede / nici în taurii ce dezbinați, ori din adâncă prostie / rarisim biruie leii costelivi, jigăriți, dar în haită, / nu mă mai puteți convinge nici de existența muzicii / de sfere din Lyră, nici de necesitatea imperiilor / infernale găuri-negre ale planetei noastre, cea de toate / istoriile, dar mai am speranța re-unirii Daciei mele, / dar mai am încredere-n faimoasa-i știință de a face / nemuritori, dar mai am convingerea că-naltul spirit / justițiar-valah rămâne-n mine, în unchiul meu, / Maximin Thracul cap al imperialei Dinastii Dracula / și-n vărul meu după mamă, Vlad Țepeș, cu care se crede / că-i rudă și contemporanul meu, prințul Charles / de Marea Britanie...!» ‒ (XXX) Și contemporanul meu, prințul Charles... / 4 aprilie 2012
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer» ‒, Timișoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 46 sq.).
Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer»
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă către Vlad Țepeș
Țepeș, dacă Domnul Sfânt
Îți dă voie Pământ,
Te rog să nu fii clement,
Du-te, du-te-n Parlament,
Ia otreapă cu otreapă
Și-i trage pe rând în țeapă,
Treci apoi pe la Guvern,
Că și-acolo e infern,
Scapă țara de nebuni,
Și pe noi să ne răzbuni!
poligramă de George Budoi din Politică și politicieni
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veniți
Veniți creștini ca toți păgânii,
Ca să vedeți cum vede chiorul,
Ce bine mai trăiesc românii
Și cât de tragic e umorul!
...
Veniți în dimineața serii,
Ca să urlați cu dulce glas,
Când Țepeș mângâie boierii
Și Venus se scobește-n nas!
...
Veniți ca să priviți în noapte,
Cum Don Quijote-și bate mânza,
Cum rage Apis calm, în șoapte
Și ce frumos miroase brânza!
...
Priviți zambila din pelagră
Și-o să vedeți iubind infernul,
Cam cât de sus e Marea Neagră
Și unde a căzut Guvernul!
poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Făt-Frumos
Unde-a plecat, călare, Făt-Frumos,
De nu se mai zărește nicăierea,
Oricât și-ar pune soarele puterea,
Oricât s-ar pogorî luna de jos?
Munții pustii, cu piscurile cată
Mâhniți, din cer, în valea de granit,
Ca să-l mai vadă, cel puțin o dată,
Viu dacă-i viu, sau mort de-o fi murit.
Cântecul lui, de care țara toată
Era învăluită ca-ntr-un vis,
De sta și ochiul șoimilor închis
În ascultare, s-a oprit deodată.
S-a rupt din codri, s-a pierdut din șes
Și, goală ca de suflet, tristă, țara
Nu mai găsește parecă-nțeles.
De ce e ziuă și se lasă seara.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curaj de-a spune
Îmi caut idoli din străbuni ca să-i pot plânge,
Să-i venerez pentru dreptate, cinste și onoare,
Dar nu-i găsesc și sufletul profund mă doare,
Că-mi sunt doar vașnici vărsători de sânge.
Mi s-au înscrijelit în scoarță mulți războinici,
Ca să-i cinstesc după omoruri săvârșite;
De-un Mihai, Mircea, Ștefan... mi-au făcut ispite
Educatori de crudul cult, înfipt în vârf de bici.
S-au mai pierdut un Cantemir sau Brâncoveanu,
Dar am un neam, al lumii ca și-al meu,
Ce-și soarbe răul cu nesaț, omorul-zeu...
Ce-l cântă-n plai un Delavrancea, Sadoveanu...
Dar mi-e rușine și nu vreau model cruzime,
Nu vreau să preamăresc... să iert pedeapsa;
Nu cred că inima e un buzunar și suflet țeasta
Și vreau morală multă, multă limpezime!...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călător în timp...
Trecut, prezent și viitor
E sensul cunoscut al vieții,
Să îl accepți, nu e ușor,
Căci duce-n bezna nopții.
Dar cine-i omul pe Pământ?
Are vreun drept să nege?
Fiind conceput din miezul sfânt,
Urmează doar o lege.
Aș vrea să mă întorc în timp,
Să îmi cunosc strămoșii,
S-ajung, poate, și-n Olimp,
Sau unde mă duc pașii.
Și Dumnezeu m-a ascultat,
Mi-a îndeplinit dorința,
Am hoinărit și am umblat,
Să-mi liniștesc conștiința.
[...] Citește tot
poezie de Lucian Santa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecție de istorie
Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o Țară și o Limbă și un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moșii mei
Că din ei răsare pâinea și prin mine trăiesc ei
Valuri tulburi de uitare peste morții mei se-așează
Limba nu ne mai e limbă, țara nu mai este trează
Azi ne-nvață imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii și să venerăm partide
Cum să cântărim istoria și s-o vindem pe bucăți
Cum să facem Mall-uri, vile, scoțând piatra din cetăți
Pe Vlad Țepeș cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
Ne învață idioții că Bălcescu a fost laș
Si că Decebal batrânul a fost un sinucigaș
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimțiți cât să-și permită a ne ponegri eroii?
Niște dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Si ni le aruncă-n față ca pe legi adevărate
Bieți defăimători de stirpe, lacomi si periculoși
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoși?
[...] Citește tot
poezie de Radu Pietreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Poveste despre țara mea
Povestea ce-ți voi spune astă dată
Nu începe cu a fost odată.
E povestea unui dor nestins
Ce eternitatea toată a cuprins.
Să știi copile că-i un loc de vis în astă lume
Unde doinele plâng pe coline,
Buciumul sună prelung
și clopotele sună-ndelung.
Ca vinul vechi păstrat în pivnițe străbune
dospite doruri iubirea întreține.
Geneza unui neam de daci neînfricați
noi o transmitem prin legenda bravilor bărbați,
ai gliei străbune, soldați.
Decebal și Burebista legendari conducători,
Țepeș, Ștefan și Mihai, voievozi și domnitori
Viața și-au sacrificat pentru acest pământ cu flori.
Pajiști, munți cu pântecele pline,
Râuri repezi cristaline,
Marea cea mare și holdele-aurii
Sunt suflet și trup ale acestei glii.
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A noastră soartă
Au murit atâția oameni
Cu speranța la mai bine
Cu speranța că urmașii
Vor trăi cum se cuvine.
Și acum trecut-au anii
Tot ce s-a schimbat sunt nume
Tot aceleași fețe-amare
Tot aceleași timpuri dure.
Să cădem puțin pe gânduri
Pentru ce noi am luptat
Nu să-ntoarcem spatele
Ca și cum am fi uitat.
Vor veni copiii noștri
Întrebând: voi ce-ați făcut?
V-ați jertfit pentru o viață
Ce noi nu am cunoscut
[...] Citește tot
poezie de Robert Botsch
Adăugat de Robert Botsch
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Fericirea leului
*FOAIE VERDE de nai-dam
Omul s-a numit Adam,
FLOARE RARĂ înflorită
*ESTE FRIG ȘI se mărită
GER AFARĂ - iarnă grea
*RAGE LEU-N gura mea
BĂTĂTURA-i de la pix:
*IARBA VERDE fix la fix
ARE-N GURĂ numai om
*CUCU VREA SĂ-I CÂNTE-N POM
*E GONIT și alungat
IUTE DE OM mare-n "stat"
*DUMNEZEU cu mila
S-A DUS acum pila
DE MULT s-a tocit
*ESTE DOAR UN MIT
[...] Citește tot
poezie de Paul Preda Păvălache din Carte de poezie religioasă și rugăciuni (10 august 2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Scrisoarea III
Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă,
Ce cu-a turmelor pășune, a ei patrie ș-o schimbă,
La pământ dormea ținându-și căpătâi mâna cea dreaptă;
Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă.
Vede cum din ceruri luna lunecă și se coboară
Și s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară.
Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri;
Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri;
Codrii se înfiorează de atâta frumusețe,
Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe,
Pulbere de diamante cade fină ca o bură,
Scânteind plutea prin aer și pe toate din natură
Și prin mândra fermecare sun-o muzică de șoapte,
Iar pe ceruri se înalță curcubeele de noapte...
Ea, șezând cu el alături, mâna fină i-o întinde,
Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde:
- Las' să leg a mea viață de a ta... În brațu-mi vino,
Și durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o...
Scris în cartea vieții este și de veacuri și de stele
Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieții mele.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Vlad Țepeș și religie, adresa este: