...umbra ta
De ce-s mereu în urma ta,
De ce nu mă îndepărtez,
Nu știu exact dar simt ceva,
Ceva ce nu pot explica.
Mă simt chemat de urma ta,
Mă simt dator să te urmez,
Și știu că n-ai să fii a mea,
Mă mulțumesc să te visez.
Nu văd un rost când tu nu ești,
Și să fiu singur este greu,
Tu-n întuneric strălucești,
Și-n umbra ta exist și eu.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puțin
Să ne oprim, să ne-amintim,
Odată ne plăcea să fim,
Numai noi doi... să ne iubim,
Dar ce păcat, nu prețuim,
în urma noastră nu privim,
Credem că veșnici o să fim,
Noi care-așa puțin trăim.
Din întuneric nu ieșim,
Și din iubire suferim,
E vina noastră și o știm,
Dar chiar și-așa nu prețuim,
Ce puri obișnuiam să fim,
Dar am uitat să mai iubim,
Noi care-așa puțin trăim.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Asfințitul
Întunericul se întinde din asfințit,
Și îmi strecoară umbra pân' la piciorul tău,
Culorile sale se -neacă în mine, nefericit,
Știu că-i ultima noastră clipă și îmi pare rău,
Cu-adevărat eu te-am iubit...
Amintirile vor fi mereu prea triste,
Și mi-aș dori să le uit pe toate,
Cumva și asfințitul nu și-ar dori să existe,
Martor acestor lacrimi ce ți le-ntind în spate,
Inim-ar vrea să mai insiste...
Ai fost mereu atât, atât de bună,
Și chiar de-acum îți pare prea târziu,
Nu părăsi lumina, nu fi precum o lună,
Nu fugi-n întuneric să nu pot să te știu,
Nu fi motivul nopții ce vine de nebună...
Oprește asfințitul, eu nu vreau să dispari,
Cerul serii pare că vrea să mă înece,
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un moment
De ceva vreme am tăcut,
Nu ți-am mai spus tot ce gândesc,
Posibil să fi început
Încet, încet să te iubesc.
Și cum să fac să-ți fiu amic?
Când simt că vreau să-ți fiu bărbat,
Oare -aș putea să îți explic
c-așa ceva s-a întâmplat?
Scenarii să îmi fac, greșesc,
Tu nu mi-ai dat nicicând motive,
Nu mi-am propus să te iubesc,
Dar curge lent prin portative...
O melodie sub hipnoză,
Și-un suflet stând sub un steag alb,
Îngheață clipa, e o poză,
Și-s eu cu tine-n cerul dalb.
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepăsător
Și visele mai mor din când în când,
Speranțele se duc adesea în mormânt,
Și-ajung să-și sape singure odihna,
Păcat... rămâi în întuneric, plângând,
Așa de tristă-i viața ce-o ducem pe pământ,
Și se mai miră unii de ce iubim lumina...
Și cum să n-o iubim după așa tristețe,
Și cum să nu dorim să trecem în uitare,
Când toate par prea grele... iubirea pare rece,
O liniște sosește cu blânda bătrânețe,
Si-n față ni se-arată spre ceruri o cărare,
Așa e dat să fie, să vezi cum timpul trece,
Să te gândești la visul pierdut din tinerețe,
Nu ne-a ajuns o viată, nu vor ajunge zece,
Căci ființa rea e omul, nu știe să învețe,
Să vadă în iubire mai mult decât se poate,
Dar el la toate-i rece,
Nepăsător cu toate.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Vlad Bălan despre întuneric, adresa este: